Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 346 din 21 septembrie 2004  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 346 din 21 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.013 din 3 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Bela Orban în Dosarul nr. 245/2004/C al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosarul cauzei de cãtre autorul excepţiei de neconstituţionalitate prin care acesta solicitã soluţionarea cauzei în lipsã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, considerând cã procedura de înmânare a citaţiei sau de afişare a acesteia este reglementatã de art. 92 din Codul de procedurã civilã, şi nu de art. 86 din acest cod. Aratã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã, în realitate, o serie de pretinse omisiuni ale reglementãrii legale, pe care Curtea, chiar dacã ar fi reale, nu le-ar putea complini, nefiind legislator pozitiv.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 245/2004/C, Curtea de Apel Târgu Mureş Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Bela Orban într-o cauzã civilã având ca obiect o acţiune în constatarea nulitãţii absolute parţiale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã, în condiţiile în care afişarea actelor de procedurã se face pe un spaţiu public, la care are acces orice trecãtor, fie el interesat sau nu, şansele ca actele comunicate sã parvinã destinatarului sunt relativ mici, mai ales dacã adversarul din proces este vecin cu destinatarul, aşa cum este cazul şi în speţa dedusã judecãţii. Apreciazã cã aceste inconveniente ar fi înlãturate dacã legea ar conţine urmãtoarea prevedere: "comunicarea actelor de procedurã se va face, în toate situaţiile, prin scrisoare recomandatã cu dovadã de primire sau prin alte mijloace ce asigurã transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia". Aratã cã statul român pretinde tuturor justiţiabililor sã foloseascã numai calea scrisorii recomandate, în situaţia în care doresc sã se adreseze autoritãţilor judecãtoreşti. Considerã cã statul trebuie sã se supunã aceloraşi reguli pe care le impune cetãţenilor sãi, cu atât mai mult cu cât practica instanţei constituţionale este constantã în a egaliza drepturile de care se bucurã justiţiabilii, fie ei autoritãţi ale statului, persoane fizice sau persoane juridice.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedurã civilã este întemeiatã, întrucât "folosirea frecventã a procedurii de afişare, chiar în locuri de acces în imobile cu mai multe apartamente, nu oferã garanţii de îndeplinire a comunicãrii procedurale".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã posibilitatea comunicãrii hotãrârii judecãtoreşti prin afişare rezultã din coroborarea prevederilor art. 86 din Codul de procedurã civilã cu cele ale art. 92 alin. 6 din acelaşi cod. Aratã cã asupra constituţionalitãţii art. 92 alin. final din Codul de procedurã civilã, care permite comunicarea oricãrui act procedural prin afişare, cu aplicaţie în ceea ce priveşte comunicarea hotãrârii judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 243/2000 , statuând cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã accesul liber la justiţie al persoanelor. Considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 coroborate cu cele ale art. 92 alin. (6) din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 86 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere, aratã cã procedura de comunicare a actelor procedurale prin afişare reprezintã o excepţie de la regula proceduralã enunţatã în art. 92 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãreia înmânarea citaţiei, respectiv a comunicãrii oricãrui alt act procedural, se va face personal celui citat, care va semna adeverinţa de primire. În acest sens, Curtea Constituţionalã a statuat cã exigenţa unui proces echitabil implicã, între altele, ca efectuarea actelor de procedurã sã se realizeze într-un mod care sã facã posibilã desfãşurarea normalã a procesului, fãrã întreruperi şi amânãri de naturã sã întârzie în mod pãgubitor stabilirea pe cale judiciarã a situaţiei drepturilor subiective disputate. Invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 62/2003 . Pe de altã parte, aratã cã împotriva unor eventuale abuzuri din partea terţilor sau a pãrţilor din dosar existã garanţii procesuale, prin incriminarea unor fapte precum reţinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmãrire penalã, de o instanţã de judecatã sau de un alt organ de jurisdicţie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele arãtate sã ajungã la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluţionãrii unei cauze. Constatã cã, în realitate, critica autorului excepţiei are în vedere o pretinsã omisiune a legiuitorului, pe care însã instanţa de contencios constituţional nu o poate complini, nefiind legiuitor pozitiv.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 86: "Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedurã se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale cãror circumscripţii se aflã cel cãruia i se comunicã actul.
Instanţa solicitatã, când i se cere sã îndeplineascã procedura de comunicare pentru altã instanţã, este obligatã sã ia de îndatã mãsurile necesare, potrivit legii, şi sã trimitã instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.
În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibilã, aceasta se va face prin poştã, cu scrisoare recomandatã cu dovadã de primire sau prin alte mijloace ce asigurã transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Prevederile art. 86 din Codul de procedurã civilã nu consacrã posibilitatea comunicãrii actelor de procedurã prin afişare, aceastã soluţie practicã avându-şi temeiul în dispoziţiile art. 92 alin. 4 din acelaşi cod. Aceste douã texte nu pot fi coroborate, în primul rând, întrucât acestea au obiecte diferite, primul referindu-se la comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedurã, iar cel de-al doilea la înmânarea citaţiilor. În al doilea rând, trebuie sã se ţinã seama de formula redacţionalã a art. 86 din Codul de procedurã civilã. Astfel, acesta, dupã ce, în alin. 1 consacrã regula în materie, în alin. 3 consacrã excepţia de la aceastã regulã. Aşa fiind, nu se poate admite cã procedura de citare reglementatã prin alin. 1 ar putea fi îndeplinitã şi prin afişare, într-o atare interpretare fiind greu de înţeles în ce situaţii comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedurã nu ar fi totuşi posibilã. Mai mult decât atât, admiţând cã, totuşi, o asemenea situaţie s-ar putea ivi, cu titlu de excepţie - nefiind deloc clar care ar putea fi situaţiile în care comunicarea prin afişare nu ar fi posibilã, putându-se totuşi realiza prin scrisoare recomandatã - este dificil de acceptat cã exigenţele de validitate a comunicãrii ar fi, de aceastã datã, substanţial mai riguroase decât cele impuse în mod obişnuit. Altfel spus, într-o atare interpretare, ar trebui sã se accepte faptul cã, în vreme ce agentul procedural sau substituenţii acestuia pot sã comunice cererile şi, în general, actele de procedurã, inclusiv prin afişare, în situaţia în care o atare comunicare nu este "posibilã" - în exprimarea legii aceasta urmeazã a se face prin poştã, cu scrisoare recomandatã cu dovada de primire etc.
Legiuitorul, instituind cu titlu de regulã, în art. 86 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, comunicarea cererilor şi a actelor de procedurã prin agenţii procedurali sau substituenţii lor, a avut în vedere exclusiv situaţia în care o asemenea comunicare se face prin înmânarea respectivelor acte personal titularului sau unei alte persoane legitimate, având acelaşi domiciliu sau reşedinţã.
Imposibilitatea de realizare a procedurii de comunicare, în maniera la care se referã textul legal, are în vedere deci situaţia în care la domiciliul titularului comunicãrii nu este nimeni, agentul procedural neputând sã înmâneze personal actele respective, ceea ce impune şi legitimeazã utilizarea procedurii de comunicare prevãzute, cu titlu de excepţie, de art. 86 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, prin scrisoare recomandatã cu dovadã de primire.
Faptul cã, în speţã, ca urmare a unei interpretãri şi aplicãri deficitare a reglementãrii legale în materie, comunicarea sentinţei s-a fãcut prin afişare, cu consecinţe prejudiciabile pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, constituie exclusiv o problemã de aplicare a legii, de competenţa instanţelor ordinare, şi nu poate fi convertitã într-o problemã de constituţionalitate, întrucât neconstituţionalitatea unei norme legale constituie un viciu intrinsec al acesteia şi niciodatã produsul unei înţelegeri arbitrare, care se abate de la spiritul şi finalitatea avute în vedere de legiuitor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Bela Orban în Dosarul nr. 245/2004/C al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 septembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent
Cristina Toma

---------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016