Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 348 din 17 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte savarsite in afara teritoriului tarii de cetateni romani sau de persoane fara cetatenie domiciliate in Romania, precum si a dispozitiilor art. 91^2 alin. 1 si 5 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 22 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef delegat
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 şi art. 91^2 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aurel Ioan Rus în Dosarul nr. 2.374/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.374/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 şi art. 91^2 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aurel Ioan Rus în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la Statul român, ale art. 17 referitoare la Cetãţenii strãini, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 148 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor comunitare faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, deoarece incrimineazã fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii şi, în condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã şi în detrimentul dreptului la libera trecere, impun un regim restricţionar modului de trecere a frontierei.
Prevederile art. 91^2 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 referitoare la Viaţa intimã, familialã şi privatã, ale art. 28 referitoare la Secretul corespondenţei, precum şi ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de şedinţã, dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 , precum şi art. 91^2 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Organele care efectueazã interceptarea şi înregistrarea. În ce priveşte excepţia referitoare la <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 pentru ratificarea Acordului de cooperare în domeniile culturii şi educaţiei dintre România şi Republica Argentina, semnat la Bucureşti la 24 noiembrie 1999, este de observat cã s-a strecurat o eroare materialã, legea amintitã având un unic articol. În realitate obiectul excepţiei, aşa cum rezultã din redarea in extenso de cãtre autorul excepţiei a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1), se regãseşte în Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cetãţeni români sau de persoane fãrã cetãţenie domiciliate în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aşa cum a fost modificatã prin articolul unic punctul 1 din <>Legea nr. 252/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002, şi are urmãtorul conţinut:
- <>Art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 : "Fapta cetãţeanului român sau a persoanei fãrã cetãţenie domiciliate pe teritoriul României, care racoleazã, îndrumã sau cãlãuzeşte una ori mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat strãin sau care organizeazã una ori mai multe dintre aceste activitãţi ilegale, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.";
- Art. 91^2 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã: "Procurorul procedeazã personal la interceptãrile şi înregistrãrile prevãzute în art. 911 sau poate dispune ca acestea sã fie efectuate de organul de cercetare penalã. Persoanele care sunt chemate sã dea concurs tehnic la interceptãri şi înregistrãri sunt obligate sã pãstreze secretul operaţiunii efectuate, încãlcarea acestei obligaţii fiind pedepsitã potrivit Codului penal. [...]
Convorbirile sau comunicãrile interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altã cauzã penalã dacã din cuprinsul acestora rezultã date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregãtirea sau sãvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevãzute la art. 91^1 alin. 1 şi 2."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 91^2 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 709 din 17 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^2 alin. 1, 4 şi 5 din Codul de procedurã penalã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cât priveşte dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 , Curtea constatã urmãtoarele:
Statul român, în considerarea atributelor sale, astfel cum sunt acestea definite de textele constituţionale invocate de autorul excepţiei, este interesat în apãrarea ordinii de drept şi deci în combaterea infracţiunilor sãvârşite atât pe teritoriul sãu, cât şi în afara acestuia. Mãsurile legislative constând în sancţionarea cetãţenilor români sau a persoanelor fãrã cetãţenie domiciliate pe teritoriul României, care sãvârşesc fapte de trecere ilegalã a frontierei unui stat strãin, dau expresie acestei preocupãri, fiind determinate, aşa cum rezultã din conţinutul Notei de fundamentare care a însoţit <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 , de necesitatea reglementãrii mai stricte a domeniului vizat, datoritã "securizãrii frontierelor" şi a "combaterii migraţiei ilegale".
Constituţia României, reglementând libera circulaţie, prevede în art. 25 alin. (1) cã "Dreptul la liberã circulaţie, în ţarã şi în strãinãtate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitãrii acestui drept". Rezultã cã dreptul la liberã circulaţie vizeazã libertatea de mişcare a cetãţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formeazã acest drept fundamental, şi anume libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţãrii. Libera circulaţie însã nu poate fi absolutã; ea trebuie sã se desfãşoare în cadrul limitelor impuse de îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevãzute de lege, cum sunt şi cele referitoare la persoana care racoleazã, îndrumã ori cãlãuzeşte una sau mai multe persoane cu scopul trecerii frontierei unui stat strãin.
Aceasta, deoarece textele de lege criticate, în deplin acord cu dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã, nu aduc atingere vreunui drept, iar reglementarea cadrului în care se realizeazã trecerea frontierei, respectiv a frontierei unui stat strãin, constituie o restrângere a exerciţiului liberei circulaţii, justificatã de necesitatea apãrãrii securitãţii naţionale, a ordinii publice, precum şi a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor.
Celelalte dispoziţii constituţionale nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de cetãţeni români sau de persoane fãrã cetãţenie domiciliate în România, precum şi a dispoziţiilor art. 91^2 alin. 1 şi 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aurel Ioan Rus în Dosarul nr. 2.374/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
