Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Carlo Ghiotto în Dosarul nr. 1.949/290/2015 al Judecătoriei Reşiţa şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.712D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită, de fapt, modificarea soluţiei legislative. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.949/290/2015, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Carlo Ghiotto, într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva unor încheieri de carte funciară. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că este asociatul unei societăţi, persoană juridică, dizolvată împotriva voinţei asociaţilor săi, în conformitate cu prevederile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990. În acest context, face referire şi la prevederile art. 171 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, care prevăd situaţia transferului de proprietate al imobilelor în cazul radierii societăţii ca urmare a dizolvării voluntare. Arată că aceste prevederi din Legea societăţilor şi din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, extrem de clare în opinia autorului excepţiei, sunt în contradicţie cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, criticate în prezenta cauză, întrucât acestea nu fac în niciun fel distincţie între cazurile de fapt care determină transferul proprietăţii. 6. Judecătoria Reşiţa apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Arată, astfel, că prin adoptarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, sistemul de publicitate imobiliară al cărţilor funciare s-a extins la nivelul întregii ţări. Cartea funciară reprezintă un registru public, ce cuprinde evidenţa juridică integrală şi exactă a imobilelor proprietatea persoanelor fizice şi juridice din raza lor de cuprindere. Superioritatea sistemului cărţilor funciare rezidă în faptul că acesta are în vedere apărarea intereselor proprietarilor bunurilor imobile, dar şi al terţilor, permiţând o identificare mult mai uşoară a imobilului şi având, astfel, şi efect de opozabilitate. 7. De asemenea, este de menţionat caracterul real al evidenţei, prin care atât părţile, cât şi terţii interesaţi sunt în măsură să cunoască situaţia juridică a unui imobil în orice moment (proprietarul, sarcinile imobiliare, ipotecile, urmăririle, indisponibilizările, modalităţile de care sunt afectate, dobândirea dreptului, capacitatea părţilor etc.). Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la bunurile imobile. Fiecare imobil are cartea sa funciară, în care sunt înscrise toate actele translative sau constitutive de drepturi, astfel încât se poate cunoaşte situaţia juridică a acestuia. 8. Impunerea prin lege a unor condiţii pentru intabularea sau înscrierea provizorie în cartea funciară, cum este cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 7/1996, respectiv ca înscrisul prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere să individualizeze printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, asigură securitatea juridică a înscrierilor sau radierilor menţiunilor din cartea funciară. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul, în punctul de vedere exprimat, opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale la care acesta se raportează deoarece, dispoziţiile respective prevăd anumite condiţii necesare a fi îndeplinite pentru intabularea sau înscrierea provizorie în cartea funciară. Astfel, potrivit prevederilor criticate este necesar ca înscrisul prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, să individualizeze imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, în vederea asigurării securităţii juridice a înscrierilor sau radierilor menţiunilor de carte funciară. 11. Prin urmare, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale vizate, în raport de art. 44 din Constituţie, nu poate fi reţinută, deoarece nu conţin nicio reglementare de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale menţionate. 12. În opinia Guvernului, în cauză nu se pune problema neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate de către autorul excepţiei, ci este vorba de o problemă strict de interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de către instanţa de judecată. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013. Curtea reţine faptul că Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 a fost republicată din nou în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015. Dispoziţiile legale care şi-au păstrat aceeaşi numerotare în urma republicării succesive şi au următoarea formulare: - Art. 29 alin. (1) lit. c): "În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte următoarele condiţii limitative: [...] c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, după caz;". 16. În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, respingând-o ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 285 din 10 mai 2016, nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii. 18. Cu privire la situaţia de fapt concretă, Curtea reţine că, în speţă, prin cererea aflată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a formulat o plângere împotriva unei încheieri de reexaminare, respectiv, de respingere, emise de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Reşiţa referitoare la intabularea dreptului său de proprietate asupra unui imobil (apartament) aflat în proprietatea Societăţii Ghiotto Invest - S.R.L. Astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare, conform Sentinţei nr. 1.520/2008 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, în Dosarul nr. 2.339/115/2008 al acestei instanţe, s-a dispus dizolvarea societăţii (Ghiotto Invest - S.R.L.) în baza art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Întrucât nicio persoană interesată nu a solicitat numirea unui lichidator, directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin a solicitat, prin cerere, judecătorului delegat radierea societăţii, iar conform încheierii acestuia din 2009, s-a admis cererea formulată şi s-a dispus radierea societăţii. Aşa fiind, această societate a fost radiată în anul 2009, în temeiul prevederilor art. 237 alin. (8) şi (9) din Legea societăţilor nr. 31/1990. Ca urmare a radierii societăţii, Primarul municipiului Reşiţa a emis, în anul 2012, dispoziţia prin care s-a dispus scoaterea de pe rolul fiscal a societăţii, precum şi anularea deciziilor de impunere ulterioare radierii acesteia. Reclamantul învederează faptul că societatea a fost dizolvată împotriva voinţei asociaţilor, iar nu prin voinţa acestora, sediul materiei fiind art. 237 din Legea societăţilor nr. 31/1990, neexistând o hotărâre a asociaţiilor de repartizare a activelor, transferul proprietăţii asupra acestora efectuându-se ope legis, conform art. 237 alin. (8)-(10) din actul normativ menţionat. Acesta se raportează şi la prevederile art. 171 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, care reglementează tocmai situaţia în care se găseşte societatea vizată. Autorul excepţiei subliniază faptul că, deşi în cererea de reexaminare au expus toate aceste argumente, registratorul-şef nu a ţinut cont de ele şi, din eroare, acesta a considerat că reclamantul are nevoie de un certificat constatator emis de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, în care să fie amintit imobilul în cauză. 19. Aşa fiind, consideră că prevederile art. 237 din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi cele ale art. 171 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 sunt în contradicţie cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, criticate în prezenta cauză. 20. Analizând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor astfel formulate, Curtea reţine că autorul acesteia şi-a întemeiat argumentele de neconstituţionalitate pe o pretinsă necorelare între prevederile criticate din Legea nr. 7/1996, care nu fac niciun fel de distincţie între cazurile de fapt care determină transferul proprietăţii, şi cele cuprinse în Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi în Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 şi 571 bis din 31 iulie 2014, necorelare ce a determinat, în viziunea acestuia, o încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. 21. Plecând de la aceste premise, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat constant că nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile şi principiile constituţionale. De exemplu, prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, Curtea a reţinut că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Prin urmare, o astfel de situaţie nu constituie un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituţionalitatea prevederilor criticate, ci o eventuală contrarietate între norme legale din acelaşi domeniu sau din domenii pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate le apreciază ca fiind similare. Or, coordonarea legislaţiei în vigoare, sub aspectele menţionate, este de competenţa autorităţii legiuitoare. 22. Totodată, Curtea observă că autorul excepţiei este nemulţumit şi de modul de aplicare de către registratorul şef a reglementărilor aplicabile în această materie. Or, acest aspect nu poate constitui motive de neconstituţionalitate a textelor criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Mai mult, în aplicarea art. 237 ultimul alineat din Legea nr. 31/1990, bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului, în condiţiile alin. (8)-(10), le revin acţionarilor/asociaţilor, iar modul concret de punere în aplicare a acestor reglementări ţine de competenţa Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sub controlul instanţei judecătoreşti, în condiţiile Legii nr. 7/1996. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Carlo Ghiotto în Dosarul nr. 1.949/290/2015 al Judecătoriei Reşiţa. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Reşiţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 mai 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru AUGUSTIN ZEGREAN În temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
