Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 348 din 18 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, 6, 8, 9, 10 si ale art. 11^1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, aprobata cu modificari prin Legea nr. 295/2002 , cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 847 din 27 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 şi <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ager Business Tech" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.079/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei şi partea Societatea Comercialã "Omnico" - S.R.L. din Bucureşti, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 251C/2003 şi nr. 295C/2003. La apelul nominal în aceste dosare se constatã, de asemenea, lipsa pãrţilor, Petre Sipciu şi Ştefan Romeu Simionescu, respectiv Societatea Comercialã "Fabi Mod" - S.R.L. din Constanţa şi Societatea Comercialã "Maximilian Shoes" - S.R.L. din Timişoara, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Din oficiu, Curtea pune în discuţie problema conexãrii celor trei cauze, având în vedere cã în toate aceste dosare obiectul excepţiei de neconstituţionalitate poartã asupra aceluiaşi act normativ.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã nu se opune conexãrii.
Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborat cu art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 295C/2003 şi nr. 251C/2003 la Dosarul nr. 225C/2003.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã în privinţa <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 şi ca fiind neîntemeiatã în privinţa celorlalte articole criticate de autorii excepţiei. Aratã cã dispoziţiile art. 4 alin. (1) au fost abrogate expres prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 , iar asupra celorlalte prevederi din <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, constatând cã acele texte sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 21.079/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi ale <>art. 8 şi 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ager Business Tech" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect o cerere pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de platã.
Prin Încheierea din 21 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 281/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4, 6, 8, 9, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , excepţie ridicatã de Petre Sipciu într-o cauzã având ca obiect recursul declarat împotriva unei sentinţe de respingere a cererii în anulare.
Prin Încheierea din 9 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.308/COM/2003, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , excepţie ridicatã prin cererea în anulare de Societatea Comercialã "Fabi Mod" - S.R.L. din Constanţa.
În motivarea excepţiei, autorii acesteia susţin, în esenţã, urmãtoarele:
- dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi ale art. 6 alin. (1) şi (2) contravin prevederilor art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, întrucât posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi împiedicã exercitarea dreptului la apãrare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcã reglementarea constituţionalã a dreptului de proprietate;
- dispoziţiile art. 1 alin. (2) contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, deoarece prevãd actualizarea majorãrilor şi penalitãţilor cu rata inflaţiei, indiferent dacã prin cererea creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru;
- dispoziţiile art. 6 alin. (4) contravin prevederilor art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, având în vedere cã înmânarea de îndatã a ordonanţei echivaleazã cu pronunţarea judecãtorului înainte de a se administra orice probe;
- dispoziţiile art. 8 alin. (1) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 125 alin. (3) din Constituţie, întrucât de face trimitere la exercitarea unei cãi de atac sau a unei acţiuni în justiţie de sine stãtãtoare, care nu este prevãzutã de Codul de procedurã civilã, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte numai competenţa, iar nu şi conţinutul cererii în anulare, precum şi limitele în care poate fi atacatã ordonanţa emisã de judecãtor;
- dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 125 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu exclud posibilitatea formulãrii contestaţiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii în anulare;
- dispoziţiile art. 11^1 , care prevãd cã hotãrârile date în baza ordonanţei nu au autoritate de lucru judecat între pãrţi, nu sunt corelate cu reglementãrile din Codul de procedurã civilã şi din Codul civil. Debitorul nu îşi poate exercita dreptul la apãrare pânã la începerea executãrii silite, când pentru a putea cere suspendarea executãrii, pe calea contestaţiei la executare, va trebui sã depunã, pe lângã plata taxei de timbru, şi o importantã cauţiune, fapt ce îngrãdeşte accesul la justiţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, deoarece prin procedura specialã, reglementatã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu sunt încãlcate principiile şi drepturile consacrate de Constituţie, iar alãturi de aceastã procedurã specialã existã un "ansamblu de instituţii procedurale la care pãrţile pot apela, de la caz la caz: acţiunea de drept comun, contestaţia la executare etc". Invocã şi jurisprudenţa constantã în acest sens a Curţii Constituţionale, exemplificatã cu deciziile nr. 30/2003, nr. 109/2003 sau nr. 162/2003.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 "instituie o procedurã sumarã, aşa încât examinarea justeţei pretenţiilor deduse judecãţii se realizeazã într-o anumitã mãsurã doar sub aspect formal, fãrã posibilitatea administrãrii de probatorii pertinente şi utile cauzei, totodatã, unele prevederi din acest act normativ venind în contradicţie cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã, ale Codului civil sau cu prevederile constituţionale care garanteazã dreptul la apãrare şi accesul liber la justiţie".
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã, contrar dispoziţiilor <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, cu privire la Dosarul nr. 251C/2003 s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã nici una dintre dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 nu este contrarã prevederilor constituţionale. Reglementarea criticatã a fost elaboratã pentru a oferi creditorilor o procedurã rapidã şi mai puţin costisitoare în vederea obţinerii titlurilor executorii, iar scopul acestei reglementãri este de a simplifica demersul jurisdicţional şi de a asigura celeritatea soluţionãrii litigiilor şi nicidecum acela de a complica procedura sau de a încãlca anumite drepturi consacrate constituţional.
Avocatul Poporului aratã cã prin dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi ale art. 6 din ordonanţã nu se încalcã dreptul la apãrare, deoarece aceste texte nu conţin nici o dispoziţie expresã de limitare a mijloacelor de probã, urmând a se aplica dreptul comun în materie, dupã cum a statuat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 109/2003 . Cerinţa depunerii cauţiunii prevãzute de art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care rezultã din art. 10 alin. (2) din ordonanţã, nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, drept al cãrui exerciţiu poate fi supus şi unor condiţionãri, în conformitate cu cele statuate prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 8/2003 . De asemenea, nu se poate reţine, pentru aceleaşi motive, nici neconformitatea dispoziţiilor art. 4, 6 şi 10 din ordonanţã cu normele internaţionale privitoare la un proces echitabil. Autorii excepţiei nu indicã textele din Constituţie cu care ar fi în neconcordanţã art. 8, 9 şi 11^1 din ordonanţã, în aceastã privinţã excepţia fiind nemotivatã. În concluzie, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), <>art. 4, 6, 8, 9, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iunie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002. Aceste dispoziţii legale au urmãtoarea redactare:
- Art. 1. - "(1) Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.
(2) Suma ce reprezintã obligaţia prevãzutã la alin. (1), precum şi dobânzile, majorãrile sau penalitãţile datorate potrivit legii se actualizeazã în raport cu rata inflaţiei aplicabilã la data plãţii efective.";
- Art. 4. - "(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã.
(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii.
(4) În citaţie se va face menţiunea cã pânã cel mai târziu în ziua fixatã pentru înfãţişare debitorul poate sã depunã întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.";
- Art. 6. - "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã."
(3) Termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile. Judecãtorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii pãrţilor.
(4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.";
- Art. 8. - "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în prima instanţã.
(3) Cererea în anulare se depune la instanţa unde funcţioneazã judecãtorul care a dat ordonanţa. Aceasta, dacã nu constatã propria competenţã, va trimite dosarul instanţei competente potrivit alin. (2).
(4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 7 se aplicã în mod corespunzãtor.
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare poate fi atacatã cu recurs în termen de 10 zile de cãtre debitor. Recursul se judecã în termen de 30 de zile.";
- Art. 9. - "(1) Ordonanţa de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva cãreia nu a fost introdusã cerere în anulare potrivit art. 8, este irevocabilã.
(2) La cererea creditorului ordonanţa prevãzutã la alin. (1) sau, dupã caz, ordonanţa împotriva cãreia a fost introdusã cererea în anulare prevãzutã la art. 8, care însã a fost respinsã prin hotãrâre rãmasã irevocabilã prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestitã cu formulã executorie, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã. Astfel învestitã, ordonanţa constituie titlu executoriu, care se elibereazã creditorului. Totodatã titlul, în copie, se comunicã şi debitorului.";
- Art. 10. - "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã."
(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului.";
- Art. 11^1. - "(1) Ordonanţa privind somaţia de platã nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre pãrţi.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedurã civilã se aplicã în mod corespunzãtor."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale şi reglementãri internaţionale:
- Art. 21. - "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime."
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
- Art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege.";
- Art. 135 alin. (1) şi (6): (1) Statul ocroteşte proprietatea." [...]
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã.";
- Art. 6 pct. 1 teza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, conform cãreia: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi conţinutul dispoziţiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi reglementãrile internaţionale invocate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Alineatul (1) al <>art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a fost expres abrogat prin <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 804 din 5 noiembrie 2002. Astfel, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia ridicatã este inadmisibilã, situaţie în care, conform prevederilor alin. (6) al aceluiaşi articol, instanţa judecãtoreascã trebuia sã o respingã printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã.
II. <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã, utilizabile în prima fazã la înscrisuri, completate cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţã, aceastã procedurã se aplicã doar în cazul "creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege [...]". Întrucât ordonanţa cu somaţia de platã, ce urmeazã a fi emisã de judecãtor, se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, este justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare.
Art. 8 din ordonanţã nu prevede nici o limitare a probelor şi a condiţiilor de administrare a acestora în cadrul judecãrii acţiunii în anulare, neîngrãdind exerciţiul dreptului la apãrare. Modul în care instanţele judecãtoreşti admit sau resping cererile de probaţiune reprezintã o problemã de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Împotriva hotãrârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs care se judecã conform normelor dreptului comun.
Învestirea cu formulã executorie a ordonanţei cu somaţia de platã nu încalcã nici o prevedere constituţionalã, aplicându-se regula potrivit cãreia numai hotãrârile judecãtoreşti definitive şi irevocabile se învestesc cu formulã executorie. Potrivit art. 9 alin. (1) din ordonanţã, este irevocabilã ordonanţa împotriva cãreia nu s-a introdus cerere în anulare, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede situaţia în care cererea în anulare a fost respinsã prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile.
Curtea constatã cã este justificatã limitarea formulãrii apãrãrilor pe fondul cauzei în cadrul contestaţiei la executare, dacã anterior s-a formulat cerere în anulare la a cãrei judecatã se puteau valorifica apãrãrile de fond. De altfel, dispoziţiile art. 10 din ordonanţã nu sunt determinate în soluţionarea cauzei, întrucât obiectul acesteia nu este contestaţie la executare.
Ordonanţa cu somaţia de platã, emisã de judecãtor, în mãsura în care a rãmas irevocabilã, are autoritatea lucrului judecat în privinţa obligaţiilor de platã prevãzute la <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 . Art. 11^1 din ordonanţã exclude autoritatea lucrului judecat, "cu privire la fondul raporturilor juridice dintre pãrţi", tocmai în scopul de a da posibilitatea pãrţilor ca ulterior sã îşi valorifice, conform normelor din dreptul comun, eventualele pretenţii de altã naturã, izvorâte din aceleaşi raporturi juridice.
Dispoziţiile legale referitoare la depunerea cauţiunii, de asemenea, nu sunt determinate în soluţionarea cauzei, care nu are ca obiect contestaţia la executare.
Pe de altã parte, în jurisprudenţa sa constantã, Curtea Constituţionalã a constatat cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este constituţionalã atât în ansamblu, cât şi examinându-se separat dispoziţiile sale. În cauza de faţã neînvederându-se elemente noi, de naturã a duce la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele anterioare se impun şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Fabi Mod" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 4.308/COM/2003 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã.
II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2) şi (3), <>art. 6, 8, 9, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ager Business Tech" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.079/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã, respectiv de Petre Sipciu, în Dosarul nr. 281/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
