Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 345 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 321 din 14 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Perami Com" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.767/271/2006 al Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã autoarea excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, solicitând judecarea cauzei în lipsã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.767/271/2006, Judecãtoria Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Perami Com" - S.R.L. în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã, prin textul de lege criticat, legiuitorul acordã statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale o poziţie privilegiatã faţã de cea a celorlalte persoane de drept privat, particularizând situaţia când clãdirile supuse impozitãrii aparţin statului sau unitãţilor teritoriale, care, în calitate de proprietari, nu mai sunt obligate sã plãteascã impozitul pe clãdiri, întrucât acesta cade în sarcina titularilor dreptului de concesiune, folosinţã, administrare, dupã caz.
Judecãtoria Oradea considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale într-o materie similarã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii, dispoziţiile <>art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificatã prin <>Legea nr. 494 din 12 noiembrie 2004 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004, potrivit cãrora "pentru clãdirile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, dupã caz, impozitul pe clãdiri reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz".
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale prin încheierea din 14 decembrie 2006, a intrat în vigoare, de la 1 ianuarie 2007, <>Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, care a modificat dispoziţiile legale criticate, acestea având în prezent urmãtoarea redactare:
- Art. 249 alin. (3): "Pentru clãdirile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, dupã caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clãdiri, care reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz, în condiţii similare impozitului pe clãdiri."
Întrucât, urmare modificãrii <>art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, subzistã soluţia legislativã criticatã de autorul excepţiei, în sensul reglementãrii unei sarcini fiscale stabilite similar impozitului pe clãdiri, în sarcina persoanelor juridice prevãzute în ipoteza normei, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra <>art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în noua redactare.
Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (2) şi alin. (7) referitoare la egala ocrotire a proprietãţii private indiferent de titular, respectiv la sarcinile care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru considerentele expuse în cele ce urmeazã.
Astfel, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, stabilirea, în condiţii similare impozitului pe clãdiri, a taxei pe clãdiri, ca sarcinã fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã al clãdirilor proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, nu conferã statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale o poziţie privilegiatã faţã de celelalte persoane de drept privat, în contradicţie cu art. 44 alin. (2) şi (7) din Legea fundamentalã.
Aceasta întrucât, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 252 din 28 noiembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, din dispoziţiile constituţionale ale art. 56 alin. (2) şi ale art. 139 alin. (1) "rezultã dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora. De aceea, numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiarã a ţãrii în perioadele respective". Aşa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite şi taxe, în mãsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile, condiţie îndeplinitã în cazul de faţã, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca şi darea în administrare şi în folosinţã a clãdirilor proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale se fac în general pe termen foarte lung, prin convenţii/acte intervenite între pãrţile interesate.
Tot astfel, Curtea a stabilit, de principiu, cã autoritãţile publice - creditori bugetari - pot fi scutite de la plata unor impozite sau taxe, întrucât pentru a putea funcţiona sunt finanţate de la bugetul de stat, "iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel cã ar fi absurd ca autoritãţile în cauzã sã fie obligate (formal) sã plãteascã din buget o taxã care revine aceluiaşi buget". În acest sens a statuat Curtea, de exemplu, prin <>Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra unei excepţii de neconstituţionalitate cu o motivare similarã, invocatã însã cu privire la dispoziţiile <>art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care stabileau, înaintea modificãrii acestora prin <>Legea nr. 343/2006 , cã impozitul pe terenurile proprietate publicã sau privatã a statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale este în sarcina concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã. Cu acel prilej, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, Curtea a reţinut, în legãturã cu pretinsa încãlcare, prin textul de lege criticat, a principiului egalei ocrotiri a proprietãţii private, indiferent de titular, cã "ocrotirea proprietãţii private nu se realizeazã prin regimul de impozitare, ci prin alte instrumente juridice" (<>Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile mai sus menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Perami Com" - SRL în Dosarul nr. 7.767/271/2006 al Judecãtoriei Oradea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
