Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 35 din 9 martie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 158 din 15 aprilie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , ridicatã de Societatea Comercialã "Frigorex România" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 8.770/1997 al Judecãtoriei Timişoara, privind pe contestatoarea Societatea Comercialã "Frigorex România" - S.R.L. în contradictoriu cu Garda Financiarã Timişoara.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 9 martie 1999, în lipsa pãrţilor legal citate şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, care a pus concluzii de respingere a exceptiei, deoarece nu exista nici un temei constituţional care sa limiteze libertatea de opţiune a legiuitorului, iar jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului nu îşi gãseşte aplicabilitate în cauza de fata.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Timişoara, prin Încheierea din 26 mai 1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , ridicatã de Societatea Comercialã "Frigorex România" - S.R.L. Timişoara.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor <>art. 1 şi 3 din Legea nr. 32/1968 , deoarece între aceste categorii de norme "nu opereazã nici regula lex posterior derogat priori şi nici facultatea recunoscuta legii speciale de a deroga de la legea generalã". În sistemul nostru de drept atât infracţiunea, cat şi contravenţia au sancţiuni principale comune: amenda şi închisoarea. Or, fata de pericolul social diferit al celor doua categorii de fapte, sancţiunea principala, care este amenda contravenţionalã, nu poate depãşi maximul general al pedepsei cu amenda, prevãzutã pentru infracţiuni. Totodatã se afirma ca a fost incalcata şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a extins garanţiile prevãzute la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale la toate categoriile de sancţiuni, inclusiv la cele contravenţionale.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera ca prevederile legale atacate contravin dispoziţiilor <>art. 1 şi 3 din Legea nr. 32/1968 şi celor ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, fiind totodatã neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 şi 20 din Constituţie. Se arata ca, spre deosebire de infracţiune, pentru care legiuitorul a stabilit limitele în cadrul cãrora instanta poate face individualizarea pedepsei cu amenda, în cazul sancţiunii contravenţionale, astfel cum a fost reglementatã în textul atacat, deşi este o fapta cu pericol social mai redus, limita maxima depãşeşte cu mult maximul general prevãzut de Codul penal. De asemenea, se considera ca, în vederea respectãrii în România a Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, urmeazã sa se atribuie caracter organic" normelor din <>cap. I intitulat <<Dispoziţii generale>> din Legea nr. 32/1968 , ca fiind acelea care fixeazã regimul juridic al contravenţiei".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, deoarece, astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 9 din 24 ianuarie 1995, nu poate fi interzisã opţiunea legiuitorului cu privire la stabilirea sistemului de amenzi contravenţionale, iar pe de alta parte, <>art. 3 din Legea nr. 32/1968 se referã exclusiv la contravenţiile reglementate prin hotãrâri ale Guvernului sau prin acte normative ale autoritãţilor publice locale.
Se precizeazã ca jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului nu numai ca nu impune României sancţionarea contravenţiilor printr-o lege de aceeaşi forta juridicã cu cea prin care se incrimineaza infracţiunile, dar invocarea acesteia nu are nici o relevanta în raport cu legea prin care sunt reglementate contravenţiile, cerandu-se numai respectarea legalitãţii sanctionarii şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale impuse de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Aceasta excepţie are ca obiect dispoziţiile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , care prevãd:
"În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României, eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând:
- 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
- 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;
- 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere.
În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei.
În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50% ."
Cu privire la constituţionalitatea prevederilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999. Prin aceasta decizie Curtea, cu majoritate de voturi, a respins excepţia de neconstituţionalitate, retinand în esenta urmãtoarele:
Dispoziţiile textului atacat nu contravin prevederilor de principiu ale <>art. 1 şi 3 din Legea nr. 32/1968 , referitoare la deosebirea de gravitate dintre infracţiuni şi contravenţii şi la obligativitatea stabilirii unor limite minime şi maxime ale amenzilor contravenţionale. Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 9 din 24 ianuarie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, s-a statuat ca nu exista nici o interdicţie constituţionalã care sa limiteze libertatea de opţiune a legiuitorului în ceea ce priveşte modificarea sistemului de amenzi din sume fixe în sume procentuale. <>Art. 3 din Legea nr. 32/1968 , invocat în susţinerea neconstitutionalitatii, se referã exclusiv la contravenţiile reglementate prin hotãrâri ale Guvernului sau prin acte normative ale autoritãţilor publice locale, pe când contravenţiile prevãzute la <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 fac parte din sfera contravenţiilor reglementate prin lege, ele având deci un temei legal diferit de cel al contravenţiilor din prima categorie. În legatura cu încãlcarea dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lif. f) din Constituţie, potrivit cãrora infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora se reglementeazã prin lege organicã, s-a arãtat ca <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 stabileşte, în cadrul mãsurilor de consolidare a regimului valutar şi de intarire a disciplinei financiare, contravenţii privind încãlcarea obligaţiei de repatriere a sumelor în valuta. Aceasta este o problema de ordin financiar din sfera regimului valutar, care nu intra în domeniul de reglementare al legii organice. S-a arãtat ca jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, bazatã pe interpretarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu este de natura a sprijini solicitarea autorului exceptiei, deoarece aceasta jurisprudenta nu permite concluzia ca regimul juridic al sancţiunilor contravenţionale se confunda în totalitate cu cel al sancţiunilor penale. Scopul interpretãrii date dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în sensul ca noţiunea de "acuzaţie în materie penalã" include şi domeniul contraventional, a fost acela de a asigura aceleaşi garanţii procesuale atât celor învinuiţi de sãvârşirea unor contravenţii, cat şi celor învinuiţi de sãvârşirea unor infracţiuni. În sfârşit s-a reţinut ca principiul proportionalitatii nu este aplicabil în cauza, întrucât dispoziţiile art. 49 din Constituţie sunt cuprinse în titlul I cap. II, referitor la drepturile şi libertãţile fundamentale, şi privesc, prin conţinutul lor, domeniul acestor drepturi şi libertãţi, pe când art. 134, care la alin. (2) lit. a) stabileşte obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, se regaseste în titlul IV din Constituţie - Economia şi finanţele publice.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţatã prin Decizia nr. 161/1998 îşi menţine valabilitatea şi în acest dosar.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Frigorex România" - S.R.L. Timişoara în Dosarul nr. 8.770/1997 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 martie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
