Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 351 din 22 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, ale Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, in ansamblul sau, precum si, in special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din aceasta ordonanta
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 441 din 23 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Media Mall" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.890/300/2010 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 12.890/300/2010, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Media Mall" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã civilã având ca obiect o somaţie de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedurã extrem de rapidã, care nu asigurã garanţiile procesuale constituţionale şi convenţionale privind dreptul la apãrare, obiectivitatea, imparţialitatea şi previzibilitatea, precum şi obligativitatea instanţei de judecatã de aflare a adevãrului, "tratamentul" procesual aplicabil eventualului debitor fiind - în mod evident şi nejustificat, cu încãlcarea limitelor prevãzute de art. 53 din Constituţie - "total defavorabil prin comparaţie cu partea adversã, pretinsul creditor".
Punctual, autorul excepţiei aratã cã dispoziţiile pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002, care abrogã art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, "fac inexistentã egalitatea în drepturi dintre creditor şi debitor, imposibilã exercitarea dreptului la apãrare al debitorului şi restrângerea exerciţiului drepturilor acestuia, fãrã nicio justificare constituţionalã".
În continuare, aratã cã dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, "întrucât posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi împiedicã exercitarea dreptului la apãrare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcã reglementarea constituţionalã a dreptului la proprietate". De asemenea, textele criticate contravin art. 20 alin. (2) din Constituţie, fiind în neconcordanţã cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu asigurã dreptul la un proces echitabil pentru toate pãrţile. Totodatã, art. 1 alin. (2) încalcã art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, "deoarece prevãd actualizarea majorãrilor şi penalitãţilor cu rata inflaţiei, indiferent dacã prin cererea creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru"; art. 6 alin. (4) este contrar art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, "având în vedere cã înmânarea de îndatã a ordonanţei echivaleazã cu pronunţarea judecãtorului înainte de a se administra orice probe"; art. 8 alin. (1) contravine art. 24 alin. (1) şi art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, "întrucât se face trimitere la exercitarea cãii de atac sau a unei acţiuni în justiţie de sine stãtãtoare, care nu este prevãzutã de Codul de procedurã civilã", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte numai competenţa, iar nu şi conţinutul cererii în anulare, precum şi limitele în care poate fi atacatã ordonanţa emisã de judecãtor; art. 10 contravine art. 24 alin. (1) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, "deoarece nu exclude posibilitatea formulãrii contestaţiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii de anulare". Mai aratã cã executarea silitã în temeiul titlului executoriu emis potrivit ordonanţei "poate fi privitã ca o atingere adusã patrimoniului debitorului şi ca o mãsurã nelegalã constând în diminuarea acestui patrimoniu pentru realizarea abuzivã a creditorului".
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti opineazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã. În realitate, astfel cum reiese din considerentele încheierii de sesizare şi din motivarea autorului excepţiei, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, ale Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul sãu, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din aceastã ordonanţã. Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001 şi a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 295/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Textele criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "(1) Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.
(2) Suma ce reprezintã obligaţia prevãzutã la alin. (1), precum şi dobânzile, majorãrile sau penalitãţile datorate potrivit legii se actualizeazã în raport cu rata inflaţiei aplicabilã la data plãţii efective.";
- Art. 4 alin. (2): "(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã.";
- Art. 6 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã.
[...]
(4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.";
- Art. 8 alin. (1) şi (2): "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.";
- Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã.
(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri; art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime; art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apãrare; art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate; art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi; art. 126 alin. (2) potrivit cãruia competenţa instanţelor de judecatã şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege; art. 136 alin. (1) şi (5) conform cãrora proprietatea este publicã şi privatã, cea privatã fiind inviolabilã, în condiţiile legii organice. De asemenea, este invocatã încãlcarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, coroborat cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile considerate a fi neconstituţionale au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici identice, Curtea statuând cã aceasta este neîntemeiatã, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 448 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 8 iunie 2010, Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, sau prin Decizia nr. 1.201 din 13 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2008.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat cã Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmãreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintã obligaţii contractuale de platã a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã utilizabile la înscrisuri, în prima fazã, completate ulterior cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi, limitarea fiind deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Modul în care instanţele judecãtoreşti admit sau resping cererile de probaţiune reprezintã o problemã de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Împotriva hotãrârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs, care se judecã conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestaţie la executare, potrivit normelor Codului de procedurã civilã.
De asemenea, referitor la critica de neconstituţionalitate îndreptatã împotriva dispoziţiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002, Curtea Constituţionalã a statuat cã, potrivit art. 721 din Codul de procedurã civilã, dispoziţiile codului alcãtuiesc procedura de drept comun în materie civilã şi comercialã, aplicându-se în materiile prevãzute de alte legi în mãsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice. Totodatã, Curtea a constatat cã, în urma modificãrilor aduse prin legea de aprobare, Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 conţine reglementãri în sensul aplicãrii regulilor procedurale de drept comun doar în cazuri exprese, acolo unde legiuitorul a considerat necesarã trimiterea directã la prevederile aplicabile din Codul de procedurã civilã, astfel cã, din acest punct de vedere, caracterul superfluu al reglementãrii abrogate este evident.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, ale Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul sãu, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din aceastã ordonanţã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Media Mall" - SRL din Bucureşti în Dosarul nr. 12.890/300/2010 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
