Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 350 din 23 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1^2) si (1^3), precum si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) şi (1^3), precum şi ale <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare OLTENIA - S.A. în Dosarul nr. 92/Com/2003 al Tribunalului Valcea - Secţia comercialã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, apreciind ca dispoziţiile art. 16 alin. (1^2) şi (1^3), precum şi cele ale <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul acesteia. În acest sens, este menţionatã jurisprudenta Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 92/Com/2003, Tribunalul Valcea - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) şi (1^3), precum şi ale <>art. 47^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare OLTENIA - S.A. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 alin. (1) şi (2) privind garantarea dreptului de proprietate şi ocrotirea proprietãţii private, ale art. 49 privind restrangerea unor drepturi, ale art. 134 privind economia şi ale art. 135 privind proprietatea. Totodatã, se arata ca se incalca şi dispoziţiile art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie. În esenta, autorul exceptiei susţine ca "suspendarea timp de 6 luni a oricãrei acţiuni judiciare şi extrajudiciare impiedica soluţionarea cererilor într-un termen rezonabil şi nu este justificatã în nici un fel". De asemenea, se arata ca "Guvernul putea sa dispunã doar cu privire la acţiunile promovate de instituţiile de stat sau societãţile comerciale cu capital de stat, nicidecum de cele promovate de persoanele fizice sau juridice de drept privat". În conceptia autorului exceptiei, "suspendarea dispusã abuziv prin <>art. 16 pct. 1^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 echivaleaza cu limitarea sau îngrãdirea accesului liber la justiţie". Se mai susţine ca dispoziţiile criticate incalca principiile de funcţionare a unei economii de piata, libertatea comerţului, iar prin "majorarea capitalului social al S.C. <<Oltchim>> - S.A. fãrã aplicarea prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 - cota de deţinere de acţiuni a SIF OLTENIA - S.A. a scãzut cu consecinta modificãrii puterii sale de a controla gestionarea societãţii. În condiţiile în care controlul statului asupra gestiunii societãţii este ineficient - fapt concretizat prin situaţia economico-financiarã dificila în care se afla societatea scãderea cotei actionarilor minoritari prin neaplicarea unor prevederi ale dreptului comun (O.U.G. nr. 28/2002) reprezintã o ingradire a dreptului de proprietate asupra acţiunilor deţinute în societate de actionarii privati". Totodatã, autorul exceptiei susţine ca "restrangerea exerciţiului dreptului la acţiune impotriva societãţilor comerciale aflate în <<administrare specialã>>, respectiv restrangerea (suspendarea) acţiunilor judiciare şi extrajudiciare şi exceptarea de la regulile de drept comun reglementate de <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 , aprobatã cu modificãri de <>Legea nr. 525/2002 , nu se încadreazã în nici una din situaţiile prevãzute limitativ de art. 49 din Constituţia României". Tribunalul Valcea - Secţia comercialã considera ca excepţia "este intemeiata, întrucât prin aceste prevederi se incalca dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi dispoziţiile art. 41, 134 şi 135 din Constituţie". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "suspendarea acţiunilor judiciare pe o perioada limitatã de la instituirea supravegherii financiare pana la încheierea contractului de vânzare a acţiunilor, dar nu mai mult de 6 luni de la luarea acestei mãsuri", nu reprezintã "îngrãdirea accesului liber la justiţie". Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca "o asemenea reglementare este necesarã din punct de vedere juridic având în vedere sensul şi ratiunea procedurii de suspendare financiarã, care urmãreşte reducerea gradului de indatorare a societãţilor comerciale definite la art. 2 din lege, fiind în avantajul creditorilor comerciali şi al furnizorilor de utilitãţi". Referitor la invocarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în punctul de vedere prezentat se considera ca textul "nu prezintã relevanta juridicã fata de dispoziţiile <>art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 , deoarece acestea reglementeazã în domeniul litigiilor comerciale, nefiind incidente prevederile convenţiei amintite, care reglementeazã în materie civilã şi penalã". De asemenea, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca "suspendarea acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pe perioada instituirii supravegherii financiare nu presupune încãlcarea principiului înscris în art. 41 din Legea fundamentalã privitor la protecţia proprietãţii private şi nici a dispoziţiilor art. 134 şi art. 135 din Constituţie referitoare la rolul statului într-o economie de piata şi la ocrotirea proprietãţii". În continuare, se arata ca, "dupã împlinirea termenului de suspendare, pãrţile sunt repuse în drept, în situaţia anterioarã, nefiind afectate nici drepturile şi nici obligaţiile corelative ale acestora". Cu privire la invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 49 din Constituţie privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, se considera ca aceasta este "irelevanta în situaţia prezentatã". Guvernul considera excepţia neîntemeiatã. Subliniind scopul mãsurii luate prin ordonanta de urgenta criticata accelerarea procesului de privatizare, Guvernul arata ca mãsurile de suspendare a acţiunilor judiciare şi extrajudiciare în vederea stabilirii situaţiei reale a patrimoniului acestor societãţi sunt "chiar şi în interesul creditorilor care vor avea posibilitãţi sporite de realizare a creanţelor de la societãţile privatizate". În continuare, se arata, în legatura cu invocarea încãlcãrii art. 21 şi 49 din Constituţie, ca "prin mãsura suspendãrii nu se ingradeste, în drept, accesul liber la justiţie şi nici nu se aduce vreo atingere existenţei dreptului sau a libertãţii". Mai mult, Guvernul subliniaza "temporalitatea mãsurii, care nu este menita sa aducã atingeri substanţei unor drepturi, inclusiv dreptului de proprietate". Se reaminteste, în context, ca art. 41 alin. (1) din Constituţie prevede ca "limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, or aceasta lege, în situaţia de fata, este tocmai <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 ". În opinia Guvernului este concludent, pentru aprecierea ca netemeinica a exceptiei, faptul ca "mãsura suspendãrii înceteazã în momentul când se încheie contractele de privatizare sau dupã 6 luni de la data supravegherii financiare". În continuare, Guvernul, referindu-se la textul art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie privind libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil prin valorificarea tuturor factorilor de producţie, arata ca acestea nu trebuie realizate "oricum, şi asigurând <<protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã>>, principiu de care legiuitorul trebuie sa ţinã seama în considerarea interesului general al accelerarii procesului privatizãrii". Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis cu Adresa nr. 2.038/2003, apreciazã ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Subliniind ratiunea introducerii mãsurii de suspendare a exercitãrii acţiunilor judiciare şi extrajudiciare fata de societãţile comerciale aflate sub supraveghere financiarã pentru o perioada de maximum 6 luni, care consta în favorizarea accelerarii procesului de privatizare a societãţilor comerciale, Avocatul Poporului considera ca aceste mãsuri "nu au valoarea unei îngrãdiri a exercitãrii dreptului de a se adresa justiţiei pentru apãrarea intereselor sale legitime". De altfel, se arata în punctul de vedere prezentat, "art. 21 din Constituţie, fãrã sa instituie vreo interdicţie cu privire la suspendarea legalã sau judiciarã a unor cauze, prevede posibilitatea sesizãrii justiţiei, reglementare pe care <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 nu o incalca". De asemenea, se opineaza ca "suspendarea acestor proceduri nu aduce vreo atingere dreptului de proprietate al titularilor de creanţe", ci cel mult se poate discuta "despre o anumitã întârziere a realizãrii drepturilor de creanta al acestora". Avocatul Poporului apreciazã ca nici dispoziţiile art. 49 din Constituţie nu sunt incalcate de textele criticate pentru neconstituţionalitate, întrucât mãsurile luate "se justifica din punctul de vedere al apãrãrii ordinii publice". Arãtând ca suspendarea acţiunilor judiciare şi extrajudiciare urmãreşte crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, Avocatul Poporului conchide ca "textele supuse controlului constituţional nu incalca nici prevederile art. 134 şi art. 135 din Legea fundamentalã". Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1^2) şi (1^3), precum şi ale <>art. 47^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 . Examinând ordonanta de urgenta, Curtea constata ca aceasta are numai doua articole numerotate cu cifre romane, prin dispoziţiile <>art. I aducandu-se modificãri şi completãri Legii nr. 137/2002 privind unele mãsurii pentru accelerarea privatizãrii. În consecinta, Curtea retine ca obiectul real al exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1^2) şi (1^3), precum şi cele ale <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208 din 18 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: - Art. 16 alin. (1^2) şi (1^3): "(1^2) Toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pornite impotriva societãţii comerciale înainte sau dupã instituirea supravegherii financiare se suspenda pe perioada cuprinsã între data instituirii supravegherii financiare şi data încheierii contractului de vânzare-cumpãrare a pachetului de acţiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare. (1^3) Pe durata supravegherii financiare se suspenda orice termene de prescripţie a acţiunilor prevãzute la alin. (1^2)."; - Art. 47^1: "Sunt exceptate de la prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 525/2002 , operaţiunile de majorare a capitalului social efectuate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 ." Critica de neconstituţionalitate a acestor texte consta, în esenta, în susţinerea ca prin mãsura suspendãrii acţiunilor judiciare şi extrajudiciare, precum şi a termenelor de prescripţie a acţiunilor se incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 alin. (1) şi (2) privind garantarea dreptului de proprietate şi protecţia proprietãţii private, ale art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 134 privind economia şi ale art. 135 privind proprietatea. De asemenea, se invoca şi încãlcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, precum şi a dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie privind protecţia proprietãţii. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile <>Legii nr. 137/2002 stabilesc cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare. Dispoziţiile art. 16 alin. (1^2) şi (1^3), introduse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , se integreaza în capitolul III al legii (art. 16-21) intitulat "Mãsuri speciale în procesul de privatizare". În jurisprudenta sa, Curtea a stabilit, de principiu, ca nu orice intervenţie a puterii legiuitoare cu privire la desfãşurarea unor procese aflate în curs de soluţionare incalca prevederile constituţionale, chiar Codul de procedura civilã prevãzând cazuri de suspendare legalã a judecaţii unor cauze. Astfel, de exemplu, asupra prevederilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, stabilind ca acestea sunt constituţionale, deşi prin acea ordonanta se prevedea mãsura suspendãrii acţiunilor sau, dupã caz, a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 pe timp de un an, cu posibilitatea prelungirii pe timp de încã un an. Pronunţând aceste soluţii, Curtea a avut în vedere ca suspendarea acţiunilor sau, dupã caz, a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 nu incalca principiul liberului acces la justiţie, dat fiind ca, prin însãşi natura ei, aceasta mãsura constituie un act judiciar de decizie adoptat de instanta competenta, pe o perioada limitatã (de numai un an, cu posibilitatea prelungirii ei încã un an), potrivit art. III alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 138/2002, dupã constatarea de cãtre judecãtor a îndeplinirii condiţiilor prevãzute de alin. (1) al aceluiaşi articol. (În acest sens sunt, de exemplu, deciziile: nr. 211 din 10 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002; nr. 49 din 4 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 2 aprilie 2003; nr. 95 din 6 martie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 6 mai 2003). Având în vedere similitudinile existente între mãsurile prevãzute de <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 şi cele stabilite prin <>art. 16 alin. (1^2) şi (1^3) din Legea nr. 137/2002 , considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza. De altfel, Curtea observa ca în cazul textelor criticate pentru neconstituţionalitate în cauza care formeazã obiectul acestui dosar termenul pentru care este prevãzutã suspendarea acţiunilor este limitat, el nu poate fi mai mare de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare, iar aceasta mãsura este luatã de instanta în baza legii. Pe de alta parte, dispoziţiile criticate nu incalca accesul liber la justiţie, care presupune dreptul oricãrei persoane de a se adresa instanţei judecãtoreşti competente pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Curtea nu poate retine nici incompatibilitatea, susţinutã de autorul exceptiei, dintre dispoziţiile criticate şi cele ale art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate şi protecţia proprietãţii private, ale art. 134 privind economia şi ale art. 135 privind proprietatea privatã, deoarece mãsura suspendãrii acţiunilor judiciare sau extrajudiciare, prin ea însãşi, este luatã în vederea realizãrii scopului strategic, de interes general, al privatizãrii societãţilor comerciale la care statul sau o unitate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat, fãrã a pune în discuţie dreptul de proprietate al altor subiecte. În ceea ce priveşte critica privind încãlcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca este neîntemeiatã, în condiţiile în care, asa cum s-a arãtat mai sus, nu se poate retine ca autorului exceptiei i s-a restrâns, prin prevederile criticate, exerciţiul vreunuia din drepturile ori libertãţile constituţionale. Curtea constata neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, precum şi a dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie privind protecţia proprietãţii. Sub acest aspect, jurisprudenta Curţii Constituţionale menţionatã în aceasta cauza este, "mutatis mutandis", în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cazul Saggio contra Italiei (Hotãrârea din 25 octombrie 2001), Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit în cauza ca mãsura luatã de ministrul industriei din Italia de plasare a unei societãţi sub regim de "administrare extraordinarã", în baza Legii nr. 95 din 3 aprilie 1979 , conform cãreia nici o acţiune în executare nu putea fi intentatã impotriva societãţii, vizeazã asigurarea unei bune gestionari a societãţii respective şi o protecţie identicã pentru toţi creditorii. De asemenea, Curtea Europeanã a recunoscut statului o larga marja de apreciere în ceea ce priveşte mijloacele folosite pentru atingerea obi ectivelor urmãrite. În hotãrârea respectiva, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a considerat ca, în principiu, un sistem de suspendare temporarã a plãţii datoriilor unei societãţi comerciale aflate în criza şi autorizate sa-şi continue activitatea de producţie în interesul economiei naţionale nu este criticabila în sine, având în vedere marja de apreciere recunoscuta statelor. De asemenea, în considerentele hotãrârii respective, instanta europeanã a statuat ca în speta nu a operat vreo expropriere sau vreun transfer de proprietate, cãci dreptul reclamantului (fost salariat al societãţii) nu a fost niciodatã pus în discuţie. În consecinta, Curtea Constituţionalã retine ca este neîntemeiatã susţinerea ca dispoziţiile <>art. 16 alin. (1^2) şi (1^3) din Legea nr. 137/2002 ar fi neconstituţionale. Curtea nu poate primi nici critica dispoziţiilor art. 47^1 din aceeaşi lege, întrucât prin majorarea capitalului social al unei societãţi comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al actionarilor. Prin mãsura de majorare a capitalului social nu se realizeazã un transfer de proprietate. Cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii acţionari o deţin în totalul acţiunilor. De altfel, mãsura, ca atare, este prevãzutã de lege şi uzitata în practica societãţilor comerciale. Problema aplicãrii majorãrii capitalului social al societãţii comerciale, a condiţiilor în care aceasta poate fi realizatã sau a exceptarilor eventuale de la prevederile general aplicabile nu reprezintã o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care este de resortul instanţei de judecata.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) şi (1^3), precum şi ale <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare OLTENIA - S.A. în Dosarul nr. 92/Com/2003 al Tribunalului Valcea - Secţia comercialã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
