Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 349 din 18 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002 , cu modificarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Streche Culai în Dosarul nr. 2.480/2003 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiatã, deoarece folosirea notiunii de "contravenient" nu aduce atingere dispoziţiilor invocate de autor în susţinerea criticii de neconstituţionalitate, având în vedere ca în dreptul romanesc contravenţiile au fost scoase de sub incidenta legii penale. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 183/2003 asupra constituţionalitãţii mai multor prevederi din actul normativ atacat, iar în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.480/2003, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Streche Culai în dosarul de mai sus ce avea ca obiect plângerea formulatã impotriva unui proces-verbal de constatare a unei contravenţii. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituţionale, deoarece utilizarea în mod constant a notiunii de "contravenient", anterior întocmirii procesului-verbal de constatare a sãvârşirii contravenţiei, la întocmirea procesului-verbal de aplicare a sancţiunii, la aplicarea sancţiunii şi pana la soluţionarea definitiva a plângerii de cãtre instanta de judecata competenta, are în vedere persoana vinovata de sãvârşirea unei contravenţii înainte ca hotãrârea judecãtoreascã sa devinã irevocabilã şi executorie. Prin aceasta se incalca dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovatie în materie penalã, dar care, în opinia autorului, se aplica şi în materie contravenţionalã, precum şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, întrucât principiul statului de drept presupune existenta unor instanţe independente şi impartiale, constituite în scopul soluţionãrii cauzelor pe cale de judecata, cu respectarea garanţiilor procesuale privind dreptul la apãrare şi realizarea unui proces echitabil. Or, acest lucru nu se realizeazã în cazul de fata, deoarece dreptul de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale aparţine, potrivit dispoziţiilor criticate, unor funcţionari administrativi. Dispoziţiile criticate "instituie prezumţia legalã absolutã privind legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, stabilind în sarcina contravenientului rãsturnarea acestei prezumţii pentru a-şi dovedi nevinovatia, şi nicidecum în sarcina celui care a stabilit vinovãţia". Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti opineaza în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate este neîntemeiatã, întrucât utilizarea notiunii de "contravenient" nu incalca prezumţia de nevinovatie, care este incidenta în materie penalã, atâta timp cat exista posibilitatea persoanei sancţionate sa formuleze plângere impotriva procesului-verbal de contravenţie la instanta judecãtoreascã. Totodatã, <>cap. IV din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 - "Cai de atac" - este destinat garantarii dreptului la apãrare şi la un proces echitabil, prin posibilitatea instanţei de judecata de a verifica legalitatea şi temeinicia procesului-verbal respectiv. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate respecta întocmai prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, potrivit dispoziţiilor <>art. 31-36 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , contravenientul are la dispoziţie calea de atac necesarã pentru a contesta sancţiunea aplicatã, şi anume posibilitatea de a formula în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicãrii procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Plângerea se soluţioneazã de instanta de judecata, iar hotãrârea acesteia poate fi atacatã cu recurs. În cadrul procesului contravenientul are dreptul sa fie asistat de un avocat, iar potrivit <>art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , pot fi administrate orice alte probe prevãzute de lege în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Referitor la prezumţia de nevinovatie, apreciazã ca, potrivit art. 23 alin. (8) din Constituţie şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aceasta opereazã numai în materie penalã, or, în speta, avem de-a face cu un proces civil în care instanta urmeazã sa verifice temeinicia şi legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, sarcina probei revenind celui care emite o pretentie în fata instanţei, şi anume petentului. Avocatul Poporului opineaza ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prezumţia de nevinovatie este specifica doar dreptului penal, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (8) din Constituţie, asa cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 317/2001. Totodatã, prin Decizia nr. 249/1997 Curtea Constituţionalã a statuat ca prezumţia de nevinovatie este reglementatã în legatura cu libertatea individualã a persoanei şi priveşte reţinerea, arestarea şi soluţionarea procesului penal, pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii de condamnare. Folosirea notiunii de "contravenient" nu este facuta în acelaşi mod în care legislaţia penalã utilizeazã notiunile de "invinuit" sau "inculpat", ci este facuta pentru caracterizarea unei persoane care a sãvârşit o contravenţie (o fapta ilegala cu un pericol social mai redus decât al unei infracţiuni). Totodatã, procesul în care s-a invocat aceasta excepţie este de natura contravenţionalã, iar nu penalã, motiv pentru care regulile constituţionale privind prezumţia de neconstituţionalitate nu sunt aplicabile. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dreptului la un proces echitabil, apreciazã ca aceasta sustinere este neîntemeiatã, întrucât pãrţile beneficiazã de toate garanţiile procesuale ale unui proces echitabil. Astfel, dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 prevãd ca impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere, care va fi judecata în mod public de o instanta independenta şi impartiala, stabilitã prin lege. În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), apreciazã ca acestea nu au relevanta pentru soluţionarea cauzei. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile ulterioare. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 20 şi ale art. 23 alin. (8) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 1 alin. (3) din Constituţie: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate." ; - Art. 20 din Constituţie: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."; - Art. 23 alin. (8) din Constituţie: "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã."; - Art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoana acuzata de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pana ce vinovãţia va fi legal stabilitã." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca doua sunt problemele pe care le supune spre examinare autorul exceptiei, şi anume: a) dacã noţiunea de contravenient implica stabilirea vinovatiei unei persoane acuzate de comiterea unei contravenţii, înainte de orice judecata; b) dacã sancţionarea contravenţiei de cãtre o autoritate administrativã nu infrange principiul dreptului la un proces echitabil, în fata unei instanţe independente. La ambele întrebãri rãspunsul este negativ. Potrivit <>art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , constituie contravenţie fapta sãvârşitã cu vinovãţie, stabilitã şi sancţionatã prin lege, ordonanta, prin hotãrâre a Guvernului sau, dupã caz, prin hotãrâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Prin noţiunea de contravenient, folositã în cuprinsul ordonanţei, este desemnatã persoana cu privire la care agentul constatator a stabilit, în condiţiile legii, ca a comis o fapta antisociala definitã de legiuitor ca fiind contravenţie. Folosirea în actul normativ criticat a notiunii de contravenient nu implica însã declararea a priori a vinovatiei şi a responsabilitãţii persoanei impotriva cãreia organele administrative abilitate dreseaza procesul-verbal de contravenţie. Din punctul de vedere al agentului constatator, aceasta persoana este vinovata şi responsabilã, iar procesul-verbal întocmit are, pana la rãmânerea lui definitiva, caracterul unui act administrativ de constatare. Vinovãţia şi rãspunderea contravenientului apar, în aceasta faza a procedurii contravenţionale, ca elemente stabilite de organul administrativ abilitat, pe baza propriilor constatãri şi a probelor identificate de acesta în stabilirea existenţei şi a împrejurãrilor comiterii faptei antisociale. Nu se poate retine deci ca se incalca principiul prezumţiei de nevinovatie, dat fiind ca persoana impotriva cãreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusã în fata unui verdict definitiv de vinovãţie şi de rãspundere, ci doar în fata unui act administrativ de constatare, ale cãrui efecte pot fi inlaturate prin exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei stabileşte definitiv vinovãţia persoanei în cauza numai în condiţiile în care aceasta nu înţelege sa se foloseascã de cãile de atac prevãzute de lege, dar în aceasta ipoteza nu se poate retine ca s-a înlãturat prezumţia de nevinovatie, ci faptul ca, nefolosind cãile de atac, contravenientul însuşi şi-a recunoscut vinovãţia. Vinovãţia contravenientului se stabileşte definitiv, de asemenea, în cazul în care acesta ataca în justiţie procesul-verbal de constatare a contravenţiei, iar instanta respinge plângerea formulatã de acesta. Nici în acest caz nu se poate retine ca s-a încãlcat principiul prezumţiei de nevinovatie, cãci rãspunderea contravenientului a fost stabilitã - asa cum prescriu Constituţia şi Convenţia Europeanã pentru Apãrarea Drepturilor Omului - prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva. În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei ca textul de lege criticat incalca principiul dreptului la un proces echitabil, şi aceasta sustinere este nefondata, în condiţiile în care, asa cum s-a arãtat, legea prevede posibilitatea atacarii în justiţie a actului de constatare a contravenţiei şi deci examinarea cazului de cãtre un judecãtor independent şi impartial. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, respingând excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect mai multe dispoziţii ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele <>Deciziei nr. 183/2003 îşi pãstreazã valabilitatea şi în acest caz, astfel încât prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2), art. 1 alin. (3), art. 20 şi al art. 23 alin. (8) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Streche Culai în Dosarul nr. 2.480/2003 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
