Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 347 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a platilor compensatorii si a ajutoarelor care se acorda personalului militar, precum si a celor ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 779 din 26 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordã personalului militar, precum şi a celor ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, excepţie ridicatã de Ungureanu Victor, Pãtrunjel Nicolae, Ciotîrlã Marcel, Alexandrescu Gheorghe, Rãducan Nicolae, Crâng Georgel, Guţã Radu, Homeag Ion, Filimon Mihail, Trandafir Gheorghe, Cornea Tudor, Iovãnel Ştefan, Drãghicescu Vasile, Licã Nicolae, Pop Leontin Emil, Pleş Eugen, Mîrloi Gheorghe, Pomanã Dorel, Mutu Ilie, Stãiculescu Nicolae, Truşcã Ion, Popescu Aristicã, Brebenoiu Venus, Voicu Constantin, Iacob Constantin, Voin Gigel, Padina Ion, Berariu Ioan, Paleacu Aristicã, Gavrilã Virgil, Mitroescu Marius, Mirea Ion, Mircea Ion, Duroi Rinã, Milcu Gheorghe, Ungureanu Haş Nicolae, Bârlan Gheorghe, Ţãpoşanu Nicolae, Dîrmon Constantin, Guran Gheorghe, Mãracine Marin, Şerbãnescu Adrian, Creţu Mircea, Simion Ioan, Popa Nicolae, Nica Octavian şi Dincã Ionel în Dosarul nr. 1.810/CM/2004 al Curţii de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal rãspunde Popescu Valentin Dinu, mandatar cu procurã generalã, pentru urmãtorii autori ai excepţiei: Pãtrunjel Nicolae, Ciotîrlã Marcel, Alexandrescu Gheorghe, Rãducan Nicolae, Guţã Radu, Filimon Mihail, Iovãnel Ştefan, Drãghicescu Vasile, Mîrloi Gheorghe, Pomanã Dorel, Mutu Ilie, Stãiculescu Nicolae, Truşcã Ion, Popescu Aristicã, Brebenoiu Venus, Voicu Constantin, Iacob Constantin, Voin Gigel, Padina Ion, Berariu Ioan, Paleacu Aristicã, Mitroescu Marius, Mirea Ion, Mircea Ion, Duroi Rinã, Milcu Gheorghe, Ungureanu Haş Nicolae, Bârlan Gheorghe, Ţãpoşanu Nicolae, Dîrmon Constantin, Guran Gheorghe, Mãracine Marin, Şerbãnescu Adrian, Creţu Mircea, Simion Ioan, Popa Nicolae, Nica Octavian, precum şi pentru partea Irimia Ion. Lipsã urmãtorii autori ai excepţiei: Ungureanu Victor, Crâng Georgel, Homeag Ion, Trandafir Gheorghe, Cornea Tudor, Licã Nicolae, Pop Leontin Emil, Pleş Eugen, Gavrilã Virgil, Dincã Ionel, precum şi pãrţile Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontierã Mehedinţi, Casa Asigurãrilor de Sãnãtate a Apãrãrii, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autoritãţii Judecãtoreşti, Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, Şerban Ion şi Oproiu Vinişor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorilor excepţiei solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, întrucât preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arãtând cã transmiterea punctelor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre autoritãţile cãrora li s-a solicitat acest lucru nu este obligatorie, iar lipsa acestora nu constituie un motiv temeinic pentru amânarea cauzei.
Curtea, examinând cererea formulatã de mandatarul autorilor excepţiei referitoare la amânarea cauzei, concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã referitoare la acordarea unui singur termen de judecatã pentru lipsã de apãrare temeinic motivatã, respinge cererea formulatã de reprezentantul autorilor excepţiei.
Având cuvântul, mandatarul autorilor excepţiei susţine excepţia de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã autorii excepţiei se aflã în eroare în ceea ce priveşte caracterul ordonanţelor Guvernului şi al ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului, întrucât ordonanţele de urgenţã ale Guvernului nu se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, astfel cum prevede art. 115 alin. (1) din Constituţie.
Aratã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999 şi-a încetat aplicabilitatea, în timp ce <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordã personalului militar, precum şi <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României au avut caracter de urgenţã, în condiţiile prevãzute de dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate se aplicã în mod diferit unor persoane aflate în situaţii juridice diferite, astfel încât aceste prevederi nu încalcã art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, aratã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, întrucât prevederile de lege criticate nu vizeazã drepturi sau libertãţi fundamentale.
Având cuvântul în replicã, reprezentantul autorilor excepţiei aratã cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile <>art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, fãcând referire la situaţiile de fapt existente.
Depune la dosar o copie dupã o întâmpinare a Ministerului Finanţelor Publice din Dosarul nr. 6.063/2003 al Tribunalului Mehedinţi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.810/CM/2004, Curtea de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordã personalului militar, precum şi a celor ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, excepţie ridicatã de Ungureanu Victor, Pãtrunjel Nicolae, Ciotîrlã Marcel, Alexandrescu Gheorghe, Rãducan Nicolae, Crâng Georgel, Guţã Radu, Homeag Ion, Filimon Mihail, Trandafir Gheorghe, Cornea Tudor, Iovãnel Ştefan, Drãghicescu Vasile, Licã Nicolae, Pop Leontin Emil, Pleş Eugen, Mîrloi Gheorghe, Pomanã Dorel, Mutu Ilie, Stãiculescu Nicolae, Truşcã Ion, Popescu Aristicã, Brebenoiu Venus, Voicu Constantin, Iacob Constantin, Voin Gigel, Padina Ion, Berariu Ioan, Paleacu Aristicã, Gavrilã Virgil, Mitroescu Marius, Mirea Ion, Mircea Ion, Duroi Rinã, Milcu Gheorghe, Ungureanu Haş Nicolae, Bârlan Gheorghe, Ţãpoşanu Nicolae, Dîrmon Constantin, Guran Gheorghe, Mãracine Marin, Şerbãnescu Adrian, Creţu Mircea, Simion Ioan, Popa Nicolae, Nica Octavian şi Dincã Ionel, foşti lucrãtori ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie de Frontierã Mehedinţi, într-o cauzã ce are ca obiect acordarea unor drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţã, urmãtoarele: a) Cele trei ordonanţe de urgenţã au fost emise cu încãlcarea prevederilor art. 115 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Constituţie, deoarece nu a existat o lege specialã de abilitare pentru reglementarea domeniilor la care se referã şi nu a existat nici o situaţie excepţionalã care sã impunã urgenţa reglementãrii; b) Dispoziţiile acestor ordonanţe sunt discriminative faţã de persoanele care au beneficiat de plãţi compensatorii şi de ajutoare pe baza unor acte normative anterioare, cum au fost <>Legea nr. 138/1999 şi <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/1999 ; c) <>Art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 are caracter retroactiv, dispunând mãsuri aplicabile de la 1 ianuarie 2000; d) Contrar prevederilor art. 38 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile criticate nu respectã dreptul la protecţia socialã a muncii; e) Prin încãlcarea principiilor înscrise în art. 53, 136 şi art. 138 alin. (1) din Constituţie, prevederile de lege criticate au prevãzut impozitarea plãţilor compensatorii şi a ajutoarelor, deşi acestea, conform reglementãrii legale a impozitului pe venit, nu reprezintã venituri impozabile; f) Prin încãlcarea prevederilor art. 43 alin. (1) şi art. 49 din Constituţie, dispoziţiile criticate au înlãturat mãsurile de protecţie socialã prevãzute de acte normative anterioare, respectiv <>Legea nr. 138/1999 , <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998 şi <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/1999 ; g) Se încalcã principiul supremaţiei legii, întrucât ordonanţele de urgenţã criticate reglementeazã probleme ce ar trebui sã fie reglementate prin lege.
Curtea de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât necesitatea abilitãrii Guvernului de cãtre Parlament printr-o lege specialã şi interdicţia reglementãrii în domeniul legii organice se aplicã numai în cazul ordonanţelor simple, iar cele trei acte normative criticate sunt ordonanţe de urgenţã, a cãror adoptare a fost justificatã de existenţa cazului excepţional. Ordonanţele de urgenţã ale Guvernului nr. 140/1999 şi nr. 136/2000 sunt constituţionale, deoarece "legiuitorul este în drept sã reglementeze în mod diferit, în perioade diferite, mãsuri de protecţie socialã în funcţie de oportunitatea mãsurii şi posibilitãţile economiei sã suporte astfel de eforturi financiare, prin aceste reglementãri diferite neproducându-se, de fapt, o discriminare privind acordarea drepturilor bãneşti".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul considerã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente: a) Autorii excepţiei confundã ordonanţele simple cu ordonanţele de urgenţã, pentru care nu se cere lege specialã de abilitare şi nu este prevãzutã nici interdicţia de a se reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice; b) În cazul acestor ordonanţe au fost îndeplinite exigenţele stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, referitoare la interesul public şi urgenţa reglementãrii pentru a se constata existenţa cazului excepţional, prevãzut de art. 114 alin. (4) din Constituţie; c) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 , prevãzând alt mod de calcul al plãţilor compensatorii şi al ajutoarelor, nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi, întrucât dispoziţiile sale se aplicã în situaţii diferite. Nici <>art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 nu conţine vreo dispoziţie cu caracter discriminatoriu; d) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 nu are un caracter retroactiv, deoarece dispoziţiile sale sunt aplicabile numai în privinţa plãţilor compensatorii şi ajutoarelor care se acordã dupã intrarea sa în vigoare, iar <>Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venitul global se aplica tot de la 1 ianuarie 2000; e) Neconcordanţele existente între diferite acte normative succesive constituie probleme de aplicare a legii, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale; f) Nu sunt întemeiate nici criticile potrivit cãrora ar fi încãlcate prevederile art. 49, 51, 53, 72, 107, 136 sau 138 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã Ordonanţele de urgenţã ale Guvernului nr. 136/2000 şi nr. 105/2000 sunt constituţionale, întrucât nu instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabile deopotrivã tuturor subiectelor de drept care se încadreazã în ipotezele prevãzute de textele de lege criticate. Stabilirea faptului dacã aceste douã ordonanţe de urgenţã au fost emise sau nu cu respectarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuitã intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
Constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 a fost abrogatã, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a acestui act normativ este inadmisibilã.
Aratã cã prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie nu au relevanţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii de lege:
- <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 24 septembrie 1999, aprobatã prin <>Legea nr. 44/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 18 aprilie 2000;
- <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordã personalului militar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 22 septembrie 2000, aprobatã prin <>Legea nr. 130/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2001;
- <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 243/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 8 mai 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile distinct criticate din aceste ordonanţe sunt urmãtoarele:
- <>Art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 : "(2) Prevederile <>Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se aplicã începând cu data de 1 decembrie 1999.
(3) Pânã la data de 1 decembrie 1999 se aplicã în continuare prevederile Hotãrârii Guvernului nr. 0282/1993 cu privire la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pazã şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
- <>Art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 :
- Art. 1: "Sumele reprezentând plãţile compensatorii prevãzute la <>art. 7, 8 şi 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998 , la <>art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 100/1999 , precum şi ajutoarele prevãzute la art. 31 şi la <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 se stabilesc în raport cu solda lunarã netã.";
- Art. 3: "Plãţile compensatorii şi ajutoarele prevãzute la art. 1, plãtite începând de la data de 1 ianuarie 2000, nu sunt supuse globalizãrii."
Conform susţinerilor autorilor excepţiei, cele trei ordonanţe de urgenţã ale Guvernului încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 47 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 53, art. 56, art. 73, art. 78, art. 108 alin. (2) şi (3), art. 115 alin. (1), (2), (3) şi (4), art. 137 alin. (1) şi art. 139 alin. (1) din Constituţie, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã. Acestea privesc securitatea şi sãnãtatea salariaţilor, regimul de muncã al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";
- Art. 47 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi: "(1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenţã medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 56: "(1) Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.";
- Art. 73: "(1) Parlamentul adoptã legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organicã se reglementeazã:
a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfãşurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii;
f) regimul stãrii de mobilizare parţialã sau totalã a forţelor armate şi al stãrii de rãzboi;
g) regimul stãrii de asediu şi al stãrii de urgenţã;
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
j) statutul funcţionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecãtoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii;
n) organizarea generalã a învãţãmântului;
o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia localã;
p) regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele şi protecţia socialã;
r) statutul minoritãţilor naţionale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.";
- Art. 78: "Legea se publicã în Monitorul Oficial al României şi intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii sau la o datã ulterioarã prevãzutã în textul ei.";
- Art. 108 alin. (2) şi (3): "(2) Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor.
(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevãzute de aceasta.";
- Art. 115 alin. (1), (2), (3) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pânã la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pânã la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.";
- Art. 137 alin. (1): "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.";
- Art. 139 alin. (1): "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
a) Toate cele trei acte normative criticate prin excepţia de neconstituţionalitate sunt ordonanţe de urgenţã pe care Guvernul le-a emis în temeiul delegãrii legislative prevãzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuitã, text aplicabil la datele la care au fost adoptate actele normative respective. În aceste cazuri nu era necesarã adoptarea de Parlament a unei legi speciale de abilitare şi nu exista nici o limitare în ce priveşte domeniile care pot fi reglementate.
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 s-a adoptat pentru rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, fiind necesare modificãri urgente pentru corectarea unor neconcordanţe ori neajunsuri apãrute pe parcursul execuţiei bugetare. Având în vedere cã legile privind bugetul de stat au caracter anual, iar <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 149/1999 de rectificare a legii bugetului de stat a avut aplicabilitate temporarã, respectiv pânã la finele anului 1999, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , aceastã ordonanţã nu mai poate fi supusã controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 urmeazã a fi respinsã ca fiind inadmisibilã.
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 s-a emis pentru precizarea modului de calcul al plãţilor compensatorii şi al ajutoarelor acordate cadrelor militare trecute în rezervã. Procesul de restructurare a unitãţilor militare a fost în curs de desfãşurare, ceea ce impunea eliberarea din funcţii a numeroaselor cadre militare, îndreptãţite la plãţi compensatorii sau la ajutoare, iar reglementarea bazei de calcul a acestor plãţi, în raport cu resursele bugetare, apãrea ca fiind urgentã.
Reglementarea neîntârziatã a problemelor legate de frontiera de stat a României prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2001 a fost determinatã de exigenţele în aceastã privinţã ale Uniunii Europene.
b) Reglementarea compensaţiilor sau a ajutoarelor bãneşti ce se acordã diferitelor categorii de cetãţeni de la bugetul de stat intrã în competenţele legiuitorului, potrivit opţiunii sale libere, în raport cu resursele financiare ce pot fi destinate acestui scop în diferite perioade. Reglementarea diferitã a cuantumului unor asemenea plãţi ori ajutoare în diferite perioade nu înseamnã discriminare, beneficiarii acestor drepturi fiind în situaţii obiectiv diferite în raport cu data naşterii dreptului lor. Neconcordanţele existente între reglementãri legale succesive nu ridicã probleme de constituţionalitate, ci probleme de aplicare a legii, de competenţa instanţelor judecãtoreşti.
c) Prevederea <>art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 , potrivit cãreia plãţile compensatorii şi ajutoarele acordate de la 1 ianuarie 2000 nu se supun globalizãrii, nu are efecte retroactive. Reglementarea legalã a impozitului pe venit, aplicabilã de la 1 ianuarie 2000, prevedea globalizarea anualã a veniturilor. Astfel, globalizarea urma sã se facã dupã 31 decembrie 2000. În sistemul impozitãrii progresive a veniturilor, exceptarea de la globalizare a fost chiar în beneficiul titularilor veniturilor respective.
d) Stabilirea într-un anumit fel sau modificarea cuantumului plãţilor compensatorii sau al ajutoarelor acordate de la bugetul de stat nu semnificã nerespectarea obligaţiei statului de a lua mãsuri de protecţie socialã.
e) Reglementarea impozitãrii oricãror categorii de venituri ţine de opţiunea liberã a legiuitorului, cu condiţia sã nu instituie privilegii sau discriminãri între persoanele aflate în situaţii identice.
f) Conţinutul concret şi valoarea ajutoarelor acordate unor categorii de cetãţeni în cadrul mãsurilor de protecţie socialã nu sunt prevãzute de Constituţie, acestea urmând a fi reglementate prin lege. Astfel, modificãrile operate în privinţa anumitor mãsuri de protecţie socialã nu înseamnã restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale, prevederile art. 53 din Constituţie neavând incidenţã în cauzã.
g) Ordonanţele emise de Guvern, fie simple, fie de urgenţã, au putere de lege, deci forţã juridicã echivalentã cu cea a legilor ordinare sau organice. Ordonanţele emise cu respectarea prevederilor art. 115 din Constituţie nu înfrâng principiul supremaţiei legilor, faţã de acte normative cu forţã juridicã inferioarã.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 284/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 16 ianuarie 2002, ocazie cu care a arãtat cã "prevederile legale criticate nu fac vreo discriminare între cadrele militare sau civile la care fac referire dispoziţiile <>Legii nr. 138/1999 , ele aplicându-se deopotrivã tuturor acestor categorii de angajaţi. Aşadar, textul de lege criticat nu vizeazã crearea unor situaţii juridice privilegiate pentru o anume categorie de salariaţi, ci urmãreşte reglementarea valorificãrii, în condiţii egale, a unor drepturi cuvenite acestora.
Aplicarea într-o anumitã perioadã a dispoziţiilor <>Legii nr. 138/1999 sau ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 constituie o problemã legatã de acţiunea în timp a normelor juridice, problemã a cãrei rezolvare intrã în competenţa instanţelor judecãtoreşti, ţinând seama şi de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Astfel fiind, aceasta nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate, întrucât, conform dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, «Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului sãu contrar Constituţiei». [...] Problema aplicabilitãţii dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 , prin care s-a reglementat modalitatea de salarizare a personalului militar şi civil din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pazã şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, vizeazã, de asemenea, reguli privind interpretarea şi aplicarea normelor juridice care nu aparţin competenţei Curţii Constituţionale".
De asemenea, în ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 258/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 17 octombrie 2002, prilej cu care a constatat cã "plãţile compensatorii şi ajutoarele ce se acordã de stat cadrelor militare trecute în rezervã sau direct în retragere au fost reglementate prin acte normative succesive. Aplicarea acestor acte normative se face pe baza regulilor generale ale acţiunii în timp a normelor juridice, iar aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, care este de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti. [...]
Legiuitorul este în drept sã reglementeze în mod diferit, în perioade diferite şi în funcţie de posibilitãţile existente în privinţa mãsurilor de protecţie socialã drepturile ce se acordã unor categorii de cetãţeni, fãrã sã aducã atingere drepturilor anterior stabilite, precum şi sã determine veniturile supuse impozitãrii".
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate invocatã urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţie ridicatã de Ungureanu Victor, Pãtrunjel Nicolae, Ciotîrlã Marcel, Alexandrescu Gheorghe, Rãducan Nicolae, Crâng Georgel, Guţã Radu, Homeag Ion, Filimon Mihail, Trandafir Gheorghe, Cornea Tudor, Iovãnel Ştefan, Drãghicescu Vasile, Licã Nicolae, Pop Leontin Emil, Pleş Eugen, Mîrloi Gheorghe, Pomanã Dorel, Mutu Ilie, Stãiculescu Nicolae, Truşcã Ion, Popescu Aristicã, Brebenoiu Venus, Voicu Constantin, Iacob Constantin, Voin Gigel, Padina Ion, Berariu Ioan, Paleacu Aristicã, Gavrilã Virgil, Mitroescu Marius, Mirea Ion, Mircea Ion, Duroi Rinã, Milcu Gheorghe, Ungureanu Haş Nicolae, Bârlan Gheorghe, Ţãpoşanu Nicolae, Dîrmon Constantin, Guran Gheorghe, Mãracine Marin, Şerbãnescu Adrian, Creţu Mircea, Simion Ioan, Popa Nicolae, Nica Octavian şi Dincã Ionel în Dosarul nr. 1.810/CM/2004 al Curţii de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordã personalului militar, precum şi a celor ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar al Curţii de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
