Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 351 din 23 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 801 din 13 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Liviu Negoita în Dosarul nr. 763/COM/2003 al Tribunalului Timis - Secţia comercialã.
La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei, lipsind cealaltã parte, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea exceptiei, întrucât <>art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã. Se arata ca prevederile criticate nu incalca principiul egalitãţii prevãzut de art. 16 din Constituţie, deoarece situaţiile diferite în care s-au gãsit persoanele persecutate din motive politice au determinat legiuitorul sa stabileascã drepturi distincte.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 763/COM/2003, Tribunalul Timis - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Liviu Negoita.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca textele de lege criticate incalca dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, întrucât nu prevede, pentru persoanele care fac dovada prin hotãrâre judecãtoreascã de constatare ca nu au putut sa îşi exercite profesia pe perioada cat au fost persecutate politic şi dreptul la indemnizaţie, ci numai recunoaşterea vechimii în munca, deşi pentru alte categorii de persoane aflate în aceeaşi situaţie de persecutat politic se recunoaşte dreptul la indemnizaţie.
Tribunalul Timis - Secţia comercialã considera ca "articolul invocat de cãtre reclamant este neconstitutional, incalcand principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii, întrucât, fiind beneficiar al prevederilor <>art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, drept recunoscut prin Decizia nr. 113 din 16 ianuarie 2001, emisã de D.M.S.S. Timis, recunoscandu-i-se vechimea în munca pe perioada cat a fost persecutat politic, nu este normal ca [...] pentru aceasta perioada sa nu beneficieze de o indemnizaţie bãneascã cu titlu de despãgubire".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera excepţia neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine ca "principiul egalitãţii implica un tratament juridic diferit la situaţii diferite în ceea ce priveşte exercitarea efectivã a drepturilor recunoscute şi garantate de Constituţie. Astfel se justifica existenta unui tratament diferit prevãzut de <>Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, pentru persoanele care s-au aflat în situaţiile reglementate în art. 1, acestea beneficiind, pe lângã recunoaşterea acelor perioade ca fiind vechime în munca, şi de indemnizaţie lunarã, fata de persoanele care au fost impiedicate din motive politice sa îşi exercite profesia sau meseria şi care trebuie sa dovedeascã aceste situaţii prin hotãrâre judecãtoreascã, şi cãrora li se recunoaşte perioada respectiva ca vechime în munca".
În punctul de vedere prezentat Guvernul invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire la principiul egalitãţii în fata legii, în legatura cu care s-a stabilit ca "nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". Se menţioneazã, pentru exemplificare, Decizia Curţii Constituţionale nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999.
Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca în jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a stabilit ca "principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". De asemenea, susţine Avocatul Poporului, "Curtea Europeanã a Drepturilor Omului considera ca art. 14 din Convenţia europeanã a drepturilor omului nu interzice orice deosebire de tratament în exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute, ci ca egalitatea de tratament este incalcata dacã deosebirea este lipsitã de o justificare obiectivã şi raţionalã".
În conceptia Avocatului Poporului, "situaţiile diferite în care s-au gãsit persoanele persecutate din motive politice au determinat legiuitorul sa stabileascã drepturi distincte, fãrã ca prin aceasta sa se încalce principiul egalitãţii. Tocmai inegalitatea realã, care rezulta din aceasta diferenţa, justifica reguli distincte".
În afarã de aceasta, se precizeazã în punctul de vedere prezentat, <>art. 3 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, "enumera expres persoanele care pot beneficia de indemnizaţia lunarã, fãrã sa facã referire la persoanele care nu şi-au putut exercita profesia sau ocupaţia în perioada în care au fost persecutate sau urmãrite din motive politice. Pentru ultima categorie, art. 11 (actualul art. 9) din actul normativ menţionat stabileşte ca, în baza unei hotãrâri judecãtoreşti de constatare, persoanele în cauza beneficiazã numai de vechime în munca". Pe cale de consecinta, se apreciazã ca "este constituţionalã reglementarea unui tratament juridic diferit pentru categorii diferite de persoane persecutate din motive politice, fãrã ca prin aceasta sa se încalce principiul egalitãţii".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textul criticat pentru neconstituţionalitate are urmãtorul cuprins:
"Persoanele care fac dovada, prin hotãrâre judecãtoreascã de constatare, ca nu au putut sa-şi exercite profesia sau, dupã caz, ocupaţia pe perioada în care au fost persecutate sau urmãrite din motive politice beneficiazã de vechime în munca pe perioada în care s-au aflat în atare situaţie."
Prevederile constituţionale invocate în susţinerea exceptiei sunt cele cuprinse la art. 16. Din precizãrile fãcute de autorul exceptiei rezulta însã în mod evident ca acesta se referã numai la alin. (1) al acestui articol, text care are urmãtorul cuprins:
Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
Critica de neconstituţionalitate a textului de lege suscitat are la baza susţinerea ca se incalca principiul egalitãţii, întrucât textul nu prevede, pentru categoriile de persoane persecutate sau urmãrite din motive politice care nu au putut sa îşi exercite profesia sau, dupã caz, ocupaţia, decât beneficiul vechimii în munca pentru perioada respectiva, iar nu şi dreptul la o indemnizaţie lunarã, asa cum prevede <>art. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, pentru alte categorii de persoane persecutate, prevãzute la art. 1 din acelaşi act normativ (persoane private de libertate, internate în spitale de psihiatrie, strãmutate într-o alta localitate, persoane deportate, constituite în prizonieri).
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
În jurisprudenta sa, Curtea Constituţionalã a stabilit, de principiu, în acord cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului în legatura cu aplicarea art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, text care consacra interzicerea discriminarii, ca "egalitatea nu înseamnã uniformitate şi ca pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri dacã exista o justificare obiectivã şi rezonabila". În acest sens menţionãm Decizia Curţii Constituţionale nr. 243/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 10 ianuarie 2002. În ceea ce priveşte jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, citam soluţia în cazul Rassmussen impotriva Danemarcei - 1984. De altfel, însãşi Carta socialã europeanã, revizuitã, ratificatã de România, care consacra în partea a V-a, la art. E, nediscriminarea, stabileşte în anexa privind Câmpul de aplicare a Cartei, în privinta persoanelor protejate, "ca o diferenţa de tratament pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este consideratã ca discriminatorie".
Aceste considerente sunt aplicabile şi în cauza de fata.
Dreptul persoanelor prevãzute la <>art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, de a beneficia de vechime în munca pe perioada în care s-au aflat în situaţiile menţionate în text se înscrie în ansamblul mãsurilor reparatorii reglementate de decretul-lege sus-citat. Tratamentul juridic diferit al acestei categorii de persoane, în comparatie cu cele prevãzute la art. 3 din acelaşi decret-lege, se bazeazã pe situaţiile diferite în care se afla acestea. Faptul ca legiuitorul a stabilit în mod diferit drepturile acordate diverselor categorii de persoane persecutate reprezintã opţiunea sa, care nu incalca normele constituţionale.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Liviu Negoita în Dosarul nr. 763/COM/2003 al Tribunalului Timis - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
