Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 345 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (3) lit. e) si art. 109 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 7 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi <>art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Robert Mihãiţã Roşu în Dosarul nr. 3.345/280/2009 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.345/280/2009, Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi <>art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Robert Mihãiţã Roşu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã, spre deosebire de materia dreptului penal, unde, ca o garanţie a respectãrii dreptului la apãrare, organele de cercetare penalã au obligaţia sã adune probe atât cu privire la vinovãţia fãptuitorului, cât şi cu privire la nevinovãţia acestuia sau la anumite circumstanţe care diminueazã ori agraveazã rãspunderea fãptuitorului, în materia contravenţiilor rutiere legiuitorul nu a prevãzut nicio garanţie în acest sens. Astfel, în cazul faptelor care pot constitui contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice, activitatea agenţilor constatatori se rezumã doar la observarea şi înregistrarea conduitei participanţilor la trafic, precum şi la aplicarea de sancţiuni. Ordonanţa de urgenţã nu obligã însã agenţii constatatori sã comunice presupuşilor fãptuitori înregistrãrile video şi celelalte probe care stau la baza aplicãrii sancţiunii contravenţionale şi nici mãcar ulterior, la cererea acestora.
Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) şi <>art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 102 alin. (3) lit. e): "Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 90 de zile sãvârşirea de cãtre conducãtorul de autovehicul sau tramvai a urmãtoarelor fapte: [...] e) depãşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatatã, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.";
- Art. 109 alin. (2) şi (3): "Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
(3) În cazurile prevãzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, dupã stabilirea identitãţii conducãtorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fãrã a fi necesarã confirmarea faptelor de cãtre martori."
Se susţine cã aceste dispoziţii legale încalcã dreptul la apãrare, consacrat de art. 24 din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã autorul excepţiei este nemulţumit de lipsa reglementãrii, prin normele criticate, a obligaţiei organului constatator, în speţã agenţii poliţiei rutiere, de a comunica persoanei contraveniente probele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenţie. O astfel de criticã, prin care se tinde la completarea dispoziţiilor legale ce fac obiectul excepţiei, excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii prevederilor legale, fãrã a le putea modifica sau completa.
De altfel, persoana contravenientã, nemulţumitã de sancţiunea aplicatã prin procesul-verbal de contravenţie, are deschisã calea plângerii la instanţa de judecatã, în conformitate cu prevederile <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , potrivit cãruia "împotriva procesuluiverbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecãtoria în a cãrei razã de competenţã a fost constatata fapta", cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, poate formula apãrãrile pe care le considerã necesare. Curtea a subliniat în acest sens în jurisprudenţa sa pronunţatã cu privire la dispoziţii ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, legea-cadru în materie contravenţionalã (de exemplu, <>Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010), cã, chiar dacã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, atunci când este formulatã plângere împotriva acestuia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului, aşadar şi de a examina probele care stau la baza aplicãrii sancţiunii contravenţionale, obţinute cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepţii, în motivarea acesteia. În acest sens, <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte cã "instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusa în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, daca aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii". Aşadar, instanţele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului, din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi <>art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Robert Mihãiţã Roşu în Dosarul nr. 3.345/280/2009 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
