Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 347 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 9 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 105 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ion Gabriel Velica în Dosarul nr. 4.837/94/2006 al Judecãtoriei Buftea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Ministerul Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, pentru considerentele ce au fundamentat <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 953 din 19 decembrie 2006 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.837/94/2006, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 105 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ion Gabriel Velica în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã "obligativitatea depunerii la sediul unitãţii de poliţie a unei plângeri adresate unei instanţe de judecatã face ca accesul la justiţie sã fie mediat de aceastã unitate de poliţie şi, prin urmare, sã fie îngrãdit. Chiar dacã plângerea urmeazã a fi, în cele din urmã, înaintatã unei instanţe de judecatã, aceastã înaintare se poate face la o instanţã greşitã, ori cu întârziere şi, la limitã, este creatã posibilitatea ca dosarul sã nu fie trimis deloc, iar simpla existenţã a acestei posibilitãţi constituie, evident, o îngrãdire a accesului la justiţie. Contravenientul nu poate depune direct plângere la instanţa pe care o considerã competentã, întrucât executarea amenzii şi a sancţiunilor contravenţionale complementare nu se suspendã decât de la data înregistrãrii plângerii la unitatea de poliţie. Prin urmare, nu va avea beneficiul suspendãrii decât dacã, şi numai din momentul în care, a depus plângere la unitatea de poliţie".
Judecãtoria Buftea considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constitu-ţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã mãsura depunerii plângerii la organul de poliţie se justificã prin aceea cã, luând act de plângerea depusã de contravenient, organul de poliţie nu va dispune nicio mãsurã pentru executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti prin care s-a soluţionat aceasta.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, arãtând cã "obligaţia depunerii plângerii la organul din care face parte organul constatator, ca şi condiţie de acces la justiţie, nu poate fi justificatã în mod obiectiv şi rezonabil". Se face referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 953 din 19 decembrie 2006 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale prin Încheierea din 27 noiembrie 2006, a devenit aplicabilã, de la data de 1 decembrie 2006, forma republicatã, cu renumerotarea textelor, a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , astfel cum a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 49/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, urmare a intrãrii în vigoare a acestui din urmã act normativ. Dispoziţiile legale criticate, astfel cum au fost modificate, şi pãstrând soluţia legislativã de principiu criticatã de autorul excepţiei, sunt cuprinse în prezent în art. 118 alin. (1), (2) şi (5) din aceeaşi ordonanţã.
Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor <>art. 118 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la serviciul poliţiei rutiere în a cãrui razã de competenţã a fost constatatã fapta.
(2) Plângerea suspendã executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrãrii acesteia pânã la data rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreşti.
[...] (5) Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit în termen instanţei de judecatã pe raza cãreia a fost sãvârşitã fapta."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã se constatã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra neconstituţionalitãţii unor dispoziţii legale cu un conţinut asemãnãtor, în raport de critici similare celor formulate în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, şi a constatat cã prevederile criticate, potrivit cãrora "plângerea însoţitã de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sã o primeascã şi sã înmâneze depunãtorului o dovadã în acest sens", sunt neconstituţionale, întrucât încalcã principiul liberului acces la justiţie.
Pentru a pronunţa aceastã soluţie, Curtea a reţinut, în esenţã, cã existenţa oricãrui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivã sau raţionalã şi care ar putea pânã la urmã sã nege liberul acces la justiţie al persoanei, încalcã în mod flagrant prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Astfel, obligaţia depunerii plângerii la organul din care face parte agentul constatator, ca o condiţie de acces la justiţie, nu poate fi justificatã în mod obiectiv şi rezonabil nici prin faptul cã, primind plângerea, organele administrative ar avea cunoştinţã de ea şi nu ar porni la executarea amenzii aplicate. Mai mult decât atât, o asemenea soluţie legislativã ar putea da naştere la abuzuri sãvârşite de cãtre agenţii organelor administrative, ceea ce, în final, chiar dacã ar duce la tragerea la rãspundere penalã sau disciplinarã a acestora, ar îngreuna sau chiar nega dreptul contestatorului la accesul liber la justiţie.
În aceeaşi ordine de idei, reţinând cã, "în sensul principiului constituţional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiţie, se înscrie şi posibilitatea oricãrei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecatã pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime", Curtea a statuat cã textul de lege criticat, prin instituirea obligaţiei de depunere a plângerii contravenţionale la organul constatator, îngrãdeşte accesul direct la justiţie atât timp cât nu prevede ca alternativã şi posibilitatea ca plângerea sã poatã fi depusã şi la instanţa de judecatã.
Problema de neconstituţionalitate dedusã Curţii în prezenta cauzã este, în esenţã, aceeaşi, autorul excepţiei criticând, în raport de prevederile art. 21 din Constituţie, soluţia legislativã constând în obligativitatea depunerii la sediul unitãţii de poliţie din care face parte organul constatator a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie, adresatã de fapt unei instanţe de judecatã, şi condiţionarea acordãrii suspendãrii executãrii amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de înregistrarea acestei plângeri la unitatea de poliţie. Aşa fiind, considerentele care au fundamentat pronunţarea deciziei mai sus menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã, aceasta cu atât mai mult cu cât, astfel cum a statuat Curtea în considerentele aceleiaşi decizii, legiuitorul, "în alegerea soluţiilor sale legislative, trebuie sã ţinã seama de prevederile constituţionale, neputându-le eluda în exercitarea competenţei sale în materie de procedurã. În caz contrar, se încalcã prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãrora, «În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie»".
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d), al art. 29 şi al <>art. 31 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Ion Gabriel Velica în Dosarul nr. 4.837/94/2006 al Judecãtoriei Buftea şi constatã cã dispoziţiile <>art. 118 alin. (1), (2), şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
