Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 345 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi ale art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 599 din 7 august 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi ale art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Dorel Covaci în Dosarul nr. 440/59/2014 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.116D/2014.
2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, director general al Direcţiei generale juridice Ioana Lazăr, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Agenţia Naţională de Integritate a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care reiterează, pe scurt, argumentele dezvoltate în concluziile scrise aflate la dosarul cauzei. În acest sens, apreciază că incompatibilitatea instituită de legiuitor are drept scop prevenirea existenţei unui conflict de interese de natură administrativă sau penală, pentru a proteja interesul public. Astfel, dispoziţiile de lege criticate creează cadrul necesar şi obligatoriu pentru ca exercitarea funcţiilor de deputat şi senator să se realizeze în deplină legalitate, şi pentru ca aceştia să reprezinte în mod obiectiv interesul cetăţeanului.
5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile de lege supuse controlului reprezintă o transpunere a prevederilor constituţionale ale art. 71 alin. (3), potrivit căruia legiuitorul, prin lege organică, poate stabili şi alte incompatibilităţi. Arată că art. 120 din Constituţie nu are incidenţă în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
6. Prin Încheierea din 29 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 440/59/2014, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi a art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia a fost ridicată de Dorel Covaci, într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare, prin care Agenţia Naţională de Integritate a stabilit starea de incompatibilitate dintre calitatea de deputat şi cea de administrator la societăţi comerciale.
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate adaugă la textul constituţional unele incompatibilităţi ale parlamentarilor, care nu se înscriu în sfera exerciţiului funcţiilor de autoritate la care se referă art. 71 din Legea fundamentală. Arată că alin. (3) al art. 71 din Constituţie prevede că, prin lege organică, pot fi stabilite şi alte incompatibilităţi cu calitatea de parlamentar, însă acest alineat nu poate fi interpretat decât prin coroborare cu primele două alineate care au în vedere incompatibilitatea între aceste funcţii de demnitate publică şi alte funcţii publice, nu între funcţiile de demnitate publică şi alte funcţii în cadrul unor entităţi private. Susţine că în Constituţie nu există niciun articol care să prevadă incompatibilitatea între calitatea de parlamentar şi o funcţie într-o societate comercială şi, cu atât mai puţin, într-o societate comercială a unui consiliu local. De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate lezează dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de a-şi gestiona, sub proprie responsabilitate, propriile resurse, inclusiv prin înfiinţarea unor societăţi comerciale cu participarea autorităţilor publice locale şi asigurarea funcţionării acestora în condiţiile Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.
8. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că prevederile art. 71 din Constituţie nu limitează situaţiile de incompatibilitate la cele enunţate la alin. (1) şi (2). Dimpotrivă, norma constituţională permite legiuitorului organic să instituie orice alte incompatibilităţi de natură a evita situaţia unor conflicte de interese, care au potenţialul de a deturna exercitarea funcţiei publice de la scopul său firesc - realizarea interesului public - înspre realizarea unor interese private sau de grup. Totodată, apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile constituţionale ale art. 120, întrucât autonomia locală presupune dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii, nicidecum exercitarea funcţiilor administrative la societăţile comerciale înfiinţate de către aceste autorităţi, prin intermediul aleşilor locali.
9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că incompatibilităţile au menirea de a asigura transparenţa funcţiei publice, constituie un important instrument de prevenire a corupţiei şi o garanţie a exercitării cu imparţialitate a funcţiei publice. De asemenea, susţine că incompatibilitatea calităţii de deputat sau senator cu anumite funcţii private nu este o condiţie de eligibilitate şi înlăturarea ei depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Totodată, apreciază că prevederile constituţionale ale art. 120 nu au incidenţă în cauză.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de partea Agenţia Naţională de Integritate şi susţinerile reprezentantului său, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iulie 2013, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006: "(2) Calitatea de deputat sau de senator este, de asemenea, incompatibilă cu:
a) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare/reasigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;"
- Art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003: "(1) Calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu:
a) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;".
14. Autorul apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 71 - Incompatibilităţi şi ale art. 120 alin. (1) - Principii de bază.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003, legiuitorul arată că unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnităţi publice şi funcţii publice, este asigurat prin titlul IV privind conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice. Prevederile acestui titlu se înscriu pe linia documentelor internaţionale în materie şi se regăsesc în mare măsură în legislaţiile unor state membre ale Uniunii Europene, spre exemplu în Italia, Spania şi Portugalia.
16. Analizând dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că acestea stabilesc incompatibilitatea calităţii de deputat sau de senator cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare/reasigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice.
17. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate adaugă la textul constituţional unele incompatibilităţi ale parlamentarilor, care nu se înscriu în sfera exerciţiului funcţiilor de autoritate la care se referă art. 71 din Legea fundamentală, Curtea nu o poate reţine, deoarece aceste norme legale sunt o expresie a prevederilor constituţionale ale alin. (3) al art. 71, potrivit căruia alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
18. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013, a statuat că, în înţelesul art. 71 alin. (2) din Legea fundamentală, funcţiile publice de autoritate sunt cele folosite în cadrul autorităţilor publice prevăzute de Constituţie, funcţii care pot fi elective sau neelective. Art. 81 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 determină înţelesul sintagmei consacrate de norma constituţională, stabilind că "Prin funcţii publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, se înţelege funcţiile din administraţia publică asimilate celor de ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate celor de secretar de stat şi subsecretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţială, din aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii publice, funcţiile de consilieri locali şi consilieri judeţeni, de prefecţi şi subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar şi secretar ai unităţilor administrativ-teritoriale, funcţiile de conducere şi execuţie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe din unităţile administrativ-teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice ale consiliilor judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin să candideze în alegeri."
19. De asemenea, Curtea a reţinut că Parlamentul poate să stabilească prin lege organică orice alte incompatibilităţi cu mandatul de parlamentar, dar nu cu funcţii publice de autoritate, ci cu orice alte funcţii publice şi în special cu funcţii private.
20. Totodată, instanţa de contencios constituţional a observat că dispoziţiile constituţionale referitoare la incompatibilităţi au fost preluate şi dezvoltate în mai multe legi organice. În acest sens, Curtea a amintit Legea nr. 96/2006 şi Legea nr. 161/2003 şi a reţinut incidenţa în materie a dispoziţiilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care reglementează, în titlul II, proceduri de asigurare a integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, secţiunea a 3-a a respectivului titlu fiind dedicată procedurii de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor.
21. Prin urmare, Curtea constată că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilităţii menţionate este o opţiune a legiuitorului şi se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care determină corupţia, astfel încât funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare/reasigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice să nu constituie un factor generator de corupţie, în cazul persoanelor care au calitatea de deputat sau senator.
22. Cât priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 120 alin. (1), potrivit cărora administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorel Covaci în Dosarul nr. 440/59/2014 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi ale art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
