Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Popescu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Silvia Alexandru şi Valeriu Alexandru în Dosarul nr. 14.066/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.131D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.320D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, excepţie ridicată de Lidia Rotaru în Dosarul nr. 7.526/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 1.371D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, excepţie ridicată de Adina Miu în Dosarul nr. 15.106/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.320D/2014 şi nr. 1.371D/2014 la Dosarul nr. 1.131D/2014, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 31 din 3 februarie 2015. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 21 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 14.066/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Excepţia a fost ridicată de Silvia Alexandru şi Valeriu Alexandru într-o cauză având ca obiect cererea de obligare la emiterea unui act administrativ. 10. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.526/300/2014, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014. Excepţia a fost ridicată de Lidia Rotaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi suspendare a executării. 11. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 15.106/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014. Excepţia a fost ridicată de Adina Miu într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că măsura legislativă stabilită prin actul normativ criticat contravine Deciziei Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, prin care prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 şi ale Legii nr. 290/2003 au fost declarate neconstituţionale. Astfel, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 sunt abuzive, în condiţiile în care nu fac decât să reia dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, şi încalcă flagrant drepturile persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii, titulari ai unor hotărâri emise în condiţiile legilor speciale. 13. Măsurile de eşalonare la plată şi reeşalonare a plăţii debitelor statului faţă de beneficiarii Legilor speciale nr. 9/1998 şi nr. 290/2003, precum şi a celorlalte debite au drept consecinţă vătămarea severă a celor îndreptăţiţi la despăgubiri, care sunt astfel obligaţi să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului lor de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege, precum şi prin hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, în timp ce măsura luată prin Legea nr. 112/2014, care a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, este mult mai severă, întrucât sunt suspendate emiterea hotărârilor prevăzute de Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 290/2003, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în temeiul Legii nr. 9/1998, şi plata despăgubirilor stabilite prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006. Deşi scopul susţinut de legiuitor în privinţa suspendării este consolidarea cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 şi din Legea nr. 290/2003, acesta nu poate justifica anularea sau modificarea hotărârilor administrative emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti în baza Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, a deciziilor de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006. De asemenea, orice consolidare a cadrului legislativ nu poate aduce atingere hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, care nu au fost puse în executare. Atât hotărârile judecătoreşti definitive şi executorii, deja emise în baza Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, cât şi hotărârile administrative emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în baza Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, reprezintă, potrivit art. 632 şi art. 633 din Codul de procedură civilă, titluri executorii, având forţa probantă a actelor autentice. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi modificată sau desfiinţată decât în condiţiile Codului de procedură civilă, printr-o altă hotărâre judecătorească definitivă, şi nu poate fi suspendată temporar de la aplicare şi executare, cu motivarea reaşezării cadrului legislativ în materie. 14. Totodată, susţin că orice organ central sau local al administraţiei publice are obligaţia de a respecta şi pune în executare hotărârile judecătoreşti executorii, hotărârile administrative emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti în baza Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006 şi deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003. 15. De asemenea, contrar art. 115 alin. (4) din Constituţie, elementele cuprinse în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 nu sunt de natură să justifice adoptarea acestui act normativ, iar statul nu se poate prevala de lipsa resurselor, în condiţiile în care estimarea acestor resurse era firesc a fi efectuată la momentul adoptării legilor care privesc măsurile reparatorii. 16. Pe de altă parte, susţin că măsura suspendării plăţii despăgubirilor stabilite în temeiul Legii nr. 9/1998, Legii nr. 230/2003 şi Legii nr. 393/2006 nu respectă exigenţele prevăzute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece "termenul rezonabil" constituie o garanţie ce trebuie respectată şi în cadrul procedurii administrative, cum este şi cea a recunoaşterii şi acordării acestor compensaţii băneşti. 17. Prin prisma dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 124 alin. (1) şi (3) din Constituţie precizează că ingerinţa Guvernului în dreptul de proprietate, dobândit în condiţii de legalitate, este neconstituţională. Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la noţiunea de "bunuri", arată că dreptul de creanţă, la care actul normativ criticat se referă, constituie un "bun" care se bucură de protecţia oferită de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. În acelaşi timp, prin prevederile de lege criticate, se instituie o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate, fără a fi respectate condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie, deoarece nevoia unui nou interval de timp, pentru instituirea unui nou cadru legislativ, nu se încadrează printre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de Legea fundamentală, având în vedere şi faptul că această suspendare de 6 luni a fost precedată de alte 10 luni în care plăţile au fost suspendate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013. De asemenea, suspendarea plăţii despăgubirilor constituie o măsură disproporţionată faţă de situaţiile de urgenţă invocate de Guvern, care "îşi recunoaşte implicit incapacitatea de a gestiona aplicarea unor legi votate de Parlament", şi creează un vădit tratament discriminatoriu între persoanele beneficiare ale despăgubirilor băneşti recunoscute prin titlurile de plată, care au încasat deja aceste sume de bani, şi persoanele beneficiare ale aceloraşi acte normative care, deşi au dobândit un drept de creanţă recunoscut de stat, nu pot intra în posesia despăgubirilor. Totodată, instituirea repetată a unui termen îndelungat de plată a despăgubirilor este de natură să aducă atingere existenţei în sine a dreptului de proprietate, care este practic golit de conţinut, protecţia sa rămânând pur iluzorie. 19. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.131D/2014, apreciază că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 contravin principiilor constituţionale enumerate, chiar dacă legiuitorul este suveran în stabilirea modalităţilor şi procedurilor privind realizarea drepturilor justiţiabililor, întrucât măsura luată prin Legea nr. 112/2014 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind suspendarea emiterii hotărârilor prevăzute de Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 290/2003 şi plata despăgubirilor stabilite este de natură a atrage îngrădirea drepturilor conferite beneficiarilor, mecanism ce poate fi considerat că nu este în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 20. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.371D/2014, apreciază că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 nu contravin principiilor constituţionale enumerate. Apreciază că există o situaţie extraordinară, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, respectiv o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public, iar reglementarea urgentă a situaţiei rezultate în condiţiile de criză economică nu putea fi făcută în mod rapid şi rezonabil, decât prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă. De asemenea, mecanismul amânării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii, printre care şi cea a unui termen rezonabil, de executare integrală şi de acoperire a eventualei devalorizări a sumei datorate, iar termenul stabilit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 respectă exigenţele unui termen rezonabil. 21. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. 22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 23. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.131D/2014, consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 sunt constituţionale, sens în care reţine că dispoziţiile legale criticate, care reglementează suspendarea emiterii hotărârilor/plăţii despăgubirilor, potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, şi Legii nr. 290/2003, nu aduc atingere principiului constituţional privind delegarea legislativă. Aşa cum rezultă din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, aceasta a fost adoptată având în vedere necesitatea instituirii unor reglementări speciale, care să coreleze modalitatea de plată a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptăţite potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, şi Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu sursele de finanţare, astfel încât să se asigure menţinerea echilibrului bugetar şi, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar. În plus, ordonanţa de urgenţă a mai vizat şi necesitatea stabilirii unei noi modalităţi de plată a despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, şi Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi identificarea surselor de finanţare. Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998. 24. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, faţă de art. 1 alin. (4) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, consideră că nu poate fi reţinută, întrucât un act normativ, care, prin conţinutul său urmăreşte instituirea unor reglementări speciale, care să coreleze modalitatea de plată a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptăţite, cu sursele de finanţare, astfel încât să se asigure menţinerea echilibrului bugetar şi, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvernul României, inclusiv nivelul deficitului bugetar, nu este de natură să contravină dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie. Legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, consideră că aceasta nu este întemeiată, actul normativ aplicându-se tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. 25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului, în dosarele nr. 1.320D/2014 şi nr. 1.371D/2014, nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, în Dosarul nr. 1.131D/2014, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, care au următorul cuprins: "Art. 1. - (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, emiterea hotărârilor prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pe perioada stabilită la alin. (1) se suspendă emiterea de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a deciziilor de validare sau invalidare a hotărârilor comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Art. 2. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006." 28. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie, cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 privind rolul Parlamentului, art. 115 alin. (1), (4) şi (6) privind delegarea legislativă şi regimul juridic al ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, art. 124 alin. (1) şi (3) privind înfăptuirea justiţiei. 29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, iar prin Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 30. Curtea a reţinut că acordarea despăgubirilor cetăţenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 290/2003, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie - 31 decembrie 2014. Prin urmare, Curtea a reţinut că ordonanţa de urgenţă criticată, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2014, reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp. 31. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, având în vedere jurisprudenţa sa referitoare la limitele prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Curtea a analizat motivele invocate de Guvern pentru a stabili dacă măsura criticată se circumscrie situaţiei extraordinare. Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit preambulului ordonanţei de urgenţă şi Notei de fundamentare, Guvernul a emis ordonanţa de urgenţă criticată, în scopul suspendării activităţilor de emitere de noi hotărâri la nivelul comisiilor judeţene şi la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi a plăţii despăgubirilor în cazul dosarelor deja soluţionate, până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ, prin care să se reglementeze măsuri clare şi precise pentru instituirea unui regim echitabil de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003, precum şi ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013, prin care a fost constatată ca fiind neconstituţională Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013. Astfel, întrucât dispoziţiile legale prin care a fost reglementat modul de plată a despăgubirilor acordate potrivit celor două legi reparatorii au fost constatate ca fiind neconstituţionale, necesitatea suspendării activităţilor de emitere de noi hotărâri şi a plăţii despăgubirilor apare ca fiind justificată până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ. În acest sens, Curtea a reţinut că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, Guvernul a adoptat în data de 26 iunie 2014 şi a depus la Parlament, spre dezbatere, la data de 3 iulie 2014, un proiect de lege privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998, precum şi al Legii nr. 290/2003, prin care s-a reglementat modalitatea de acordare a despăgubirilor, ele fiind eşalonate pe o perioadă de 5 ani. Din analiza procesului legislativ rezultă că acest proiect de lege a fost adoptat de Parlament, devenind Legea nr. 164/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prin urmare, Guvernul şi-a îndeplinit obligaţia de a interveni legislativ pentru urgentarea şi finalizarea procesului de acordare a despăgubirilor băneşti persoanelor îndreptăţite, iar măsura suspendării, instituită prin ordonanţa de urgenţă criticată, este justificată, actul normativ analizat îndeplinindu-şi scopul pentru care a fost adoptat. 32. Prin urmare, din analiza istoricului modalităţii de plată a despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003, precum şi a motivelor invocate de Guvern, Curtea a reţinut că situaţia extraordinară a fost determinată, pe de o parte, de admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, iar, pe de altă parte, de necesitatea acordării unui interval de timp în care să se reglementeze un nou cadru legal necesar accelerării şi finalizării procesului de acordare de despăgubiri cetăţenilor români. Astfel, Guvernul a arătat că necesitatea instituirii unui nou cadru legal este determinată de asigurarea menţinerii unui echilibru bugetar şi, în mod implicit, de asigurarea respectării angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvern, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că adoptarea reglementării criticate a fost determinată de o situaţie care nu suporta amânare, fiind astfel justificată urgenţa reglementării, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie. 33. În acelaşi timp, din perspectiva respectării condiţiei cuprinse în art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interzicerea afectării, printr-o ordonanţă de urgenţă, a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, Curtea a examinat dacă măsura de suspendare a procedurilor de acordare a despăgubirilor şi a plăţii unei creanţe asupra statului este una rezonabilă, de natură a nu afecta dreptul de proprietate, pe de o parte, şi, pe de altă parte, dacă perioada de suspendare respectă exigenţele caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, executarea hotărârilor judecătoreşti fiind parte a procesului civil. 34. În jurisprudenţa sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea a stabilit înţelesul constituţional al verbului "a afecta", statuând că sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, ar fi: "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza", "a antrena consecinţe negative". Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, se poate deduce că, în domeniul reglementării drepturilor, libertăţilor şi a îndatoririlor fundamentale, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. 35. Având în vedere această situaţie, Curtea a reţinut că măsura instituită de Guvern pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, reprezintă o soluţie temporară, limitată în timp, având ca scop - care nu poate fi decât legitim - evitarea unor eventuale disfuncţionalităţi ale procedurilor de restituire, până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit celor două legi reparatorii, precum şi pentru identificarea surselor de finanţare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că, prin actul normativ criticat, nu a fost negat dreptul la despăgubire, aşadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptăţite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie. Termenul rezonabil al unei proceduri judiciare este respectat, în condiţiile în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligenţele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Aşadar, Curtea a apreciat că măsura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 constituie o măsură adecvată şi necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca art. 44 din Constituţie. 36. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate prin decizia invocată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 37. Distinct de aceasta, Curtea constată că, fără a pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în sensul instituit de art. 53 din Constituţie, prevederile de lege criticate nu instituie privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie, astfel încât nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt încălcate. 38. În final, Curtea constată că, în raport cu criticile formulate, invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 115 alin. (1) şi art. 124 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentală nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Silvia Alexandru şi Valeriu Alexandru în Dosarul nr. 14.066/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Lidia Rotaru în Dosarul nr. 7.526/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi de Adina Miu în Dosarul nr. 15.106/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Popescu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
