Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 345 din 18 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr. 103/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 746 din 24 octombrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din <>Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , excepţie ridicatã de Eugen Hutanu în Dosarul nr. 4.203/2002 al Tribunalului Botosani - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca exercitarea drepturilor cu privire la gestionarea fondului cinegetic se realizeazã cu respectarea dreptului de proprietate al titularului fondului. Se arata ca, în cazul în care s-ar aduce prejudicii folosinţei de baza a terenului, proprietarul este îndreptãţit sa ceara în justiţie daune-interese, în temeiul dreptului comun.
Pe de alta parte, se considera ca eventualele lacune ale legii nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã pronunţându-se numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.203/2002, Tribunalul Botosani - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din <>Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , excepţie ridicatã de Eugen Hutanu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul invoca definitia dreptului de proprietate prevãzutã de art. 480 din Codul civil, potrivit cãreia proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege. Asa fiind, se arata ca <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 aduce atingere caracterului inviolabil al proprietãţii private, deoarece nu reglementeazã un drept corelativ obligaţiei proprietarului fondului de vanatoare de a permite exercitarea vanatorii, respectiv dreptul acestuia de a fi încunoştinţat în prealabil de acţiunile ce urmeazã a se desfasura pe proprietatea sa. Astfel, se apreciazã ca sunt incalcate doua dintre atributele dreptului de proprietate: jus utendi, prerogativa ce permite titularului dreptului sa stapaneasca în fapt bunul, şi jus fruendi, care se referã la facultatea conferita proprietarului de a utiliza bunul în interesul sau propriu. Autorul considera ca îngrãdirea sau limitarea nelegalã a acestor doua atribute "transforma proprietatea într-o simpla utopie", iar pe proprietar într-un deţinãtor al unui titlu lipsit de eficienta juridicã.
Pe de alta parte, în susţinerea exceptiei autorul invoca şi argumente de ordin practic, arãtând ca, dacã proprietarii de terenuri pe care se arondeaza fonduri de vanatoare ar cunoaşte din timp data la care reprezentanţii ocolului silvic organizeazã vânãtoarea, ar lua mãsuri de protecţie de natura a evita producerea unor consecinţe iremediabile.
Tribunalul Botosani - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca, potrivit prevederilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 103/1996 , vanatul, împreunã cu biotopurile acestuia, constituie fondul cinegetic al României, reprezentând un bun public de interes naţional. Asa fiind, exercitarea drepturilor cu privire la administrarea fondului cinegetic şi gestionarea fondurilor de vanatoare se face în condiţiile legii, cu respectarea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt arondate fondurile de vanatoare, coexistenta celor doua categorii de drepturi fiind posibila în regimul constituţional rezultat din prevederile art. 41 şi 135 din Constituţie.
Se considera ca dispoziţiile <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 sunt constituţionale cu atât mai mult cu cat eventualele prejudicii ce s-ar aduce folosinţei de baza a terenului ar putea fi acoperite prin despãgubirea corespunzãtoare a deţinãtorului acestuia, în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul retine ca, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, limitele garantarii dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar art. 135 din Constituţie prevede, în alin. (6), ca proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii.
Sub acest aspect, prin dispoziţiile <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 a fost stabilitã o limitare a dreptului de proprietate a deţinãtorilor de terenuri pe care se arondeaza fonduri de vanatoare, respectiv s-a instituit obligaţia de a permite exercitarea vanatorii pe aceste terenuri, având în vedere ca, potrivit legii, vanatul este considerat bun public de interes naţional şi constituie resursa naturala regenerabila de interes naţional şi internaţional. Legea prevede, de asemenea, condiţiile în care se pot desfasura astfel de acţiuni, şi anume sa nu se afecteze folosinta de baza a terenurilor, în caz contrar, proprietarul putând solicita instanţei, potrivit dreptului comun şi în concordanta cu principiul constituţional al garantarii proprietãţii, daune-interese.
În consecinta, se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 este neîntemeiatã.
În raport cu prevederile art. 480 din Codul civil, excepţia este inadmisibila, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci "numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".
Pe de alta parte, se considera ca, în fapt, autorul contesta lipsa din textul de lege a dispoziţiei referitoare la dreptul proprietarului de a fi încunoştinţat în prealabil cu privire la acţiunile de vanatoare ce urmeazã sa se desfãşoare pe terenurile sale. Or, Curtea Constituţionalã se pronunţa, potrivit <>art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicatã, numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. Prin urmare, şi sub acest aspect excepţia apare ca fiind inadmisibila.
Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca <>Legea nr. 103/1996 reprezintã legea-cadru în domeniul fondului cinegetic. Din interpretarea sistematica a prevederilor acestei legi rezulta ca vanatul României, care este bun public de interes naţional, este administrat şi gestionat în scopul conservãrii biodiversitatii faunei sãlbatice, menţinerii echilibrului ecologic, exercitãrii vanatorii şi al satisfacerii altor cerinţe social-economice. În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevãzute la art. 15 alin. (1) din lege, deţinãtorii terenurilor sunt în drept sa beneficieze, conform alin. (5) al aceluiaşi articol, de venituri atrase din tarifele anuale de atribuire a gestionãrii fondurilor de vanatoare, nereglementarea obligaţiei de înştiinţare prealabilã a proprietarului nefiind de natura a contraveni prevederilor constituţionale ale art. 41 şi 135, în condiţiile în care limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Se constata ca invocarea art. 480 din Codul civil în motivarea exceptiei nu prezintã relevanta juridicã în soluţionarea acesteia, deoarece Curtea Constituţionalã nu este abilitata sa se pronunţe cu privire la corelarea actelor normative.
În acelaşi timp, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului, asa cum pretinde autorul exceptiei.
În consecinta, Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi propune respingerea acesteia.
Avocatul Poporului considera ca textul criticat reprezintã o modalitate de ingradire a proprietãţii, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 480 din Codul civil, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În redactarea <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 , legiuitorul a avut în vedere conservarea biodiversitatii faunei sãlbatice, menţinerea echilibrului ecologic, exercitarea vanatorii şi satisfacerea altor cerinţe social-economice. Obligaţia mai sus amintita se fundamenteazã pe dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. e) şi ale art. 41 alin. (6) din Constituţie, conform cãrora statul trebuie sa asigure refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor şi menţinerea echilibrului ecologic. De altfel, caracterul de bun public al vânatului justifica îngrãdirea proprietãţii private în vederea permiterii exploatãrii unei resurse naturale de interes naţional şi internaţional.
În privinta necesitãţii incunostintarii prealabile a proprietarilor de terenuri cu privire la desfãşurarea vanatorii, anexa nr. 1 la <>Legea nr. 103/1996 stabileşte "fauna salbatica de interes vanatoresc la care vanarea este permisã", precum şi "perioadele de vanare", astfel încât exista posibilitatea de a cunoaşte intervalul de timp în care va avea loc activitatea de vanatoare.
În ceea ce priveşte eventualele prejudicii care pot fi create, în urma activitãţilor de vanatoare, proprietarilor de terenuri pe care se arondeaza asemenea fonduri, se arata ca aceştia au la dispoziţie acţiunea specifica în dreptul civil, prin care îşi pot recupera paguba suferitã. Astfel, nu sunt incalcate dispoziţiile constituţionale privind inviolabilitatea proprietãţii private, art. 15 alin. (1) precizând ca prin acţiunile de vanatoare nu trebuie sa se afecteze folosinta de baza a terenurilor.
Prin urmare, se apreciazã ca dispoziţiile <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 , modificatã şi completatã, sunt constituţionale.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, asa cum a fost invocat de autorul exceptiei, îl constituie art. 16 alin. (1) din <>Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 . Prin republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 17 mai 2002, data anterioarã sesizãrii Curţii, legea a fost renumerotata, textul de lege criticat devenind art. 15 alin. (1), care are urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (1): "Deţinãtorii, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se arondeaza fonduri de vanatoare, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi sa permitã exercitarea vanatorii, aplicarea mãsurilor de protecţie a vânatului, precum şi amplasarea instalaţiilor şi amenajãrilor vanatoresti provizorii, dacã prin acţiunile respective nu se afecteazã folosinta de baza a terenurilor."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale:
- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire.
(4) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 135: "(1) Statul ocroteşte proprietatea.
(2) Proprietatea este publica sau privatã.
(3) Proprietatea publica aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogãţiile de orice natura ale subsolului, cãile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
(5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 instituie o sarcina care greveazã terenurile pe care se arondeaza fonduri de vanatoare. Aceasta sarcina consta în obligaţia deţinãtorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite exercitarea vanatorii, aplicarea mãsurilor de protecţie a vânatului, precum şi amplasarea instalaţiilor şi amenajãrilor vanatoresti provizorii, cu condiţia ca prin acţiunile respective sa nu se afecteze folosinta de baza a respectivelor terenuri.
Chiar dacã în acest mod titularul dreptului de proprietate suferã o ingradire în exercitarea atributelor dreptului sau, având în vedere ca, pe aceasta cale, se asigura valorificarea fondului cinegetic - bun public de interes naţional şi, totodatã, resursa naturala regenerabila de interes internaţional -, şi întrucât, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legalã în sine nu releva nici o contradictie cu textele constituţionale de referinta.
Împrejurarea ca în practica, asa cum arata autorul exceptiei, pot aparea abuzuri cu consecinţe prejudiciabile pentru proprietarul fondului aservit constituie exclusiv o problema de fapt, asupra cãreia urmeazã a se pronunţa instanţele judecãtoreşti ordinare, Curtea Constituţionalã nefiind competenta a decide cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate. De altfel, Curtea retine ca, pentru îndeplinirea obligaţiilor prevãzute la art. 15 alin. (1) din lege, deţinãtorii terenurilor sunt în drept sa beneficieze, conform alin. (5) al aceluiaşi articol, de venituri atrase din tarifele anuale de atribuire a gestionãrii fondurilor de vanatoare, iar în ceea ce priveşte eventualele prejudicii care pot fi create în urma activitãţilor de vanatoare, proprietarii terenurilor pe care se arondeaza asemenea fonduri au la dispoziţie acţiunea în justiţie prin care îşi pot recupera paguba suferitã, potrivit dreptului comun.
În ceea ce priveşte critica autorului exceptiei, referitoare la necesitatea incunostintarii prealabile a proprietarilor de terenuri cu privire la perioadele de desfãşurare a vanatorii, Curtea constata ca anexa nr. 1 la <>Legea nr. 103/1996 stabileşte fauna salbatica de interes vanatoresc la care vanarea este permisã, perioadele de vanare, precum şi cuantumul despãgubirilor în cazul nerespectãrii acestora. Asa fiind, persoanele interesate, proprietare ale terenurilor pe care s-au arondat fonduri de vanatoare pot lua la cunostinta, în funcţie de specia de vanat care se gãseşte pe respectivul fond, de intervalul de timp în care va avea loc activitatea de vanatoare.
Curtea constata ca excede competentei sale, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, examinarea oricãror alte pretinse lacune ale textului de lege dedus controlului de constitutionalitate. De asemenea, nu pot fi primite susţinerile autorului exceptiei privind contrarietatea dintre textul de lege criticat şi dispoziţiile Codului civil. În acest sens este jurisprudenta constanta a Curţii, care a statuat ca instanta constituţionalã nu se poate pronunţa asupra neconcordantelor dintre diferite norme juridice legale, ci numai asupra intelesului dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile şi principiile constituţionale. Cu titlu de exemplu poate fi amintita Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din <>Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , excepţie ridicatã de Eugen Hutanu în Dosarul nr. 4.203/2002 al Tribunalului Botosani - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
