Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 350 din 2 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) si ale art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 461 din 29 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi ale <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Swas Said în Dosarul nr. 2.837/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza aflându-se în stare de judecatã, Curtea acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.837/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi ale <>art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Swas Said într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului României, emisã de Autoritatea pentru strãini, şi obligarea acestei instituţii la prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile <>art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 contravin prevederilor art. 21 şi 129 din Constituţie, precum şi celor ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la un proces efectiv, şi celor ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie. Aceasta, deoarece textul de lege criticat nu prevede decât o singurã cale de atac, fiind exclus dublul grad de jurisdicţie. În ceea ce priveşte <>art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , autorul excepţiei aratã cã dispoziţiile acestuia nesocotesc prevederile art. 48 din Constituţie, potrivit cãrora familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi. Considerã cã acest din urmã text criticat este contrar şi dispoziţiilor art. 8 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât refuzul prelungirii vizei persoanelor care şi-au întemeiat o viaţã de familie şi care au obţinut vizã legalã de intrare, însoţit de mãsura de a pãrãsi teritoriul României, reprezintã o ingerinţã a autoritãţii publice în viaţa de familie. Se invocã, în acest sens, Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţatã în cauza Amrollahi împotriva Danemarcei, din 11 iulie 2002.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile criticate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 fiind conforme prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Precizeazã cã prevederile <>art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 reflectã preocuparea legiuitorului de a ocroti familia, sancţionând cazurile în care încheierea cãsãtoriei a fost determinatã de atingerea altor scopuri decât cele specifice. Referitor la art. 82 alin. (1) din ordonanţã, aratã cã acesta nu contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie şi nici celor ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ori celor ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, deoarece instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Prin Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se impune statelor semnatare obligaţia de a conferi persoanelor dreptul la dublul grad de jurisdicţie doar în materie penalã, or în speţã este o cauzã civilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 64 alin. (1) şi ale <>art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 . În realitate, deşi atât încheierea instanţei, cât şi motivarea scrisã a excepţiei fac referire la prevederile art. 82 alin. (2), se observã cã este vorba despre o eroare materialã, întrucât din cuprinsul încheierii şi din cel al motivãrii excepţiei se deduce cã autorul excepţiei criticã dispoziţiile art. 82 alin. (1) din ordonanţã.
În consecinţã, Curtea va analiza, ca obiect al excepţiei, dispoziţiile art. 64 alin. (1) şi ale <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 64 alin. (1): "Când dreptul de şedere este solicitat în baza cãsãtoriei, va fi refuzatã prelungirea acestuia în cazul cãsãtoriilor de convenienţã.";
- Art. 82 alin. (1): "Dispoziţia de pãrãsire a teritoriului poate fi atacatã în termen de 10 zile lucrãtoare de la data comunicãrii, la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Autoritatea pentru strãini, sau la curtea de apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea teritorialã care a emis dispoziţia de pãrãsire a teritoriului. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Sentinţa instanţei este definitivã şi irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor prevederi din Constituţie: art. 21, care consacrã accesul liber la justiţie, art. 48 alin. (1) teza întâi din Constituţie, care stabileşte cã familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, şi art. 129, privind folosirea cãilor de atac.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textul de lege criticat contravine şi urmãtoarelor dispoziţii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: art. 8 paragraful 2, care statueazã principiul neamestecului autoritãţii publice în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, stabilind în acelaşi timp şi excepţiile de la acest principiu, şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv. De asemenea, se invocã şi încãlcarea art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, care garanteazã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 instituie o prezumţie relativã care poate fi rãsturnatã prin proba contrarã, în sensul cã solicitantul dreptului de şedere are posibilitatea de a demonstra, prin orice mijloace de probã, caracterul efectiv şi neechivoc al cãsãtoriei a cãrei existenţã a invocat-o în fundamentarea cererii sale. Dispoziţia legalã criticatã nu afecteazã în nici un fel dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, fãrã vreo eventualã imixtiune a autoritãţii, drept garantat de art. 8 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ci are menirea de a sancţiona acele cazuri în care, prin încheierea cãsãtoriei, s-au urmãrit alte scopuri decât cele fireşti şi legale. Din aceleaşi motive, nu se poate reţine nici critica prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 48 alin. (1), referitor la principiul întemeierii familiei pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea constatã cã aceasta a fost ridicatã în cadrul unui litigiu de contencios administrativ, iar prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, invocate ca fiind încãlcate, garanteazã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã. Aşadar, aceste dispoziţii convenţionale nu sunt incidente în cauzã.
Nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 21 şi 129 din Constituţie. În jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale s-a statuat, cu valoare de principiu, cã accesul la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului.
Nu este întemeiatã nici critica prin raportare la dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Aceasta, întrucât dreptul la un recurs efectiv este asigurat prin înseşi dispoziţiile <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , care oferã, celui faţã de care Autoritatea pentru strãini a dispus mãsura pãrãsirii teritoriului României, posibilitatea sã o conteste în faţa unei instanţe judecãtoreşti, fiind, astfel, pe deplin respectate prevederile convenţionale invocate.
De altfel, asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 171 din 22 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 9 mai 2005. Cu acel prilej, excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege menţionat a fost respinsã ca neîntemeiatã, pentru argumentele acolo arãtate. Pe aceleaşi considerente urmeazã sã fie respinsã critica de neconstituţionalitate şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi ale <>art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Swas Said în Dosarul nr. 2.837/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
