Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 350 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3, 4 si 5 din Codul penal si art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 302 din 10 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicatã de Constantin Maftei în Dosarul nr. 596/237/2008 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 596/237/2008, Tribunalul Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicatã de Constantin Maftei.
Se susţine, în esenţã, cã din lecturarea celor douã texte incriminatoare, cuprinse în Codul penal, respectiv în <>Legea nr. 59/1934 , "se observã cã acestea au conţinuturi identice, sancţionând în realitate, cu pedepse distincte, aceeaşi faptã penalã, ceea ce contravine prevederilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie [...] şi, în mod corelativ, dispoziţiilor art. 20 din Constituţie". Autorul excepţiei considerã cã "prin încadrarea unei acţiuni ilicite în conţinutul constitutiv a douã infracţiuni distincte" se dã "posibilitatea unei duble sancţionãri". De asemenea, apreciazã cã <>art. 84 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 este neconstituţional, deoarece nu defineşte "faptul scuzabil". În consecinţã, "legea nu este suficient de clarã şi lasã loc unei marje de apreciere care poate depãşi limita rezonabilului". Se mai aratã cã, prin reglementarea în conţinutul <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 "a altor pedepse decât cele prevãzute în regimul special al acestora", se încalcã prevederile art. 73 lit. h) din Constituţie. Cu privire la dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal mai aratã cã încalcã prevederile art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice potrivit cãrora nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv cã nu este în mãsurã sã execute o obligaţie contractualã, iar prevederile art. 215 alin. 5 din acelaşi cod încalcã egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil deoarece condiţioneazã încadrarea juridicã a faptei şi stabileşte rãspunderea penalã în funcţie de întinderea prejudiciului.
Tribunalul Suceava - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal, precum şi ale <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicatã în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal: "Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. 1, dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2.
Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.";
- <>Art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 : "Se va pedepsi cu amenda de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni pânã la 1 an, afarã de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsã mai mare, în care caz se aplicã aceastã pedeapsã. [...]
2. Oricine emite un cec fãrã a avea la tras disponibil suficient, sau dupã ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu datã falsã sau cãruia îi lipseşte unui din elementele esenţiale arãtate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11. [...]
[...] Când emiterea cecului se datoreazã unui fapt scuzabil, emitentul va fi apãrat de pedeapsã."
Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124, precum şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate în prezenta cauzã, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi din documente internaţionale şi faţã de argumente similare.
Astfel, prin numeroase decizii, de exemplu, <>Decizia nr. 98 din 4 februarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 4 martie 2010, <>Decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009, şi <>Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, cã prevederile art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal nu încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, precum şi ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori şi ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
De asemenea, Curtea a mai examinat constituţionalitate dispoziţiilor din <>Legea nr. 59/1934 criticate în prezenta cauzã, de exemplu prin <>Decizia nr. 645 din 28 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, <>Decizia nr. 1.304 din 2 decembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, şi <>Decizia nr. 1.397 din 3 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 9 decembrie 2009, respingând, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
De altfel, şi în prezenta cauzã criticile formulate se fundamenteazã, în mare parte, pe compararea textelor ce fac obiectul excepţiei, respectiv pun în discuţie interpretarea şi aplicarea lor, precum şi lipsa definirii unor sintagme conţinute de acestea, precum aceea de "fapt scuzabil". Asemenea critici nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecatã, ori a legiuitorului, dupã caz. Aceasta întrucât, pe de o parte, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului" iar, pe de altã parte, aşa cum Curtea s-a pronunţat în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi <>art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicatã de Constantin Maftei în Dosarul nr. 596/237/2008 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
Acsinte GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
