Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 342 din 18 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind unele mãsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncã", excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agenţia de Pazã Professional Style" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 997/225/2007 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, precizând cã obiectul excepţiei îl constituie în realitate prevederile <>art. 7 din Legea nr. 130/1999 , pune concluzii de respingere a acesteia, indicând, în acest sens, <>Decizia nr. 786/2007 a Curţii Constituţionale, aplicabilã în speţã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 997/225/2007, Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind unele mãsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Agenţia de Pazã Professional Style" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe judecãtoreşti pronunţate în soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile "<>art. 14 din Legea nr. 130/1999 " contravin dreptului constituţional la apãrare şi principiului inviolabilitãţii proprietãţii private, deoarece acestea "permit agentului constatator sã încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei în lipsa contravenientului ori a reprezentantului sãu, ceea ce face imposibil ca el sã formuleze obiecţiuni faţã de menţiunile acolo înscrise şi sã indice mijloacele de probã de care înţelege sã se foloseascã". De asemenea, din conţinutul textului legal criticat "rezultã o rãspundere obiectivã, afectându-se resursele financiare ale societãţii, fie persoana juridicã, fie persoana fizicã, dreptul la plângere având un caracter formal, iar plata amenzii lezând proprietatea care, în baza art. 136 alin. (5) din Constituţie, este inviolabilã".
În plus, autorul excepţiei prezintã aspectele specifice speţei deduse judecãţii, reclamând anumite nereguli referitoare la menţiunile înscrise de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenţiei a cãrui anulare a solicitat-o în faţa instanţei de judecatã.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, neaducând atingere dreptului la apãrare şi dreptului la proprietate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, precizând cã obiectul excepţiei îl constituie prevederile <>art. 7 din Legea nr. 130/1999 , în forma republicatã, considerã cã aceste texte sunt constituţionale. Instituirea unei sancţiuni contravenţionale în cazul încãlcãrii unor obligaţii legale nu aduce atingere sub niciun aspect dreptului pãrţilor de a fi asistate, în tot cursul procesului, de un avocat ales sau numit din oficiu şi nici nu este contrarã dreptului de proprietate privatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivãrii autorului, "dispoziţiile <>art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind unele mãsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncã, modificatã şi completatã", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999. Anterior sesizãrii Curţii cu prezenta excepţie, legea criticatã a fost republicatã, astfel cã soluţia legislativã conţinutã de fostul art. 14 se regãseşte în prezent la <>art. 7 din cap. II "Rãspunderea juridicã" al Legii nr. 130/1999 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007, dispoziţii ce constituie în realitate obiectul excepţiei şi care au urmãtoarea redactare:
"Nerespectarea de cãtre angajator a prevederilor art. 1, 2, ale art. 3 alin. (2) şi ale art. 5 alin. (2) constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 3.000 lei la 6.000 lei."
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege menţionat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1), prin care dreptul la apãrare este garantat, şi ale art. 136 alin. (5) [şi nu art. 135 alin. (6), cum greşit indicã acesta], potrivit cãrora proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Prevederile <>art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele mãsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncã stabilesc, pe de o parte, anumite contravenţii, constând în nerespectarea de cãtre angajator a anumitor prevederi din lege, şi, pe de altã parte, nivelul minim, respectiv maxim al amenzii contravenţionale corespunzãtoare.
Prin urmare, Curtea observã cã soluţia legislativã criticatã de autorul excepţiei nu are nicio legãturã cu dreptul la apãrare invocat -, garantat de art. 24 din Constituţie, şi nici cu vreunul dintre drepturile şi garanţiile procesuale pe care acesta îl implicã în cadrul unui proces echitabil.
Cât priveşte pretinsa încãlcare a principiului constituţional potrivit cãruia proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice, stipulat de art. 136 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine cã aplicarea unei amenzi, ca urmare a constatãrii de cãtre organele abilitate a sãvârşirii unei contravenţii, nu se poate converti într-o violare a proprietãţii private a celui astfel sancţionat. Curtea a statuat constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>deciziile nr. 56/1999 , nr. 67/2000 sau nr. 261/2003, cã aplicarea şi executarea unor amenzi pecuniare, cu toate cã determinã în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietãţii private, întrucât sunt consecinţa încãlcãrii legii.
În plus, Curtea observã cã autorul excepţiei îşi fundamenteazã critica de neconstituţionalitate pornind de la situaţia de fapt dedusã judecãţii, respectiv soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe judecãtoreşti prin care s-a soluţionat o plângere contravenţionalã. Invocând faptul cã agentul constatator a menţionat greşit anumite date în cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor atacat în faţa instanţei, autorul excepţiei formuleazã o aşa-zisã criticã de neconstituţionalitate, pretinzând încãlcarea art. 24 alin. (1) şi a art. 136 alin. (5) din Constituţie. Or, faţã de aceste susţineri, Curtea constatã cã ele nu au valoarea unor veritabile critici de neconstituţionalitate, ci reprezintã aspecte de fapt, relevante în faţa instanţei de judecatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele mãsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agenţia de Pazã Professional Style" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 997/225/2007 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
