Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 349 din 24 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. s) si t), art. 14 si 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 394 din 13 iunie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t), art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Genel Internaţional" - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Nãsãud, în Dosarul nr. 2.582.1/112/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 506D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, sens în care invocã deciziile nr. 1.103 din 8 septembrie 2011 şi nr. 1.303 din 4 octombrie 2011 ale Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 2.582.1/112/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t), art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Genel Internaţional" - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Nãsãud, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executãrii unui act administrativ, aflatã în stadiul procesual al recursului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dreptul de a solicita suspendarea unui act administrativ considerat ilegal este îngrãdit prin condiţionarea de existenţa unor "cazuri bine justificate" şi de "prevenirea unor pagube iminente", cu toate cã niciuna dintre cele douã condiţii nu este prevãzutã în art. 53 alin. (1) din Constituţie. Definiţia "cazurilor bine justificate" din art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 "atenteazã la unicitatea justiţiei", întrucât instanţa trebuie sã se pronunţe asupra legalitãţii actului, deci a fondului cauzei, printr-o soluţie care poate fi chiar contrarã celei finale. Astfel, justiţia se transformã din "unicã" în "multiplã", prin pronunţarea de douã ori asupra legalitãţii aceluiaşi act. Pe de altã parte, existenţa unei pagube materiale în viitor, astfel cum este definitã de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, este imposibil de dovedit, textul fiind contrar art. 21 alin. (1) din Constituţie, care prevede drepturi prezente, iar pagubele din vãtãmãrile morale sunt excluse cu desãvârşire, ceea ce duce la inechitate, contrar art. 21 alin. (3) din Constituţie. Precizeazã, totodatã, cã, din raportarea la art. 123 alin. (5) din Constituţie, rezultã cã "spiritul Constituţiei " este pentru suspendarea de drept a unui act ilegal atacat în faţa instanţei de contencios administrativ.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, neexistând un conflict între normele din Legea nr. 554/2004 şi normele constituţionale. Invocã, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, cu referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 133 din 25 februarie 2010, nr. 225 din 9 martie 2010, nr. 398 din 13 aprilie 2010, nr. 671 din 18 mai 2010, nr. 742 din 1 iunie 2010 şi nr. 753 din 1 iunie 2010.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât condiţiile de admisibilitate a cererii sunt riguros definite de Legea nr. 554/2004, iar pãrţilor le sunt recunoscute toate garanţiile procesuale pentru a-şi putea apãra drepturile şi interesele, inclusiv prin posibilitatea introducerii unei cãi de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti. În plus, stabilirea unor condiţii de admisibilitate a suspendãrii cu titlu provizoriu a executãrii actului administrativ nu semnificã sustragerea acestuia de la controlul judecãtoresc pe calea unei acţiuni în contencios administrativ.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t), art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate şi completate prin art. I pct. 3, 20 şi 21 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t): "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: (...)
ş) pagubã iminentã - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, dupã caz, perturbarea previzibilã gravã a funcţionãrii unei autoritãţi publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurãrile legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de naturã sã creeze o îndoialã serioasã în privinţa legalitãţii actului administrativ.";
- Art. 14: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dupã sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pânã la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţioneazã cererea de suspendare, de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea pãrţilor.
(3) Când în cauzã este un interes public major, de naturã a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusã şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzãtor.
(4) Hotãrârea prin care se pronunţã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de cãtre instanţã, acesta este suspendat de drept, în acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilã.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentruaceleaşi motive.
(7) Suspendarea executãrii actului administrativ are ca efect încetarea oricãrei forme de executare, pânã la expirarea duratei suspendãrii.";
- Art. 15: "(1) Suspendarea executãrii actului administrativ unilateral poate fi solicitatã de reclamant, pentru motivele prevãzute la art. 14, şi prin cererea adresatã instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odatã cu acţiunea principalã sau printr-o acţiune separatã, pânã la soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Hotãrârea datã cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendã executarea.
(4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, mãsura suspendãrii, dispusã în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei, chiar dacã reclamantul nu a solicitat suspendarea executãrii actului administrativ în temeiul alin. (1)."
Autorul excepţiei susţine cã textele de lege menţionate contravin prevederilor din Legea fundamentalã cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil şi în art. 124 alin. (2) potrivit cãruia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã prevederile art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin mai multe decizii, ca de exemplu, Decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Decizia nr. 1.129 din 27 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 13 decembrie 2007, Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 1.354 din 13 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Curtea a reţinut, în esenţã, cã instanţa chematã sã soluţioneze cererea de suspendare a executãrii unui act administrativ dispune de repere clare pentru aprecierea necesitãţii acestei mãsuri, precizate la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din lege, şi anume în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, repere care se justificã prin nevoia asigurãrii unui just echilibru între interesul particular şi cel general.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţate cu acele prilejuri îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Curtea reţine, totodatã, cã art. 53 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, enumerã situaţiile în care este posibilã restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. Acestea au în vedere acele drepturi sau libertãţi fundamentale, consacrate prin titlul II al Constituţiei. Dreptul de a solicita suspendarea unui act administrativ nu reprezintã, însã, un astfel de drept, ci constituie o garanţie procesualã aflatã la îndemâna pãrţii interesate pentru evitarea efectelor negative pe care punerea în executare a actului administrativ unilateral a cãrui anulare s-a solicitat le-ar putea avea asupra acesteia.
De asemenea, nu se poate reţine critica referitoare la pretinsa încãlcare a regulii constituţionale care consacrã unicitatea justiţiei. În condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, când instanţa care dispune suspendarea executãrii actului administrativ este diferitã de cea care va soluţiona acţiunea în anularea acestuia, eventuala suspendare a executãrii nu este intrinsec legatã de nelegalitatea actului, instanţa urmând sã aprecieze exclusiv asupra unoraspecte de fapt, fãrã sã antameze problema legalitãţii actului.
În ceea ce priveşte critica în sensul cã suspendarea executãrii ar trebui sã intervinã de drept, astfel cum se întâmplã, potrivit art. 123 alin. (5) din Constituţie, atunci când prefectul solicitã anularea unui act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considerã actul ilegal, Curtea constatã cã aceasta reprezintã, în realitate, o propunere de modificare a textului de lege criticat, atribuţie ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, fiind de resortul legiuitorului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t), art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Genel Internaţional" - S.R.L. din localitatea Rebra, judeţul Bistriţa-Nãsãud în Dosarul nr. 2.582.1/112/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
