Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 342 din 10 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 4 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Claudiu Ramboi în Dosarul nr. 33.609/212/2009 al Judecãtoriei Medgidia.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 33.609/212/2009, Judecãtoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Claudiu Ramboi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã actul normativ criticat este neconstituţional, întrucât nu a existat urgenţa care sã justifice adoptarea acestuia. Se aratã în acest sens cã, "în preambulul ordonanţei de urgenţã supuse controlului, caracterul de urgenţã este determinat de oportunitatea, raţiunea şi utilitatea reglementãrii, fãrã a se evidenţia însã existenţa unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare nu poate fi amânatã. [...] Carenţele în motivarea unei asemenea situaţii impun concluzia cã adoptarea reglementãrii în cauzã, pe calea unei ordonanţe de urgenţã, nu îndeplineşte exigenţele impuse de textul constituţional reglementat de art. 115 alin. (4)".
Judecãtoria Medgidia apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este întemeiatã, întrucât "în preambulul ordonanţei de urgenţã criticate nu se aratã situaţia extraordinarã ce impune urgenţa recurgerii la aceastã cale de reglementare".
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ atacat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptãrii ordonanţelor de urgenţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a mai fost supusã controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale invocate şi în prezenta cauzã, şi cu o motivare similarã.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 575 din 19 septembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, şi prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002.
Pentru a pronunţa aceastã soluţie, Curtea a reţinut cã din expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei criticate rezultã îndeplinirea dublei condiţii prevãzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuitã, şi anume existenţa cazului excepţional şi a urgenţei. Concluzia se desprinde din precizãrile fãcute de Guvern, în sensul cã "amplificarea continuã a fenomenului infracţional, care a cãpãtat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înãsprirea sancţiunilor penale, iar pe de altã parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte". Totodatã, promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţã "a fost determinatã de necesitatea reglementãrii pe baze noi şi în acord cu noile reglementãri europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea româneascã, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţãrii. Promovarea în regim de urgenţã este determinatã, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar". Cât priveşte susţinerea referitoare la necesitatea motivãrii urgenţei în cuprinsul ordonanţei, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuitã, la care se raporteazã în prezenta cauzã controlul de constituţionalitate, nu obligau la aceasta.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei în materie.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Claudiu Ramboi în Dosarul nr. 33.609/212/2009 al Judecãtoriei Medgidia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
