Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 345 din 10 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) si art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 1 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publicã şi privatã a statului cu destinaţie agricolã şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicatã de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomiculturã Bãneasa din Bucureşti în dosarele nr. 13.954/299/2007 şi nr. 26.100/299/2009 ale Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formeazã obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 219D/2011 şi nr. 1.388D/2011.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 27 martie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţãrii la data de 10 aprilie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.954/299/2007, şi Sentinţa civilã nr. 8.942/2011 din 11 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 26.100/299/2009, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publicã şi privatã a statului cu destinaţie agricolã şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicatã de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomiculturã Bãneasa din Bucureşti în cauze având ca obiect anulare act.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte trecerea terenurilor proprietate publicã cãtre comisiile de fond funciar, deoarece reglementeazã modalitatea de transmitere a acestor terenuri, fãrã a face distincţie între terenurile aflate în proprietatea privatã şi cele aflate în proprietatea publicã a statului, de la Agenţia Domeniilor Statului cãtre comisiile judeţene sau locale de fond funciar. În acest context, apreciazã cã prin reglementarea criticatã au fost create premisele trecerii acestor terenuri cãtre comisiile locale sau judeţene de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unor persoane fizice, prin hotãrâri ale Comisiei judeţene de fond funciar a municipiului Bucureşti. Aratã cã, în dispreţul legii, Comisia de fond funciar a municipiului Bucureşti, organism al administraţiei publice locale, fãrã personalitate juridicã, a dispus prin hotãrâre proprie de terenurile publice şi private aflate în administrarea/proprietatea Agenţiei Domeniilor Statului şi a decis predarea lor de la Agenţia Domeniilor Statului cãtre Comisia de fond funciar din cadrul sectorului 1 Bucureşti.
În final, precizeazã cã, din coroborarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (2) şi (4) referitoare la proprietatea publicã cu prevederile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, rezultã, fãrã tãgadã, cã trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului se face prin hotãrâre a Guvernului, sub sancţiunea nulitãţii absolute a oricãrui act juridic încheiat cu încãlcarea acestorproceduri.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti considerã cã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu vizeazã o omisiune de reglementare, ci constituie o veritabilã excepţie de neconstituţionalitate, autorul acesteia urmãrind ca prevederile legale criticate sã fie declarate neconstituţionale, în mãsura în care privesc terenurile din domeniul public al statului. Totodatã, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, cu atât mai mult cu cât a dat naştere unei practici judiciare neunitare, ce a condus la pronunţarea Deciziei nr. 23/2011 de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu ocazia examinãrii unui recurs în interesul legii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. În acest sens, aratã cã aspectele ce ţin de interpretarea legii, semnalate de autorul excepţiei, nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã, într-adevãr, trecerea unui bun proprietate publicã se realizeazã, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacã prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel. Or, în cazul de faţã, Legea nr. 268/2001 instituie o derogare de la regimul general privind trecerea terenurilor din domeniul public în domeniul privat, care nu este interzisã de Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publicã şi privatã a statului cu destinaţie agricolã şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 iunie 2001, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 549/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 17 octombrie 2002.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 3 alin. (3): "Terenurile care urmeazã sã fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale.";
- Art. 7 alin. (7): "Agenţia Domeniilor Statului, împreunã cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi le va preda pe bazã de protocol comisiilor locale, în vederea eliberãrii titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptãţiţi."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (2) şi (4) referitoare la proprietatea publicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aspectele invocate de autorul excepţiei vizeazã probleme de interpretare şi aplicare a reglementãrii legale criticate, în litigiul dedus judecãţii.
Astfel, din motivarea autorului excepţiei, Curtea reţine cã prevederile de lege criticate, care reglementeazã modalitatea de transmitere a terenurilor de la Agenţia Domeniilor Statului cãtre comisiile judeţene sau locale de fond funciar, sunt considerate a fi neconstituţionale, întrucât nu fac distincţie între terenurile aflate în proprietatea privatã şi cele aflate în proprietatea publicã a statului, precum şi datoritã faptului cã prin hotãrârea emisã de Comisia judeţeanã de fond funciar a municipiului Bucureşti s-a procedat la predarea unor terenuri cu destinaţie agricolã, aparţinând proprietãţii publice şi private a statului, aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, de la aceastã instituţie de interes public cãtre Comisia de fond funciar din cadrul sectorului 1 Bucureşti.
Ca atare, Curtea observã cã motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textele de lege criticate ca atare, ci aplicarea acestora, aspect care excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional, fiind atributul instanţelor de judecatã sã aprecieze şi sã decidã, în funcţie de datele specifice ale fiecãrei speţe.
Cu privire la modalitatea de trecere a terenurilor din domeniul public al statului în cel privat, precum şi la aplicarea neunitarã a legislaţiei în materie de cãtre instanţele de judecatã, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, prin Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 8 noiembrie 2011, cã o condiţie esenţialã de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul staţiunii de cercetare constã în legalitatea procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat, operaţiune prin care aceste bunuri intrã în circuitul civil, putând servi la restituirea dreptului de proprietate. Ca atare, instanţa supremã a reţinut cã se impune îndeplinirea cerinţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipuleazã cã trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotãrâre a Guvernului, dacã prin Constituţie sau prin lege nu se prevede altfel.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat cã nu se poate recunoaşte comisiei judeţene competenţa de a dispune trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenurilor aflate în perimetrul staţiunilor de cercetare, comisia neputându-se substitui puterii executive în ceea ce priveşte competenţa exercitãrii atribuţiilor stabilite de Legea nr. 213/1998 . Constatarea trecerii terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotãrâre a comisiei judeţene reprezintã o operaţiune ulterioarã, de confirmare şi atestare a dezafectãrii din domeniul public, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, prin hotãrâre a Guvernului, întrucât un bun aflat în domeniul public de interes naţional nu poate fi lãsat la dispoziţia unei instituţii de interes judeţean.
Comisia judeţeanã poate doar sã constate trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat, dupã parcurgerea procedurii expres prevãzute de lege, hotãrârile sale neintrând în sfera noţiunii de lege.
În acest context, Curtea constatã cã revine instanţei de judecatã competente sarcina de a verifica dacã au fost respectate procedurile de dezafectare a terenurilor aflate în perimetrul staţiunilor, instituţiilor şi centrelor de cercetare ori al unitãţilor de învãţãmânt de profil agricol sau silvic, precum şi modalitatea de trecere a acestora din domeniul public al statului în cel privat, şi nu instanţei de contencios constituţional, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, este inadmisibilã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publicã şi privatã a statului cu destinaţie agricolã şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicatã de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomiculturã Bãneasa din Bucureşti în dosarele nr. 13.954/299/2007 şi nr. 26.100/299/2009 ale Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 aprilie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
*
OPINIE SEPARATĂ
Socotim cã excepţiile de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 219D/2011 şi 1.388D/2011 trebuiau admise pentru urmãtoarele considerente:
Textele de lege criticate din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publicã şi privatã a statului cu destinaţie agricolã şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului prevãd în art. 3 alin. (3) cã: "terenurile care urmeazã sã fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale", iar în art. 7 alin. (7) cã: "Agenţia Domeniilor Statului, împreunã cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi le va preda pe bazã de protocol comisiilor locale, în vederea eliberãrii titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptãţiţi."
Dintru început, dorim sã arãtãm cã, fãrã a fi probleme de constituţionalitate, prevederile invocate nu rãspund exigenţelor unor reglementãri legale, unii termeni nefiind folosiţi în înţelesul lor juridic.
Astfel, transmiterea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri nu se poate face cãtre comisiile locale sau judeţene, ele având doar rolul de a hotãrî cu privire la respectarea condiţiilor de cãtre cei îndreptãţiţi a li se reconstitui sau constitui dreptul de proprietate, concretizate la nivel judeţean, prin emiterea titlurilor de proprietate.
De asemenea, obligaţia de predare, aşa cum este reglementatã în texte, nu este o obligaţie "de a da", în sensul transmiterii dreptului de proprietate, ci o obligaţie "de a face", ce presupune încheierea unui protocol între Agenţia Domeniilor Statului şi comisiile de fond funciar, cu privire la punerea în posesie a celor îndreptãţiţi.
Trecând la probleme de neconstituţionalitate, autorul excepţiei, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomiculturã Bãneasa, invocã încãlcarea art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie referitoare la proprietatea publicã, dispoziţii reflectate în prevederile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia (actualmente Legea privind bunurile proprietate publicã).
Precizãm cã art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dar alin. (2) şi (3) au rãmas în vigoare şi prevãd cã "trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacã prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel", iar "hotãrârea de trecere a bunurilor în domeniul privat poate fi atacatã în condiţiile art. 8 alin. (2)".
În opinia autorului, neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate decurge din modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenurilor de la Agenţia Domeniilor Statului cãtre comisiile judeţene sau locale de dreptul funciar, fãrã a face distincţie între terenurile aflate în proprietatea privatã şi cele aflate în proprietatea publicã a statului. Acest aspect a fãcut posibilã trecerea unor terenuri proprietate publicã cãtre Comisia de fond funciar a sectorului 1 Bucureşti, care a reconstituit dreptul de proprietate, pe alte amplasamente decât cele iniţiale, şi a emis titluri de proprietate unor persoane fizice, deşi bunurile proprietate publicã, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, sunt inalienabile.
Analizând excepţia, se constatã cã, potrivit art. 8 din Legea nr. 268/2001, terenurile agricole aparţinând proprietãţii publice a statului sunt concesionate institutelor sau staţiunilor de cercetare şi producţie agricolã, universitãţilor şi unitãţilor de învãţãmânt agricol şi silvice, companiilor sau societãţilor naţionale, în scopul realizãrii obiectivelor cercetãrii.
De asemenea, în anexa la Legea nr. 213/1998, ce cuprinde lista cu bunurile ce alcãtuiesc domeniul public al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale, la pct. 5, se precizeazã cã fac parte din acesta, printre altele, şi terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetãri ştiinţifice şi ale unitãţilor de învãţãmânt agricol şi silvic, destinate cercetãrii şi producerii de seminţe, de material sãditor din categoriile biologice superioare şi de animale de rasã.
Prin legile fondului funciar, în special prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, se reglementeazã posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiţia însã ca acestea sã fie libere, şi prin art. 9 alin. (1) s-a instituit posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe terenurile aflate în administrarea institutelor, centrelor şi staţiunilor de cercetare, precizându-se cã: "Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele şi staţiunile de cercetare, destinate cercetãrii şi producerii de seminţe, de material sãditor din categorii biologice superioare şi de animale de rasã, rãmân în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor agricole preluate de la foştii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptãţite la reconstituire. Terenurile din perimetrele staţiunilor, institutelor şi centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedãrii se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unitãţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti»."
Deşi Legea nr. 1/2000 a fost modificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2001, aprobatã ulterior prin Legea nr. 400/2002, s-a pãstrat prevederea cã terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staţiunile de cercetare destinate cercetãrii şi producerii de seminţe şi material sãditor din categorii biologice superioare şi cele pentru creşterea de animale de rasã, precum şi cele administrate de unitãţile de învãţãmânt cu profil agricol sau silvic aparţin tot proprietãţii publice a statului.
Prin art. I pct. 14 şi 15 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 au fost modificate şi completate prevederile art. 9 din Legea nr. 1/2000, în sensul cã legiuitorul a instituit posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea foştilor proprietari pe vechiul amplasament şi în ceea ce priveşte terenurile din perimetrele staţiunilor, institutelor şi centrelor de cercetare, specificând cã în proprietatea statului şi în administrarea acestor institute urmau sã rãmânã numai terenurile destinate cercetãrii şi producerii de seminţe, de material sãditor din categoriile biologice superioare şi de animale de rasã, ipotezã în care se aflã Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomiculturã Bãneasa.
De asemenea, prin Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin Legea nr. 247/2005, s-a prevãzut ca persoanelor cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deţinute de institutele şi staţiunile de cercetare, în condiţiile legii, sã li se atribuie terenuri în naturã, din proprietatea privatã a statului, iar în situaţia în care acestea sunt insuficiente sã poatã fi suplimentate cu suprafeţe ce se vor scoate din proprietatea publicã a statului.
Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 : "Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacã prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel."
Ca atare, schimbarea regimului juridic al bunurilor din proprietatea publicã a statului în cel al proprietãţii private a acestuia se face, potrivit legii, prin hotãrâre a Guvernului.
În acest sens este şi Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia examinãrii unui recurs în interesul legii, decizie publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 8 noiembrie 2011, prin care s-a statuat cã "se impune îndeplinirea cerinţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipuleazã cã trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotãrâre a Guvernului, dacã prin Constituţie sau prin lege nu se prevede altfel".
Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situaţie derogatorie, în sensul ca trecerea imobilelor din proprietatea publicã în cea privatã sã se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu atât mai mult printr-un protocol încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi comisiile de fond funciar. Comisiile judeţene pot doar sã constate trecerea terenurilor din proprietatea publicã a statului în proprietatea privatã a acestuia, dupã parcurgerea procedurii expres prevãzute de lege.
S-ar putea obiecta faptul cã art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 prevede cã "în situaţia în care suprafeţele proprietate privatã a statului sunt insuficiente, acestea pot fi suplimentate cu suprafeţe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condiţiile legii, la propunerea prefectului sau se vor acorda despãgubiri".
Din interpretarea sistematicã a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 şi a celor ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 rezultã cã referirea din art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 la noţiunea "în condiţiile legii" trebuie raportatã la dispoziţiile-cadru ale Legii nr. 213/1998 şi, prin urmare, la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din proprietatea publicã în proprietatea privatã a statului prin hotãrâre a Guvernului.
Faptul cã legiuitorul, prin modificarea prevederilor Legii nr. 247/2005, nu a înţeles sã deroge de la procedura stabilitã prin Legea nr. 213/1998 rezultã şi din intervenţia ulterioarã a acestuia, astfel cã prin art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare se stipuleazã cã: "Este interzisã trecerea terenurilor aflate în administrarea unitãţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare, indispensabile cercetãrii, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, prin hotãrâre a comisiei locale, a comisiei judeţene, respectiv a Comisiei de fond funciar a municipiului Bucureşti."
Aşa fiind, apreciem cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, având în vedere cã, în speţã, modalitatea de trecere a terenurilor proprietate publicã, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomiculturã Bãneasa, s-a realizat pe baza unui protocol încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi Comisia localã de aplicare a fondului funciar a sectorului 1 Bucureşti, acestea pãstrându-şi în continuare regimul juridic de proprietate publicã.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
