Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 343 din 18 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificata si completata, si a celor ale Ordinului ministrului justitiei nr. 760/C/1999
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 , modificatã şi completatã, şi a celor ale <>Ordinului ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 , excepţie ridicatã de Dumitru Ianos şi Monica Ianos în Dosarul nr. 736/2000 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, referitor la dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 , întrucât în jurisprudenta sa Curtea a constatat, prin mai multe decizii, constituţionalitatea acestora. În legatura cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordinului ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 , se solicita respingerea acesteia ca fiind inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 decembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 736/2000, Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 , excepţie ridicatã de Dumitru Ianos şi Monica Ianos. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin ca dispoziţiile <>art. 1, 2, 9, 10, 11, 15, 17, 18, 20, 21, 22, 25 şi 28 din Legea nr. 146/1997 , precum şi cele ale art. 1, 2, 3, 4, 5, 10, 18, 23, 24, 25, art. 26 alin. (2) şi (3), <>art. 27 şi 29 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 8 privind pluralismul şi partidele politice, ale art. 11 alin. (1) cu privire la îndeplinirea de cãtre statul roman a obligaţiilor internaţionale la care este parte, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 30 privind libertatea de exprimare, ale art. 43 cu privire la nivelul de trai, ale art. 51 privind respectarea Constituţiei şi a legilor, ale art. 53 cu privire la contribuţiile financiare, ale art. 123-128 privind instanţele judecãtoreşti, ale art. 134 privind economia, precum şi cele ale art. 136-138 cu privire la sistemul financiar, bugetul public naţional şi sistemul de impozite şi taxe. De asemenea, se susţine ca legea criticata incalca art. 1, 2, 7, 8, 10, 19, 22, 23, 25, 27, 28 şi 29 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Potrivit susţinerilor autorilor exceptiei, sunt neconstituţionale "<>art. 18 din Legea nr. 146/1997 şi <>art. 29 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 , care consacra dreptul de control al unei hotãrâri judecãtoreşti prin care se stabileşte taxa de timbru şi timbru judiciar, de cãtre un organ fiscal, pe calea contestaţiei, cale de atac diferita de cãile de atac stabilite de Codul de procedura civilã, respectiv art. 282-298 Cod de procedura civilã - referitoare la apel şi art. 299-316 Cod de procedura civilã care stabilesc procedura recursului, în raport de prevederile constituţionale din art. 123-128, referitoare la autoritatea judecãtoreascã, singura investitã prin legea suprema sa asigure realizarea justiţiei, precum şi ale art. 20 şi 21, la care se adauga prevederile din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului". S-a arãtat, de asemenea, de cãtre autorii exceptiei ca principiul plãţii anticipate a taxelor de timbru, precum şi scutirea de plata acestei taxe a instituţiilor publice sunt "imorale, discriminatorii, inechitabile" şi obstructioneaza accesul liber la justiţie, apreciind ca regula ar trebui sa fie scutirea de taxe, iar excepţia, timbrajul. Se considera ca, în caz contrar, se incalca principiul egalitãţii în fata legii, principiul statului de drept, precum şi principiile consacrate de art. 11 şi 20 din Constituţie. Autorii exceptiei invedereaza ca "posibilitatea recuperãrii taxelor de timbru achitate potrivit principiului plãţii anticipate, de la partea care cade în pretenţii, nu este de natura a inlatura argumentarea invocatã câtã vreme sistemul de instituire a taxelor în cote fixe şi procentuale infrang, prin cuantum şi procente, cuantumul derizoriu al veniturilor". Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã. Se considera ca "obligativitatea achitãrii anticipate a taxelor de timbru se justifica prin necesitatea acoperirii cheltuielilor de judecata", neimpiedicand liberul acces la justiţie. Instanta apreciazã ca, prin formularea unei contestaţii impotriva modului de stabilire a taxei judiciare printr-o hotãrâre judecãtoreascã la un organ fiscal, se asigura "eliminarea unor erori de calcul şi nicidecum nu se ingradeste accesul la justiţie". De asemenea, se invedereaza faptul ca scutirea de la plata taxei de timbru a autoritãţilor publice nu are caracter discriminatoriu "din moment ce şi persoanele fizice au posibilitatea sa obţinã scutire de la plata taxei judiciare de timbru". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În esenta, se considera ca, prin formularea unei contestaţii impotriva modului de stabilire a taxei judiciare printr-o hotãrâre judecãtoreascã la un organ fiscal, se instituie un control numai asupra modului de calcul al taxelor de timbru, în vederea eliminãrii eventualelor erori, neincalcandu-se astfel art. 21 referitor la accesul la justiţie şi nici art. 123-128 din Constituţie. În ceea ce priveşte scutirea instituţiilor publice de la plata taxei de timbru, se considera ca nu se incalca principiul egalitãţii în fata legii, întrucât prin aceasta se are în vedere fie calitatea partii în proces, fie obiectul cererii. În acest sens este invocatã şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie (Decizia nr. 271/1997). Cu privire la plata anticipata a taxelor judiciare de timbru, se considera ca nu se incalca art. 21 din Constituţie, întrucât acestea sunt instituite pentru a acoperi cheltuielile pe care le implica înfãptuirea justiţiei. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordinului ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 , Guvernul apreciazã ca este inadmisibila, întrucât Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra excepţiilor ce privesc neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor. Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Se apreciazã ca prin instituirea contestaţiei impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se face trimitere la o procedura administrativ-jurisdicţionalã "prealabilã contenciosului administrativ, fãrã a constitui o imixtiune în sfera atributiunilor puterii judecãtoreşti". În acest sens se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale (Decizia Plenului nr. 1/1994) şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, 1981). Totodatã, în punctul de vedere al Avocatului Poporului se considera ca dispoziţia privind plata anticipata a taxelor judiciare de timbru nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât aceasta se justifica prin necesitatea acoperirii cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În acest sens se invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale (Decizia nr. 198/1999, Decizia nr. 29/2000, Decizia nr. 30/2000). Scutirea de plata taxei judiciare de timbru a instituţiilor publice este în conformitate cu dispoziţiile art. 138 alin. (1) din Constituţie, care prevãd ca "legiuitorul poate interveni oricând, prin stabilirea atât a unor impozite şi taxe, cat şi a unor scutiri, cu condiţia ca acestea sa fie dispuse prin lege", şi nici nu incalca principiul egalitãţii în fata legii. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost precizat de autorii exceptiei în concluziile orale, îl constituie dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, modificatã şi completatã, şi cele ale <>Ordinului nr. 760/C/1999 al ministrului justiţiei privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Se susţine, în esenta, ca dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 8 privind pluralismul şi partidele politice, ale art. 11 alin. (1) cu privire la îndeplinirea de cãtre statul roman a obligaţiilor internaţionale la care este parte, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 30 privind libertatea de exprimare, ale art. 43 cu privire la nivelul de trai, ale art. 51 privind respectarea Constituţiei şi a legilor, ale art. 53 cu privire la contribuţiile financiare, ale art. 123-128 privind instanţele judecãtoreşti, ale art. 134 privind economia, precum şi celor ale art. 136-138 cu privire la sistemul financiar, bugetul public naţional şi sistemul de impozite şi taxe. Totodatã, sunt incalcate, în conceptia autorilor exceptiei, şi dispoziţiile art. 1, 2, 7, 8, 10, 19, 22, 23, 25, 27, 28 şi 29 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca prin Decizia nr. 233 din 5 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003, s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 . În consecinta, întrucât decizia de constatare a neconstitutionalitatii a intervenit dupã data sesizãrii Curţii, în cauza de fata, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, combinate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, Curtea retine ca excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibila cu privire la dispoziţiile <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 . 2. Cu privire la celelalte dispoziţii legale criticate, Curtea constata ca <>Legea nr. 146/1997 a mai format, în întregul sau, dar şi pe articole, obiect al controlului de constitutionalitate. De exemplu, prin deciziile nr. 82/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, nr. 97/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 19 octombrie 1999, nr. 47/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, Curtea a respins ca nefondate excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, Curtea retine ca excepţii de neconstituţionalitate au fost formulate şi cu privire la diferite articole ale <>Legii nr. 146/1997 , inclusiv prin raportare la art. 20, 21, 123 şi 125 din Constituţie, excepţii care au fost respinse. În deciziile pronunţate Curtea a reţinut, în principiu, ca dreptul privind accesul liber la justiţie nu înseamnã gratuitatea acestuia. Curtea a apreciat ca instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 53 din Constituţie, potrivit cãruia "cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". În legatura cu invocarea discriminarii cetãţenilor fata de instituţiile publice scutite de plata taxei judiciare de timbru, în cazul acţiunilor şi cererilor care au ca obiect venituri publice, Curtea a reţinut, în esenta, în jurisprudenta sa ca "aceasta scutire este justificatã, în mod raţional şi obiectiv, întrucât sumele provenite din taxa judiciarã de timbru se fac venit la bugetul de stat, de la care sunt finanţate aceste instituţii". Soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în aceasta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii. În consecinta, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece din analiza comparativa a dispoziţiilor legale criticate, pe de o parte, şi a celor constituţionale sau cuprinse în Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, invocate, nu rezulta existenta unor incompatibilitãţi. 3. Cu privire la dispoziţiile cuprinse în <>Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 , Curtea urmeazã sa respingã excepţia ca inadmisibila, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, întrucât acest act normativ nu poate forma obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curte.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificatã şi completatã, excepţie ridicatã de Dumitru Ianos şi Monica Ianos în Dosarul nr. 736/2000 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. 2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale <>Legii nr. 146/1997 , excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar. 3. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordinului nr. 760/C/1999 al ministrului justiţiei privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
