Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Bianca Drăghici - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Vasile Dina în Dosarul nr. 1.067/46/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.132D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de avocaţii Daniela Nicoleta Andreescu şi Ion Popescu, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar, şi pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, director general al Direcţiei generale juridice Ioana Lazăr, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a depus note scrise în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei avocat Daniela Nicoleta Andreescu, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care susţine, în esenţă, că, prin art. 91 din Legea nr. 176/2010, se prevede posibilitatea ca un primar ales prin votul comunităţii să fie eliberat din funcţia ocupată, înainte de finalul mandatului, prin emiterea unui ordin de către prefectul local, ordin care are la bază un referat al secretarului comunei şi/sau alte acte la care se referă implicit art. 21 din Legea nr. 176/2010, când Agenţia Naţională de Integritate trimite un exemplar din raportul de evaluare către prefect, ca organ disciplinar. Apreciază că, astfel, se stabilesc atribuţii de organ disciplinar pentru prefect, care este înalt funcţionar public şi reprezentantul Guvernului pe plan local, faţă de primar, organ ales, care funcţionează pe principiul autonomiei locale ca autoritate administrativă autonomă care rezolvă treburile publice din comune şi oraşe. De asemenea consideră că dispoziţiile de lege criticate comportă interpretări, creează confuzie şi sunt lipsite de previzibilitate şi accesibilitate. Totodată, susţine că, prin art. 25 din Legea nr. 176/2010, cu referire la art. 16 din Legea nr. 393/2004 şi art. 91 din Legea nr. 176/2010, în raport cu art. 16 din Constituţie, se legiferează posibilitatea sancţionării unei abateri disciplinare legate de incompatibilitate, însă, pentru aceeaşi faptă, o persoană poate să fie eliberată din funcţie înainte de terminarea mandatului său, iar o alta să fie doar sancţionată disciplinar cu reducerea salariului pe timp de 3 luni, de exemplu, creându-se discriminare în privinţa răspunderii, în raport cu funcţia sau calitatea persoanei evaluate de Agenţia Naţională de Integritate şi de reglementările respectivului domeniu, aspect care rezultă, fără dubiu, din prevederile art. 25 alin. (3) şi (4) cu referire la alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol din Legea nr. 176/2010. În final, apreciază că măsura eliberării din funcţie a primarului, într-un astfel de context, nu este rezonabilă. Depune un set de înscrisuri în susţinerea excepţiei. 5. Domnul avocat Ion Popescu susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi învederează Curţii că legea trebuie interpretată şi aplicată în litera şi spiritul ei. 6. Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003. Cât priveşte art. 91 din Legea nr. 161/2003 şi art. 25 din Legea nr. 176/2010 apreciază că motivele invocate de autor nu sunt veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aspecte care ţin de fondul cauzei. Prin urmare, competenţa de interpretare şi aplicare a legii revine instanţei de contencios administrativ. Depune concluzii scrise. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că raţionamentul de la care a pornit autorul excepţiei este greşit. Astfel, autorul susţine că incompatibilitatea funcţiei de primar cu alte funcţii ar trebui reglementată în Constituţie. Or, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 121 alin. (2), consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. În continuare apreciază că dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei juridice. În final, arată că art. 148, art. 154 şi art. 156 din Constituţie nu au legătură cu cauza. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 8. Prin Încheierea din 16 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.067/46/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că în Constituţie sunt reglementate incompatibilităţi pentru nouă tipuri de funcţii, iar funcţia de primar şi de consilier local nu se regăseşte printre funcţiile nominalizate, deşi sunt funcţii prevăzute la art. 121. Arată că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 s-a specificat faptul că legea privind interzicerea cumulului pensiei cu salariul pentru bugetari este constituţională, cu excepţia cumulului funcţiilor prevăzute de Constituţie, cărora nu le pot fi impuse alte restricţii decât cele prevăzute de Legea fundamentală. Pe acest raţionament, prin Legea nr. 161/2003, anterioară Constituţiei, nu se pot impune incompatibilităţi pentru primari şi consilieri locali. Apreciază că prin Constituţie nu se prevede posibilitatea întreruperii înainte de termen a mandatului de primar pe motiv de incompatibilitate, aşa cum se prevede pentru membrii Guvernului şi pentru parlamentari, în art. 106 şi în art. 70 alin. (2) din Constituţie. Din această perspectivă, dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 161/2003 intră în contradicţie cu prevederile Constituţiei şi cu cele ale Legii nr. 393/2004. 10. De asemenea se menţionează că art. 25 din Legea nr. 176/2010, în forma actuală, încalcă art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru că este lipsit de previzibilitate şi accesibilitate. Totodată, se susţine că nu există o definiţie a incompatibilităţii, existând două cazuri detaliate de incompatibilitate, iar art. 25 din Legea nr. 176/2010 prevede o reglementare care defineşte abaterea disciplinară ca fiind o decizie, un act, o faptă realizată cu încălcarea stării de incompatibilitate. În final, se arată că abaterea disciplinară stabilită prin art. 25 pct. (1) din Legea nr. 176/2010 contrazice reglementările stabilite la pct. 2 şi 3, întrucât se arată că abaterea trebuie sancţionată, dar nu cu mustrare sau avertisment, după care se face vorbire numai de demitere şi încetare, precum şi de interdicţia desfăşurării activităţii pe timp de 3 ani. 11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Menţionează jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Avocatul Poporului, prin adresa comunicată, precizează faptul că îşi menţine punctul de vedere exprimat în dosarele Curţii Constituţionale nr. 316D/2014, nr. 469D/2014, nr. 512D/2014, nr. 513D/2014 şi nr. 799D/2014. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise şi înscrisurile depuse de autorul excepţiei şi susţinerile acestuia, concluziile scrise depuse şi susţinerile Agenţiei Naţionale de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, precum şi ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Potrivit art. 77 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, "Ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale ori la «societatea comercială/societăţile comerciale», după caz, trimiterea se consideră a fi făcută la Legea societăţilor nr. 31/1990 ori, după caz, la «societatea/societăţile reglementată/reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare»." Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003: "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...] d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;"; - Art. 91 din Legea nr. 161/2003: "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local. (2) În cazul prevăzut la art. 89, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, soţul sau ruda de gradul I a acestuia devin acţionari. (3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (4) În situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale. (5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă. (6) În cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar, iar în cazul consilierilor locali şi consilierilor judeţeni, se va proceda la validarea mandatului unui supleant, potrivit prevederilor Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."; - Art. 25 din Legea nr. 176/2010: "(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni. (2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate. (3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective. (4) Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârşirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment.". 17. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (3) privind ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, art. 37 alin. (2) privind dreptul de a fi ales, art. 121 referitor la autorităţile comunale şi orăşeneşti, art. 148 privind Integrarea în Uniunea Europeană, art. 150-152 referitor la revizuirea Constituţiei şi art. 153-156 privind dispoziţii finale şi tranzitorii, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în raport cu critici similare, Curtea constatând, prin Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, şi Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, că acestea sunt constituţionale. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a statuat că incompatibilitatea stabilită prin aceste dispoziţii legale reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. 19. De asemenea, prin Decizia nr. 1.076 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2011, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 161/2003, iar prin Decizia nr. 9 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, Decizia nr. 326 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006, Decizia nr. 631 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 398 din 24 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003. Curtea a constatat că incompatibilitatea consilierilor locali şi judeţeni, care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective, a fost instituită de legiuitor ţinând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleşilor locali. Astfel, dispoziţiile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, şi anume: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Curtea reţine că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate, stabilind cu claritate incompatibilităţi specifice aleşilor locali, dau expresie voinţei legiuitorului, care a apreciat că funcţiile publice care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcţiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public şi a încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice. 22. Totodată, Curtea reţine că instituirea prin lege a unor incompatibilităţi privind aleşii locali nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind autorităţile comunale şi orăşeneşti, care, prin art. 121 alin. (2), stabilesc că primarii şi consiliile locale funcţionează în condiţiile legii. De asemenea, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, demnităţile şi funcţiile publice se exercită în condiţiile legii, astfel încât activitatea primarilor şi a consilierilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care, în aplicarea normelor constituţionale, legiuitorul le-a edictat, în vederea creării cadrului de funcţionare a acestora, fără ca aceasta să aibă semnificaţia completării Legii fundamentale. De altfel, potrivit art. 80 din Legea nr. 161/2003, "Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile prezentului titlu." 23. Referitor la criticile aduse art. 25 din Legea nr. 176/2010, Curtea, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, raportate la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 16, a constatat că dispoziţiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma "aceeaşi funcţie" se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din altă perspectivă, autorii excepţiei neinvocând neconstituţionalitatea sintagmei "aceeaşi funcţie" cuprinsă de aceste norme. 24. În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 se integrează scopului legii, anume asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale şi nu contravin normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, şi Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015). 25. Cât priveşte invocarea art. 21 alin. (3) din Constituţie şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea nu poate reţine nici aceste critici, deoarece atacarea la instanţa de contencios administrativ competentă a ordinului emis de către prefect, prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local, în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile, reprezintă o garanţie a aplicării dreptului la un proces echitabil. 26. În fine, Curtea constată că invocarea dispoziţiilor art. 148 şi art. 150-156 din Constituţie nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, iar susţinerile privind înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziţii legale, vizează interpretarea şi aplicarea legilor în cauzele deduse judecăţii, operaţiuni care excedează controlului de constituţionalitate. În aceste condiţii, Curtea reţine că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul aleşilor locali revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Dina în Dosarul nr. 1.067/46/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) şi art. 91 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi a art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
