Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 343 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 5, 6 si 7 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 10 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 5, 6 şi 7 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ion Dumitru în Dosarul nr. 2.053/2004 al Judecãtoriei Urziceni.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedura penalã au fost abrogate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 şi, pe cale de consecinta, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepţia urmeazã a fi respinsã ca inadmisibila.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 52 alin. 5 şi 6 din Codul de procedura penalã, pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiatã, deoarece nu se aduce atingere prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 14 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.053/2004, Judecãtoria Urziceni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 5, 6 şi 7 din Codul de procedura penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Ion Dumitru în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate impotriva soluţiei de netrimitere în judecata dispuse de procuror.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca textele legale criticate sunt neconstituţionale, fãrã a arata însã în concret pe ce se fundamenteazã aceasta sustinere.
Judecãtoria Urziceni arata ca nu-şi poate exprima punctul de vedere cu privire la excepţia ridicatã, deoarece autorul acesteia nu a dezvoltat nici oral, nici scris motivele de neconstituţionalitate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 52 alin. 5, 6 şi 7 din Codul de procedura penalã nu incalca nici prevederile constituţionale invocate, nici pe cele din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, întrucât recuzarea nu formeazã obiectul unui tratat internaţional, iar dreptul la recurs separat impotriva încheierilor prin care se rezolva cereri de recuzare nu este un drept al omului care sa fie prevãzut în asemenea tratate.
Astfel, potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze cãile de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecata, precum şi condiţiile de exercitare a acestora. în ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţioneazã fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regula, decât odatã cu hotãrârile judecãtoreşti care soluţioneazã fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostrul procesual penal, sentinţele şi deciziile. Stabilind prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penalã ca încheierile pot fi atacate cu recurs numai odatã cu sentinta sau cu decizia atacatã, legiuitorul a acţionat în limitele competentei sale, prevãzute prin dispoziţiile constituţionale evocate mai sus.
Aceasta regula se impune şi pentru asigurarea desfãşurãrii procesului penal cu celeritate şi într-un termen rezonabil.
Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedura penalã este inadmisibila, deoarece aceste prevederi au fost abrogate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 , aprobatã prin <>Legea nr. 548/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004. Or, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare.
Cat priveşte art. 52 alin. 5 şi 6 din Codul de procedura penalã, Avocatul Poporului apreciazã ca acestea sunt constituţionale, întrucât procedura de soluţionare a cererii de recuzare ori abţinere se aplica fata de toate pãrţile din procesul penal, fãrã nici o discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, stabilirea faptului ca încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu este supusã nici unei cai de atac, nu contravine în nici un mod accesului liber la justiţie. Dimpotriva, dispoziţiile legale criticate contribuie la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi asigura îndeplinirea condiţiilor unui proces echitabil.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 5, 6 şi 7 din Codul de procedura penalã, cu urmãtorul conţinut:
"Abţinerea sau recuzarea care priveşte intreaga instanta trebuie sa cuprindã indicarea corecta a cazului de incompatibilitate în care se afla fiecare judecãtor şi se soluţioneazã de instanta ierarhic superioarã. Aceasta, în cazul când se gãseşte intemeiata abţinerea sau recuzarea, desemneazã pentru judecarea cauzei o instanta egala în grad cu instanta în fata cãreia s-a produs abţinerea sau recuzarea." (alin. 5)
"Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac." (alin. 6)
Alin. 7 al art. 52 din Codul de procedura penalã, potrivit cãruia se putea ataca cu recurs încheierea prin care s-a respins recuzarea, a fost introdus prin Legea nr. 281/2003, dupã care a fost modificat prin <>Legea nr. 159/2004 , iar în final a fost abrogat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 7, 8 şi 30 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedura penalã au fost abrogate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 . Prin urmare, o atare excepţie este inadmisibila, deoarece, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare [...]".
Curtea constata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 52 alin. 5 şi 6 din Codul de procedura penalã aceasta s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 241 din 27 mai 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iulie 2004 şi, respectiv, prin Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 21 februarie 2005, în cauze în care, de asemenea, se indica încãlcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Prin acele decizii, Curtea a constatat ca textele legale criticate sunt în deplina concordanta cu Legea fundamentalã. Astfel, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), ale art. 127 şi 129, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze procedura de judecata, cazurile în care şedinţele de judecata nu sunt publice, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Prin urmare, procedura de soluţionare a cererilor de recuzare fãcând parte integrantã din procedura de judecata, reglementarea acesteia este în deplina concordanta cu prevederile fundamentale.
Ca urmare, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul exceptiei, întrucât dispoziţiile legale privitoare la procedura de soluţionare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 din Constituţie, respectiv de cele ale art. 8 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, ci, dimpotriva, dau expresie preocuparii legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversarii acestora, corespunzãtor cerinţelor unui proces echitabil.
Deoarece pana în prezent nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
De asemenea, nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea art. 16 din Constituţie şi art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, întrucât prevederile legale contestate nu conţin nici un fel de privilegii ori discriminãri, acestea aplicându-se tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ion Dumitru în Dosarul nr. 2.053/2004 al Judecãtoriei Urziceni.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 5 şi 6 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
