Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 345 din 18 aprilie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 415 din 15 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Irina Coliban, procuror şef al Serviciului Teritorial Braşov din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism în Dosarul nr. 2.307/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece critica autorului excepţiei nu vizeazã conţinutul reglementãrii, ci redactarea elipticã a acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.307/2005, Tribunalul Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Irina Coliban în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate de procurorii din subordine împotriva unor ordonanţe de infirmare a soluţiilor de netrimitere în judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate instituie posibilitatea procurorului sã conteste la instanţa de judecatã mãsura infirmãrii, fãrã a stabili care este procedura de judecatã într-o asemenea situaţie. De aceea, lipsa oricãror reguli de procedurã referitoare la calitatea pãrţilor, la judecatã şi la cãile de atac împotriva hotãrârilor pronunţate pe baza dispoziţiilor legale care formeazã obiectul excepţiei, încalcã liberul acces la justiţie chiar dacã priveşte procurori în calitate de reprezentanţi ai Ministerului Public şi actele emise de aceştia în funcţiile de execuţie sau de conducere pe care le deţin şi nu ca persoane private.
Tribunalul Braşov - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivã, dau expresie acestora permiţând tuturor persoanelor, indiferent de calitatea lor - simpli cetãţeni (justiţiabili) sau procurori şi judecãtori (în speţã) -, sã se adreseze justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor lor legitime.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivã, asigurã realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea fundamentalã. Totodatã, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza "aceste proceduri în formele şi în modalitãţile instituite de lege".
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu urmãtorul conţinut: "Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de cãtre procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale. Mãsura infirmãrii este supusã controlului instanţei competente sã judece cauza în fond, la cererea procurorului care a adoptat soluţia."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, cu trimitere la <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime şi ale art. 126 alin. (2) potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã sunt neconstituţionale, în sensul celor ce se vor arãta în continuare.
Potrivit art 132 alin. (1) din Constituţia României, "procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic".
Dintre aceste trei principii pe care se întemeiazã activitatea procurorilor, principiul imparţialitãţii, aplicabil şi judecãtorilor prin natura activitãţii de jurisdicţie exercitate de aceştia, decurge din apartenenţa procurorilor la autoritatea judecãtoreascã şi din rolul Ministerului Public, stabilit prin art. 131 alin. (1) din Constituţie, de a reprezenta, în activitatea judiciarã, interesele generale ale societãţii, şi nu exclusiv interesele anumitor persoane sau categorii de persoane - statul, autoritãţile publice, persoanele fizice, alte persoane.
Principiul legalitãţii este, în sensul atribuit de Legea fundamentalã, specific activitãţii procurorilor, care, în virtutea acestuia, au obligaţia ca în exercitarea atribuţiilor prevãzute de lege sã urmeze în mod obligatoriu dispoziţiile legii, fãrã posibilitatea de a acţiona întemeindu-se pe criterii de oportunitate, fie în adoptarea unor mãsuri, fie în alegerea procedurilor. Astfel, acţionând pe baza principiului legalitãţii, procurorul nu poate refuza începerea urmãririi penale sau punerea în mişcare a acţiunii penale în alte cazuri decât cele prevãzute de lege şi nici nu are dreptul sã solicite instanţei de judecatã achitarea unui inculpat vinovat de comiterea unei infracţiuni, pe motiv cã interese politice, economice, sociale sau de altã naturã fac inoportunã condamnarea acestuia.
Ca o garanţie a respectãrii de cãtre procurori a acestor principii în activitatea lor, Constituţia a consacrat şi principiul unitãţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic.
Prin aplicarea principiului controlului ierarhic, se asigurã îndeplinirea de cãtre toţi procurorii din sistemul Ministerului Public a funcţiei lor de reprezentare a intereselor întregii societãţi, altfel spus, exercitarea atribuţiilor de autoritate publicã de cãtre acesta, fãrã discriminare şi fãrã pãrtinire. În virtutea acestui principiu, Ministerul Public este conceput ca un sistem piramidal, în care mãsurile de aplicare a legii adoptate de procurorul ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, ceea ce conferã substanţialitate principiului exercitãrii ierarhice a controlului în cadrul acestei autoritãţi publice.
Curtea Constituţionalã constatã cã prevederea cuprinsã în <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã prin care se instituie controlul judecãtoresc asupra mãsurii de infirmare a soluţiei adoptate de procuror, la cererea procurorului care a adoptat soluţia infirmatã, contravine în mod evident principiului controlului ierarhic consacrat prin art. 132 alin. (1) din Constituţie. Contravenind textului constituţional menţionat, dispoziţia analizatã nu se justificã prin nici o altã normã din Legea fundamentalã sau din actele normative internaţionale privind apãrarea drepturilor omului, la care România este parte.
Prin instituirea controlului judiciar prevãzut de textul de lege citat se desfiinţeazã, în fapt, controlul ierarhic prevãzut de Constituţie şi se transferã atribuţia de control în sarcina instanţelor judecãtoreşti, în afara competenţei fireşti a acestora - prevãzutã în art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi în legile interne - de a soluţiona cererile persoanelor fizice în cazurile de încãlcare a drepturilor subiective şi a intereselor legitime ale acestora.
În acest sens, Curtea Constituţionalã constatã cã, atacând în justiţie mãsura de infirmare de cãtre procurorul ierarhic superior a soluţiei adoptate într-o cauzã, procurorul autor al soluţiei infirmate nu îşi apãrã un drept subiectiv propriu, pentru cã el nu este parte în cauza pe care o soluţioneazã, ci autoritate competentã sã instrumenteze şi sã soluţioneze cauza.
Menţinerea controlului ierarhic în limitele care rezultã din textul Constituţiei, adicã în cadrul ierarhiei Ministerului Public, nu ştirbeşte cu nimic drepturile subiective ale pãrţilor din cauza instrumentatã de autorul soluţiei infirmate de procurorul ierarhic superior, în condiţiile în care legea le permite persoanelor interesate sã atace direct în justiţie orice act şi orice mãsurã adoptate de procuror.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Irina Coliban în Dosarul nr. 2.307/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia penalã şi constatã cã dispoziţia cuprinsã în fraza a doua a <>art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, prin care se prevede cã "Mãsura infirmãrii este supusã controlului instanţei competente sã judece cauza în fond, la cererea procurorului care a adoptat soluţia", este neconstituţionalã.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 aprilie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
