Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 343 din 29 septembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, aprobata si modificata prin Legea nr. 130/1992
Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor Mihai Constantinescu - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Raul Petrescu - procuror Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 130/1992 , invocatã de Societatea Comercialã "Naţional" - S.R.L. Botosani, în Dosarul nr. 356/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 3 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 18 septembrie 1997 şi apoi la data de 29 septembrie 1997.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 aprilie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 356/1996, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , invocatã de Societatea Comercialã "Naţional" - S.R.L. Botosani. În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , prin care societãţile comerciale cu capital parţial sau majoritar de stat au beneficiat şi beneficiazã de reduceri de impozite şi taxe aferente actelor juridice translative de proprietate imobiliarã, care nu sunt opozabile şi agenţilor economici cu capital integral privat, sunt în vãditã discordanta cu dispoziţiile art. 53 alin. (2) şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie. Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, motivele invocate de Societatea Comercialã "Naţional" - S.R.L. Botosani fiind neintemeiate, în esenta, pentru urmãtoarele argumente: conform <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 17 august 1992, aprobatã prin <>Legea nr. 130/1992 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, modificatã şi completatã prin Ordonanta Guvernului nr. 2/1996 şi prin Ordonanta Guvernului nr. 21/1996, "în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind operaţiunile cu plata, precum şi cele asimilate acestora, efectuate de o maniera independenta de cãtre persoanele fizice sau juridice, privind transferul proprietãţii imobiliare între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţii publice sau persoane fizice". Potrivit pct. 2.1. lit. g) din <>cap. II al Normelor pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.178 din 13 noiembrie 1996, pentru ca operaţiunile privind transferul proprietãţii bunurilor sau prestãrile de servicii efectuate cu plata, precum şi cele asimilate acestora sa între în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, trebuie ca acestea sa rezulte dintr-o activitate economicã, având drept scop obţinerea de profit, desfasurata de persoane juridice, cum sunt: liber-profesioniştii autorizaţi, precum şi persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate sa desfãşoare activitãţi economice pe baza liberei iniţiative. În sfera de aplicare a taxei pe valoare adãugatã nu sunt cuprinse operaţiunile efectuate de unitãţile care nu au calitatea de agent economic şi al cãror venit este destinat autofinantarii. Impozitarea sau scutirea de taxa pe valoarea adãugatã este în funcţie de calitatea agentului, şi anume, agent economic înregistrat la organul fiscal competent ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã sau persoana fizica ori juridicã neinregistrata la organul fiscal competent ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã. În raport cu cele de mai sus, <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 respecta prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, cat şi pe cele referitoare la contribuţiile financiare, asa cum sunt statuate de art. 53 alin. (2) din Constituţie. Senatul, prin Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari, în punctul sau de vedere, considera ca textul <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã este constituţional şi ca atare, critica este nefondata. Aplicarea corecta a legii tine de situaţia de fapt şi numai instanta judecãtoreascã poate hotãrî în funcţie de probatoriile administrate. Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere. Societatea Comercialã "Naţional" - S.R.L. Botosani, prin "Note de concluzii", apreciazã ca "la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 , în contextul legislativ preexistent, marcat deja de o fiscalitate împovãrãtoare, noul impozit (T.V.A.), aplicabil numai agenţilor economici privati, contravine normelor juridice şi principiilor prevãzute de Constituţia României [art. 53 alin. (2) şi art. 41 alin. (2)]".
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului şi ale Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise ale autoarei exceptiei, precum şi dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia invocatã cu privire la <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 130/1992 , fiind legal sesizatã. Pe fond, <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 prevede ca în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind operaţiunile cu plata, precum şi cele asimilate acestora, potrivit ordonanţei, efectuate de o maniera independenta de cãtre persoane fizice sau juridice, privind transferul proprietãţii bunurilor imobiliare între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţii publice sau persoane fizice. Acest text al ordonanţei nu a fost modificat, deşi, prin <>Legea nr. 130/1992 , Legea nr. 32/1993, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1993, Ordonanta Guvernului nr. 6/1994, Ordonanta Guvernului nr. 33/1994, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 123/1994, Ordonanta Guvernului nr. 9/1995, Ordonanta Guvernului nr. 22/1995, Ordonanta Guvernului nr. 2/1996 şi prin Ordonanta Guvernului nr. 21/1996, alte prevederi privind taxa pe valoarea adãugatã au fost înlocuite succesiv. Raportand prevederile <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 la dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale, şi la cele ale art. 41 alin. (2) din legea fundamentalã, conform cãrora proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, nu se constata vreun temei de neconstituţionalitate. Jurisprudenta Curţii Constituţionale în domeniul fiscalitatii este, potrivit Deciziei nr. 25 din 5 mai 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993, în sensul ca îndatorirea proprietarului de a-şi îndeplini sarcinile fiscale este în concordanta cu obligaţia constituţionalã a fiecãrui cetãţean de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, Curtea a statuat prin deciziile nr. 41 din 11 aprilie 1996 şi nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 13 aprilie 1996 şi nr. 345 din 17 decembrie 1996, ca principiul egalitãţii implica un tratament juridic diferit la situaţii diferite cat priveşte exercitarea efectivã a drepturilor recunoscute şi garantate de Constituţie. La fel, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 140 din 19 noiembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996, tratamentul juridic diferit pentru situaţii diferite este admisibil şi justificat tocmai de cerinta ca egalitatea în fata legii sa nu atragã privilegii sau discriminãri. În consecinta, între textul <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 şi cel al art. 53 alin. (2) şi al art. 41 alin. (2) din Constituţie nu se poate constata o "vãditã discordanta", asa cum susţine autoarea exceptiei. De altfel, având în vedere şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/1996, precum şi pe cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 21/1996, ambele privind completarea şi modificarea unor reglementãri referitoare la taxa pe valoarea adãugatã, se constata ca aceasta taxa este reglementatã ca impozit indirect, care se stabileşte asupra operaţiunilor privind transferul proprietãţii bunurilor, precum şi a celor privind prestãrile de servicii. Taxa pe valoarea adãugatã se plãteşte, potrivit <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , numai de cãtre agenţii economici şi de acele persoane fizice sau juridice care exercita activitãţi economice de transfer al proprietãţii bunurilor imobiliare, cu scopul obţinerii de profituri. De la aceasta taxa, potrivit <>art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , astfel cum a fost modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 34/1997 privind completarea şi modificarea unor reglementãri referitoare la taxa pe valoarea adãugatã, sunt exceptate veniturile realizate de acele persoane care nu au calitatea de agent economic şi al cãror venit este destinat autofinantarii şi acei agenţi economici care realizeazã din activitãţi economice venituri de pana la 50 milioane lei anual. Potrivit <>art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , asa cum a fost modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 21/1996, taxa pe valoarea adãugatã datoratã bugetului de stat se plãteşte de cãtre: - agenţii economici înregistraţi la organele fiscale competente ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, pentru livrãrile de bunuri mobile, transferul proprietãţii bunurilor imobiliare şi prestãrile de servicii supuse taxei pe valoarea adãugatã în cotele prevãzute la art. 17 lit. A şi B din ordonanta; - titularii operaţiunilor de import de bunuri, direct, prin comisionari în vama sau terţe persoane juridice care acţioneazã în numele şi din ordinul titularului operaţiunii de import; - persoanele fizice, pentru bunurile introduse în ţara potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora; - persoanele juridice sau fizice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România, pentru bunurile din import închiriate, inclusiv pe baza de contracte de leasing, precum şi pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în strãinãtate, referitoare la cesiuni şi concesiuni ale dreptului de autor, de brevete de mãrci de fabrica şi de comerţ sau alte drepturi similare; prestaţii de publicitate; prestaţiile consultantilor, inginerilor, birourilor de studii, avocaţilor, experţilor contabili şi alte prestaţii similare; prelucrare de date şi furnizare de informaţii; operaţiuni bancare, financiare, de asigurare şi de reasigurare; punerea la dispoziţie de personal. În situaţia în care persoana care realizeazã operaţiuni impozabile nu are sediul sau domiciliul stabil în România, aceasta este obligatã sa desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care se angajeazã sa îndeplineascã obligaţiile ce-i revin conform prevederilor ordonanţei. Prin urmare, textul de lege criticat obliga la plata taxei pe valoarea adãugatã pe toţi agenţii economici care realizeazã venituri din transferul proprietãţii bunurilor imobiliare, în mod echitabil, fãrã discriminare, asigurând o aşezare justa a sarcinilor fiscale, în acord cu dispoziţiile art. 53 alin. (2) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie. Facilitãţile la care se referã autoarea exceptiei de neconstituţionalitate privesc persoane care nu au calitatea de agenţi economici şi al cãror venit este destinat autofinantarii şi situaţiile de necesitatea de protecţie a persoanelor dezavantajate sau cu venituri mici, ceea ce este în concordanta cu principiul de protecţie socialã înscris în art. 43 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 130/1992 , invocatã de Societatea Comercialã "Naţional" - S.R.L. Botosani în Dosarul nr. 356/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ. Definitiva. Pronunţatã în şedinţa publica din 29 septembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent, Valer-Vasilie Bica
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
