Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 342 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritatile administratiei publice si institutiile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 10 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritãţile administraţiei publice şi instituţiile publice, excepţie ridicatã de Viorel Monac şi Mioara Pascu în Dosarul nr. 120/CF/2005 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde Viorel Monac, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Viorel Monac susţine cã prevederile legale criticate încalcã autonomia financiarã a autoritãţilor administraţiei publice locale, întrucât acestea, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Carta europeanã a autonomiei locale, au dreptul la resurse financiare proprii suficiente de care sã poatã dispunã în mod liber în exercitarea atribuţiunilor lor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare cu privire la autoritatea administraţiei publice locale implicate în cauza de faţã, şi anume consiliile locale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 120/CF/2005, Tribunalul Neamţ - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritãţile administraţiei publice şi instituţiile publice, excepţie ridicatã de Viorel Monac şi Mioara Pascu având ca obiect soluţionarea unei sesizãri prin care se solicitã stabilirea rãspunderii juridice a autorilor excepţiei în urma efectuãrii de cãtre Curtea de Conturi a verificãrii contului de execuţie bugetarã şi a bilanţului contabil pe anul 2003 al unui consiliu local.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 119 [devenit, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 120] şi art. 120 alin. (1) [devenit art. 121 alin. (1)].
Autorii excepţiei apreciazã cã, prin <>art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 , "se aduce atingere principiului constituţional al autonomiei locale, întrucât plafonarea nivelului cheltuielilor lunare pentru telefoane ar trebui aprobatã prin hotãrâre de cãtre consiliul local care are competenţa exclusivã a aprobãrii bugetului local".
Tribunalul Neamţ - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii se aratã cã textul de lege criticat nu încalcã principiul constituţional al autonomiei locale, întrucât "prin autonomia localã, în înţelesul <>art. 3 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , modificatã, se înţelege «dreptul şi capacitatea efectivã a autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi gestiona, în numele şi interesul colectivitãţilor locale pe care le reprezintã, treburile publice, în condiţiile legii»". Având în vedere însã mãsura prevãzutã de textul de lege criticat, instanţa considerã cã aceasta constituie "o mãsurã care se încadreazã în cadrul politicii economice naţionale, nefiind incompatibilã cu principiul constituţional al autonomiei locale, cu atât mai puţin cu cât autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia de a gestiona resursele proprii potrivit atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii, acestea trebuind sã fie proporţionale cu competenţele şi responsabilitãţile prevãzute de lege".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibilã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã prevederile <>art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 , "recent modificate prin <>Legea nr. 154/2004 , includ la exceptarea aplicãrii prevederilor art. 7 alin. (1) şi consiliile locale şi judeţene" şi, în consecinţã, "excepţia de neconstituţionalitate este rãmasã fãrã obiect".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului constituţional al autonomiei locale, întrucât acesta "se realizeazã prin activitatea consiliilor locale alese şi a primarilor aleşi [...] şi nu exclude obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţãrii". În acest sens este invocatã Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 11 martie 2003.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritãţile administraţiei publice şi instituţiile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 1 septembrie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 247/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 9 mai 2002. Curtea reţine cã, deşi autorii excepţiei fac referire la întregul text al <>art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 ca fiind neconstituţional, în realitate, astfel cum rezultã din motivare, sunt criticate numai dispoziţiile alin. (1) al art. 7 din ordonanţã. Totodatã, Curtea observã cã dispoziţiile criticate au fost modificate prin prevederile <>art. I pct. 4 din Legea nr. 188/2003 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 130/2002 pentru modificarea alin. (6) şi (7) ale <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritãţile administraţiei publice şi instituţiile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 15 mai 2003. <>Art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 , în redactarea actualã, are urmãtorul cuprins:
"Cheltuielile anuale pentru convorbiri telefonice se reduc cu 10% pentru toate autoritãţile administraţiei publice şi instituţiile publice, comparativ cu media anualã a acestor cheltuieli efectiv realizate în anul 2001. Cheltuielile privind convorbirile telefonice vor putea fi majorate în raport cu evoluţia indicelui inflaţiei."
Textele constituţionale expres invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 120 şi ale art. 121 alin. (1). Cât priveşte încãlcarea art. 120 din Constituţie, Curtea reţine cã, în realitate, motivarea excepţiei se întemeiazã pe dispoziţiile alin. (1) al art. 120 din Constituţie. Dispoziţiile constituţionale invocate au urmãtorul cuprins:
- Art. 120 alin. (1): "Administraţia publicã din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice.";
- Art. 121 alin. (1): "Autoritãţile administraţiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii."
În esenţã, autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã instituirea unui cuantum în ceea ce priveşte cheltuielile anuale pentru plata convorbirilor telefonice constituie o încãlcare a principiului constituţional al autonomiei locale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 , astfel cum au fost modificate prin <>art. 1 pct. 3 din Legea nr. 154/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 85/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004, "(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã [...] consiliilor locale şi judeţene". În consecinţã, Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 excepteazã consiliile locale de la aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din ordonanţa sus-menţionatã.
Având în vedere cã obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie soluţionarea unei sesizãri prin care se solicitã stabilirea rãspunderii juridice a autorilor excepţiei în urma efectuãrii de cãtre Curtea de Conturi a controlului contului de execuţie bugetarã şi al bilanţului contabil pe anul 2003 al unui consiliu local, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare cu privire la consiliile locale. Aşadar, devin incidente prevederile <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi, în consecinţã, excepţia urmeazã a fi respinsã ca fiind inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca fiind inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritãţile administraţiei publice şi instituţiile publice, excepţie ridicatã de Viorel Monac şi Mioara Pascu în Dosarul nr. 120/CF/2005 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
