Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 344 din 10 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. (1) si (1^1) si art. 258 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 364 din 25 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi art. 258 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Mihai Moldovan în Dosarul nr. 6.372/100/2009 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.372/100/2009, Tribunalul Maramureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi art. 258 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii.
Excepţia a fost ridicatã de Mihai Moldovan cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât obligã cetãţenii sã contribuie la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate, fãrã a ţine cont de asumarea acestei obligaţii printr-un contract sinalagmatic, aşa cum prevede art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. Apoi, dacã doresc sã devinã asiguraţi, cetãţenii trebuie sã plãteascã retroactiv contribuţia pe cinci ani, deşi nu vor mai beneficia de pachetul de servicii medicale aferent acestei perioade şi nici de o compensare. De asemenea, criticã diferenţa de tratament juridic dintre persoanele care au realizat venituri şi cele care nu au realizat venituri şi care dobândesc calitatea de asigurat dacã plãtesc retroactiv contribuţia doar pentru o perioadã de şase luni.
Tribunalul Maramureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 211 alin. (1) şi (1^1): "(1) Sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetãţenii români cu domiciliul în ţarã, precum şi cetãţenii strãini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporarã sau au domiciliul în România şi fac dovada plãţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. În aceastã calitate, persoana în cauzã încheie un contract de asigurare cu casele de asigurãri de sãnãtate, direct sau prin angajator, al cãrui model se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de administraţie.
(1^1) Asiguraţii au dreptul la pachetul de bazã de servicii medicale de la data începerii plãţii contribuţiei la fond, urmând ca sumele restante sã fie recuperate de casele de asigurãri de sãnãtate şi Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, în condiţiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creanţele bugetare.";
- Art. 259 alin. (7): "(7) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat:
a) sã achite contribuţia legalã lunarã pe ultimele 6 luni, dacã nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale, calculatã la salariul minim brut pe ţarã în vigoare la data plãţii, calculându-se majorãri de întârziere;
b) sã achite pe întreaga perioadã a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legalã lunarã calculatã asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii de platã prevãzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã au realizat venituri impozabile pe toatã aceastã perioadã;
c) sã achite atât contribuţia legalã lunarã şi obligaţiile fiscale accesorii prevãzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât şi contribuţia legalã lunarã, precum şi majorãrile de întârziere prevãzute la lit. a) sau, dupã caz, obligaţiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadã mai mare de 6 luni. Aceastã prevedere se aplicã situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescripţie fiscalã existã atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât şi perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai micã de 6 luni, se achitã contribuţia legalã lunarã proporţional cu perioada respectivã, inclusiv majorãrile de întârziere şi obligaţiile fiscale accesorii, dupã caz."
Autorul excepţiei considerã cã sunt încãlcate urmãtoarele texte din Constituţie: art. 4 referitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã şi art. 34 referitor la dreptul la ocrotirea sãnãtãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fost analizate de Curtea Constituţionalã în raport cu aceleaşi argumente şi aceleaşi texte din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 1.240 din 7 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010, Curtea arãta cã "legea instituie nu doar dreptul cetãţenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sãnãtate, dar şi obligaţia acestora de a contribui la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii sunt prevãzute în art. 213 din Legea nr. 95/2006, astfel cã, în afara acestora, tuturor celorlalţi cetãţeni le revine obligaţia mai sus amintitã. Din momentul în care se naşte aceastã obligaţie, iar asiguratul plãteşte contribuţia, legea îi dã acestuia dreptul de a beneficia de pachetul de servicii medicale în sistemul public de sãnãtate. Între aceastã situaţie şi cea în care se aflã autorul excepţiei nu se poate pune însã un semn de egalitate. Astfel, în condiţiile în care persoana obligatã sã contribuie la sistemul de asigurãri de sãnãtate ignorã aceastã obligaţie, este firesc ca accesul la serviciile sistemului public de asigurãri de sãnãtate sã fie diferit de prima ipotezã. O asemenea soluţie nu este, prin urmare, discriminatorie, nu afecteazã integritatea fizicã sau psihicã a persoanei şi nici nu îngrãdeşte dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, ci îl reglementeazã diferit, având în vedere situaţia deosebitã în care se gãseşte persoana care nu a respectat obligaţia legalã de a contribui la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi art. 258 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Mihai Moldovan în Dosarul nr. 6.372/100/2009 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
