Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 345 din 18 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 si 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 250 din 31 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Bogdan George Serdaru în Dosarul nr. 6.103/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, menţionând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.103/121/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Bogdan George Serdaru în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de obligare a autorului excepţiei la plata cheltuielilor ocazionate de formarea profesionalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 41 şi 42 din Constituţie, deoarece instituie o formã mascatã de muncã forţatã, dând astfel posibilitatea angajatorului de a impune condiţii de muncã înrobitoare, de legare de locul de muncã şi exploatare a angajatului.
Tribunalul Galaţi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate legifereazã principiul conform cãruia angajatorul suportã cheltuielile necesare perfecţionãrii şi distinge asupra modalitãţii de stabilire a drepturilor salariale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã salariatul care a beneficiat de un stagiu de formare profesionalã cu duratã mai mare de 60 de zile poate avea iniţiativa încetãrii contractului individual de muncã, dar cu respectarea obligaţiilor asumate prin acel contract.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul conţinut:
- Art. 194: "(1) În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionalã este iniţiatã de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceastã participare sunt suportate de cãtre acesta.
(2) În cazul în care, în condiţiile prevãzute la alin. (1), participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionalã presupune scoaterea parţialã din activitate, salariatul participant va beneficia de drepturi salariale astfel:
a) dacã participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadã ce nu depãşeşte 25% din durata zilnicã a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toatã durata formãrii profesionale, de salariul integral corespunzãtor postului şi funcţiei deţinute, cu toate indemnizaţiile, sporurile şi adaosurile la acesta;
b) dacã participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadã mai mare de 25% din durata zilnicã a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de bazã şi, dupã caz, de sporul de vechime.
(3) Dacã participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionalã presupune scoaterea integralã din activitate, contractul individual de muncã al salariatului respectiv se suspendã, acesta beneficiind de o indemnizaţie plãtitã de angajator, prevãzutã în contractul colectiv de muncã aplicabil sau în contractul individual de muncã, dupã caz.
(4) Pe perioada suspendãrii contractului individual de muncã în condiţiile prevãzute la alin. (3), salariatul beneficiazã de vechime la acel loc de muncã, aceastã perioadã fiind consideratã stagiu de cotizare în sistemul asigurãrilor sociale de stat.";
- Art. 195: "(1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionalã mai mare de 60 de zile în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea iniţiativa încetãrii contractului individual de muncã o perioadã de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionalã.
(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta muncã în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionalã, precum şi orice alte aspecte în legãturã cu obligaţiile salariatului, ulterioare formãrii profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncã.
(3) Nerespectarea de cãtre salariat a dispoziţiei prevãzute la alin. (1) determinã obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregãtirea sa profesionalã, proporţional cu perioada nelucratã din perioada stabilitã conform actului adiţional la contractul individual de muncã.
(4) Obligaţia prevãzutã la alin. (3) revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilitã prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al cãror contract individual de muncã a încetat ca urmare a arestãrii preventive pentru o perioadã mai mare de 60 de zile, a condamnãrii printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pentru o infracţiune în legãturã cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penalã a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 41 referitor la muncã şi protecţia socialã a muncii şi ale art. 42 privind interzicerea muncii forţate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 sunt cuprinse în Titlul VI al legii, intitulat "Formarea profesionalã". Art. 194 reglementeazã condiţiile de participare la cursurile sau stagiile de formare profesionalã iniţiate de angajator. Dispoziţiile art. 195 din lege prevãd îndatoririle salariaţilor care au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesionalã cu duratã mai mare de 60 de zile, în condiţiile în care toate cheltuielile ocazionate de pregãtirea profesionalã au fost suportate de cãtre angajator. Potrivit art. 193 din Codul muncii, toate aceste îndatoriri trebuie sã fie prevãzute într-un act adiţional la contractul individual de muncã, asupra cãruia pãrţile au convenit de comun acord.
Rezultã cã reglementãrile legale criticate stabilesc condiţiile de participare a angajaţilor la stagiile de pregãtire profesionalã iniţiate de angajator, în cadrul cãrora se interzice angajatului care a beneficiat de un curs sau de un stagiu de pregãtire profesionalã în aceste condiţii sã aibã iniţiativa încetãrii contractului individual de muncã o perioadã de cel puţin 3 ani. Aceastã normã prohibitivã nu este însã una absolutã, ci se coroboreazã cu prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol, care instituie sancţiunea pentru nerespectarea interdicţiei sus-menţionate, şi anume suportarea de cãtre angajat a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregãtirea sa profesionalã, proporţional cu perioada nelucratã din perioada stabilitã conform actului adiţional la contractul individual de muncã. Ca atare, nu se poate susţine cã prevederile <>art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 îngrãdesc dreptul la muncã sau libertatea alegerii locului de muncã, consacrate de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentalã, şi cu atât mai mult nu poate fi vorba de muncã forţatã în sensul prevederilor constituţionale ale art. 42. De altfel, însuşi alin. (2) lit. c) al art. 42 din Constituţie prevede cã prestaţiile care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege nu constituie muncã forţatã.
Prin <>Decizia nr. 271 din 22 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 15 iulie 2004, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 195 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 ca fiind neîntemeiatã. În cuprinsul acestei decizii, s-a reţinut cã, în condiţiile în care salariatul a beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesionalã cu duratã mai mare de 60 de zile, poate avea iniţiativa încetãrii contractului individual de muncã, dar cu respectarea unei obligaţii asumate printr-un act adiţional la contractul individual de muncã. Pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin actul adiţional, salariatul suportã consecinţele prevãzute în acel contract, cu care a fost de acord înainte de începerea cursului sau a stagiului de formare profesionalã.
În ceea ce priveşte pretinsa supunere la muncã forţatã, Curtea a constatat cã aceste susţineri ale autorului excepţiei nu pot fi primite, întrucât art. 195 alin. (1) din Codul muncii îi interzice salariatului doar iniţierea încetãrii contractului individual de muncã înainte de expirarea timpului prevãzut în actul adiţional, în care trebuie sã presteze munca în folosul angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea sa profesionalã. Salariatul nu este ţinut cu forţa la acelaşi loc de muncã, dar, dacã nu îşi respectã angajamentul luat prin actul adiţional, poate fi obligat sã restituie angajatorului cheltuielile suportate de acesta, proporţional cu perioada nelucratã.
Soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza ei îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi, de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Bogdan George Serdaru în Dosarul nr. 6.103/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
