Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 347 din 24 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 13 iunie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Banat Motors" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.991/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã şi care constituie obiectul Dosarului nr. 405D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, sens în care invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 868 din 23 iunie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 5.991/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Banat Motors" - S.R.L. din Timişoara într-o cauzã comercialã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei încheieri prin care Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã a respins cererea de suspendare a executãrii unei sentinţe civile, precum şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care nu permit atacarea cu recurs a încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi peste termenul de 48 de ore de la pronunţare, ţinând cont de faptul cã motivele de recurs trebuie precizate în interiorul termenului de recurs. Aratã cã fostul alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 , referitor la suspendarea soluţionãrii cauzelor în care au fost ridicate excepţii de neconstituţionalitate, a fost abrogat, întrucât conducea la prelungirea excesivã a proceselor. De aceea, nu se mai justificã în prezent pãstrarea termenului de recurs de 48 de ore, nemaiputându-se invoca principiul celeritãţii soluţionãrii cauzelor, cuprins anterior în motivãrile Curţii Constituţionale. Susţine cã limitarea duratei acestui termen la 48 de ore, fãrã a cunoaşte motivele încheierii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate limiteazã accesul liber la justiţie. De asemenea, cenzurarea excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre instanţa de judecatã, prin respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reprezintã o îngrãdire a accesului liber la justiţie, singura instanţã competentã în materia contenciosului constituţional fiind Curtea Constituţionalã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã apreciazã cã textul de lege ce formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil ori dreptului la apãrare. Faptul cã termenul de depunere a motivelor de recurs se socoteşte de la pronunţare se justificã prin faptul cã, la momentul cunoaşterii soluţiei, partea interesatã poate aprecia dacã este util sau nu sã declare recurs, criticile aduse hotãrârii reprezentând, în sine, poziţia pãrţii faţã de soluţia pronunţatã, condiţia legalã a dezvoltãrii motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate şi o minimã argumentare a criticii în fapt şi în drept aduse soluţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, care au urmãtoarea redactare: "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã textul de lege menţionat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare, în art. 129 care consacrã posibilitatea exercitãrii, în condiţiile legii, a cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti şi în art. 146 lit. d) care instituie atribuţia Curţii Constituţionale de a hotãrî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. De asemenea, invocã şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, anterior republicãrii Legii nr. 47/1992 , când aceleaşi prevederi se regãseau la art. 29 alin. (6) din lege. Astfel, prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite, exemplificativ, Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006 , Decizia nr. 494 din 8 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 21 iunie 2006, sau Decizia nr. 1.512 din 18 noiembrie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 28 ianuarie 2011, Curtea a constatat cã textele de lege criticate sunt norme de procedurã, pe care instanţa în faţa cãreia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sã le aplice în vederea selectãrii doar a acelor excepţii de neconstituţionalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã. Aşadar, aceastã procedurã nu face însã posibilã respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre instanţa judecãtoreascã, ci doar pronunţarea, în situaţiiledate, asupra oportunitãţii sesizãrii Curţii Constituţionale, instanţa de judecatã având rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de pãrţi.
Curtea a mai reţinut cã natura imperativã a termenului de 48 de ore în cadrul cãruia partea interesatã poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecatã a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celeritãţii şi al soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului cã excepţia de neconstituţionalitate reprezintã un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni, legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedurã referitoare atât la exercitarea recursului ca singurã cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecatã, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fãrã ca prin aceasta sã se poatã susţine încãlcarea dreptului de acces la instanţã, la folosirea cãilor de atac sau a dreptului la apãrare. Curtea a mai observat cã pregãtirea, în condiţiile legii, a cãilor de atac promovate reprezintã obligaţia pãrţii interesate, care trebuie sã îşi manifeste diligenţa în acest sens.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţate cu acele prilejuri îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate, abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitor la suspendarea procesului pe perioada soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind de naturã sã influenţeze soluţia din cauza de faţã.
De altfel, Curtea observã cã respingerea cererii de sesizare a sa poate avea loc exclusiv pentru motivele expres şi limitativ enumerate în Legea nr. 47/1992. Acestea sunt pur obiective, fiind strict legate de îndeplinirea unor condiţii procedurale, astfel încât autorul excepţiei, în cererea de recurs pe care o formuleazã, va trebui sã demonstreze cã excepţia de neconstituţionalitate, respinsã ca inadmisibilã, îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevãzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
În acest sens, recurentul, conform art. 303 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, va motiva cererea, fie prin însãşi cererea de recurs, fie înãuntrul termenului de recurs şi va putea ţine seama de temeiurile de drept menţionate în minuta hotãrârii judecãtoreşti prin care excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsã ca inadmisibilã. Aşadar, recurentul are posibilitatea de a cunoaşte atât soluţia atacatã, cât şi motivele de drept care au stat la baza acesteia. Revine instanţei judecãtoreşti de recurs competenţa de a analiza îndeplinirea în cauzã a condiţiilor de admisibilitate, iar în funcţie de rezultatul analizei sale, aceasta va putea admite recursul şi va face aplicarea art. 304 din Codul de procedurã civilã, cu respectarea art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Banat Motors" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.991/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
