Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 344 din 10 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), b) si e), precum si ale art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 407 din 19 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 şi 108^5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Anghel în Dosarul nr. 4.039/280/2005 (numãr în format vechi 4.045/2005) al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 645D/2012.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.039/280/2005 (numãr în format vechi 4.045/2005), Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 şi 108^5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Anghel într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a unei amenzi judiciare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, din analiza prevederilor art. 108 pct. 1 lit. a), b) şi e) din Codul de procedurã civilã, se deduce cã expresia "rea-credinţã" poate fi gãsitã de judecãtor în orice moment, cu toate cã dispoziţiile Codului civil prevãd cã buna-credinţã se presupune întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credinţã, astfel cã judecãtorul poate constata chiar din faza judecãrii fondului cã o cerere este introdusã cu rea-credinţã. Or, dacã judecãtorul poate aplica amenzi dupã o simplã apreciere a cererii, partea nu mai are dreptul la un proces echitabil, iar drepturile sale pot fi suprimate printr-o intimidare cu amenda.
De asemenea, art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedurã civilã menţioneazã cã cererea de reexaminare se soluţioneazã prin încheiere irevocabilã, nemaiputând fi contestatã.
Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 108^1 şi 108^5 din Codul de procedurã civilã. Însã, din motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi din considerentele încheierii de sesizare, Curtea constatã cã, în realitate, sunt criticate doar dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), b) şi e), precum şi ale art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, texte asupra cãrora Curtea urmeazã a se pronunţa prin prezenta decizie.
Aceste prevederi au urmãtorul cuprins:
- Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), b) şi e): "Dacã legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona urmãtoarele fapte sãvârşite în legãturã cu procesul, astfel:
1. cu amendã judiciarã de la 50 lei la 700 lei:
a) introducerea, cu rea-credinţã, a unor cereri vãdit netemeinice;
b) formularea, cu rea-credinţã, a unei cereri de recuzare sau de strãmutare;
[...]
e) contestarea, cu rea-credinţã, a scrierii sau semnãturii unui înscris;";
- Art. 108^5 alin. 3: "Cererea se soluţioneazã prin încheiere irevocabilã, datã în camera de consiliu, de cãtre instanţa de judecatã ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despãgubirea."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare şi art. 30 privind libertatea de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
1. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã din analiza prevederilor art. 108 pct. 1 lit. a), b) şi e) din Codul de procedurã civilã se deduce faptul cã expresia "rea-credinţã" poate fi interpretatã de judecãtor în orice moment, cu toate cã dispoziţiile Codului civil prevãd cã buna-credinţã se presupune întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credinţã.
Curtea reţine cã textul criticat are în vedere o situaţie cu caracter de excepţie şi urmãreşte sã previnã şi sã limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, fie de naturã sã determine tergiversarea soluţionãrii cauzei, fie în scop şicanator, vexator etc.
De altfel, dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã se referã la introducerea cu "rea-credinţã" a unei cereri vãdit netemeinice, or sintagma "vãdit netemeinice" sugereazã faptul cã cererea nu are niciun fel de fundament, aspect pe care autorul cererii îl cunoaşte. Evident cã, dupã modul în care a fost formulatã cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecatã etc., instanţa îşi poate forma o convingere şi poate aprecia dacã reclamantul introduce o cerere de chemare în judecatã cu rea-credinţã, or textul de lege nu face altceva decât sã legitimeze judecãtorul care constatã o astfel de situaţie sã o şi sancţioneze.
Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime pãrţile trebuie sã acţioneze cu bunã-credinţã, iar nu în spirit abuziv, şicanatoriu, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţã.
De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 1.403 din 20 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 30 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 32 din 19 ianuarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 8 martie 2012, a reţinut cã activitatea procesualã a pãrţilor trebuie sã se desfãşoare cu respectarea normelor prevãzute de lege, or stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, soluţie ce rezultã din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentalã.
Curtea observã cã, în jurisprudenţa sa, a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, cã exercitarea de cãtre o persoanã a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate sã justifice, prin ea însãşi, o prezumţie a relei-credinţe. De altfel, exercitarea abuzivã a unui drept se produce numai în situaţia în care acel drept se realizeazã în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.
2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acestea au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate.
Prin numeroase decizii, spre exemplu Decizia nr. 308 din 3 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 848 din 23 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi a statuat cã reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacratã prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", iar "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
Astfel, Curtea a constatat cã legiuitorul prin reglementarea art. 108^5 din Codul de procedurã civilã a dorit instituirea unei cãi de atac particulare, care se calificã drept o cale specificã de retractare. Întrucât aplicarea amenzii constituie un incident procedural, ea va fi aplicatã de cãtre judecãtorii învestiţi cu acţiunea principalã. Cenzurarea încheierii de stabilire a amenzii de cãtre instanţa care a dispus sancţiunea este fireascã, deoarece aplicarea amenzii nu implicã o judecatã de fond.
Dacã cererea de reexaminare este admisã ca urmare a constatãrii faptului cã sancţiunea a fost aplicatã fãrã temei sau cu încãlcarea unor dispoziţii legale, amenda aplicatã poate fi revocatã sau poate fi redusã în situaţia în care se apreciazã ca fiind disproporţionat cuantumul amenzii aplicate în raport cu abaterea sãvârşitã.
Prin urmare, în atare situaţie, existã doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despãgubirii, în scopul de a uşura situaţia persoanei obligate la plata acesteia, reexaminarea apãrând ca o cale specificã de retractare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), b) şi e), precum şi ale art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Anghel în Dosarul nr. 4.039/280/2005 (numãr în format vechi 4.045/2005) al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 aprilie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
