Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 341 din 4 decembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii"
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 138 din 22 februarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 69/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Agroindustriala "Delta Invest" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 4.514/CA/2000 al Curţii de Apel Constanta - Secţia de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 27 noiembrie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 4 decembrie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 martie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.514/CA/2000, Curtea de Apel Constanta - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 69/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Agroindustriala "Delta Invest" - S.R.L. din Tulcea.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca, în baza prevederilor <>art. 35 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale (numerotare anterioarã republicarii legii, în prezent art. 65), suprafata Amenajãrii stufopiscicole Obretin, cu infrastructura existenta, a intrat în proprietatea sa, reprezentând aport în natura la patrimoniul societãţii cu aprobarea legalã a fostului Fond al Proprietãţii de Stat. Potrivit reglementãrilor iniţiale ale <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 , din sfera domeniului public de interes naţional au fost scoase, prin exceptare, terenurile aflate în proprietatea privatã a persoanelor fizice şi juridice. În urma modificãrii aduse prin <>Legea nr. 69/1996 dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 sunt exceptate de a fi incluse în domeniul public de interes naţional doar terenurile din proprietatea privatã a persoanelor fizice, nu şi cele din proprietatea persoanelor juridice. Se considera, în consecinta, ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, precum şi prevederilor alin. (3) al aceluiaşi articol, referitoare la expropriere.
Curtea de Apel Constanta - Secţia de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt determinante în soluţionarea litigiului, deoarece acestea stabilesc beneficiarii ocrotirii dreptului de proprietate, încãlcarea sau neincalcarea acestui drept fiind o problema asupra cãreia se va pronunţa instanta de fond. Astfel, se considera necesar ca asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat sa se pronunţe Curtea Constituţionalã. În opinia instanţei "se poate retine ca prevederile art. 10 alin. 2 lit. a) şi b) sunt neconstituţionale cat timp prin ele se incalca principiul egalitãţii ocrotirii proprietãţii private, indiferent de titular, deoarece în cadrul excepţiilor menţionate nu mai sunt incluse şi terenurile care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privatã al persoanelor juridice".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, deoarece stabilirea prin <>Legea nr. 69/1996 a bunurilor "- suprafeţe terestre şi acvatice, inclusiv terenuri aflate permanent sub ape - care fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice de interes naţional sau judeţean" s-a fãcut în conformitate cu prevederile art. 135 alin. (4) şi (5) din Constituţie. De altfel, în acelaşi punct de vedere se mai susţine netemeinicia exceptiei de neconstituţionalitate pe considerentul ca pentru intreaga suprafata a Amenajãrii stufopiscicole Obretin şi a infrastructurii existente, Societatea Agroindustriala "Delta Invest" - S.R.L. a avut doar un drept de administrare, iar nu un drept de proprietate, fapt ce rezulta din chiar susţinerile autorului exceptiei. Se considera ca asupra acestui aspect urmeazã sa se pronunţe instanta judecãtoreascã, în baza probelor ce vor fi administrate în dosar.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile pãrţilor prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constitut ie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 7 decembrie 1993, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 69/1996 pentru modificarea şi completarea articolului 10 din <>Legea nr. 82/1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Sunt exceptate de la prevederile alin. 1:
a) terenurile din perimetrul rezervatiei care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privatã al persoanelor fizice;
b) terenurile din perimetrul rezervatiei care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate publica sau privatã al unitãţilor administrativ-teritoriale şi sunt în administrarea autoritãţilor publice locale sau judeţene;
c) terenurile din perimetrul rezervatiei ocupate de amenajãrile agricole şi piscicole cuprinse în anexa nr. 2, care constituie domeniul public de interes judeţean şi sunt în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea, unitate a administraţiei publice locale."
Conţinutul alin. 1 al <>art. 10 din Legea nr. 82/1993 , la care face trimitere textul criticat, este urmãtorul: "Suprafeţele terestre şi acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente în perimetrul Rezervatiei Biosferei «Delta Dunãrii», delimitat potrivit art. 1, împreunã cu resursele naturale pe care le genereazã, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes naţional, aflat în administrarea Administraţiei Rezervatiei Biosferei «Delta Dunãrii»."
În redactarea iniţialã a <>Legii nr. 82/1993 textul art. 10 alin. 2 avea urmãtorul conţinut: "Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 terenurile care se afla în perimetrul rezervatiei şi care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privatã al persoanelor fizice şi juridice sau aparţin domeniului public ori privat local sau judeţean."
Prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt cele ale art. 41 alin. (2) şi (3), potrivit cãrora:
"(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire."
Dispoziţiile legale supuse examinãrii Curţii se referã la înlãturarea exceptarii, prin formularea actuala a prevederilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 , a terenurilor obiect al dreptului de proprietate a persoanelor juridice din suprafeţele terestre şi acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente în perimetrul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", care constituie patrimoniul natural, domeniul public de interes naţional, aflat în administrarea acestei rezervaţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca dispoziţiile <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 , astfel cum acestea au fost modificate prin <>Legea nr. 69/1996 , clarifica situaţia terenurilor, suprafeţe terestre şi acvatice, inclusiv a terenurilor aflate permanent sub ape, existente în perimetrul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", stabilind ca acestea constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes naţional, aflat în administrarea acesteia, cu unele excepţii. În aceste condiţii este esenţial de stabilit titlul cu care autorul exceptiei deţine suprafeţele Amenajãrii stufopiscicole Obretin şi infrastructura existenta. Sub acest aspect este de observat ca, deşi <>Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevãzut la art. 20 alin. 2 ca "Bunurile din patrimoniul societãţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", iar, ulterior, <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, a reglementat prin art. 65 alin. (1) ca, "în lipsa de stipulaţie contrarã, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculãrii ei în registrul comerţului", aceste dispoziţii legale nu pot fi desprinse, în ceea ce priveşte situaţia suprafeţelor terestre şi acvatice, inclusiv a terenurilor aflate permanent sub ape, de reglementãrile speciale intervenite, începând cu anul 1990, pentru clarificarea complexei probleme a situaţiei juridice a acestor terenuri. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, în mod constant, cu privire la soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate privind unele dispoziţii cuprinse în <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de ape (de exemplu, deciziile: nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000; nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001; nr. 130 din 26 aprilie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 30 iunie 2001). În considerentele acestor decizii Curtea Constituţionalã a reţinut, în esenta, ca din analiza actelor normative care, succesiv, au cuprins reglementãri privind situaţia juridicã a terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa rezulta ca aceste categorii de terenuri nu au fost niciodatã incluse în mod legal în capitalul social al societãţilor comerciale agricole. Conform celor stabilite de Curte, chiar dacã <>Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevãzut ca "Bunurile din patrimoniul societãţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", aceasta dispoziţie legalã nu poate fi disociata, în ceea ce priveşte situaţia terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa, de reglementãrile speciale intervenite dupã 1989 pentru clarificarea situaţiei juridice a terenurilor. În acest sens, prin <>Legea nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporarã a înstrãinãrii terenurilor prin acte între vii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, s-a stabilit ca "Pana la adoptarea unei noi reglementãri legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrãinarea, prin acte între vii, a terenurilor agricole de orice fel, situate înãuntrul sau în afarã localitãţilor". De altfel, asa cum se retine în jurisprudenta Curţii, intreaga legislaţie ulterioara cu privire la terenurile agricole şi la cele aflate sub luciu de apa a avut în vedere ca aceste categorii de terenuri aflate în exploatarea societãţilor comerciale agricole nu erau în proprietatea acestor societãţi şi nu indreptatea includerea acestor terenuri în capitalul lor social.
Curtea retine, în consecinta, ca, mutatis mutandis, aceste considerente sunt valabile şi în cauza de fata.
De altfel, însuşi autorul exceptiei arata, în memoriul prin care a ridicat excepţia, ca, potrivit Actului adiţional nr. 1 din 6 decembrie 1993, capitalul social raportat în natura de asociatul fondator roman consta din: "dreptul de proprietate asupra imobilelor, construcţiilor şi bunurilor mijloace fixe şi de inventar cuprinse în raportul de expertiza cap. I-IX, precum şi dreptul de administrare pentru intreaga suprafata a Amenajãrii stufopiscicole Obretin cu infrastructura existenta" (art. 2 din Protocol). Prin urmare, nu se poate retine ca textul criticat incalca dreptul de proprietate al autorului exceptiei, care, în realitate, nu a avut ab initio un drept de proprietate asupra terenurilor respective, ci numai un drept de administrare.
Încercarea autorului exceptiei de a face sa se înţeleagã ca prin efectul <>art. 10 din Legea nr. 82/1993 , în formularea iniţialã, dreptul sau de administrare asupra suprafeţelor cuprinse în amenajarea piscicolã s-ar fi transformat în drept de proprietate este de neadmis, întrucât textul legii respective nu conţine prevederi în acest sens. Textul respectiv priveşte doar situaţiile existente, atunci când se referã la persoanele fizice sau juridice care detineau cu titlu de proprietate terenuri pe teritoriul rezervatiei.
Curtea retine, de altfel, ca <>Legea nr. 82/1993 este ulterioara adoptãrii Constituţiei, iar potrivit art. 135 alin. (4) din Constituţie "bogãţiile de orice natura ale subsolului, cãile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice". În aplicarea acestor dispoziţii constituţionale legiuitorul a prevãzut prin <>Legea nr. 69/1996 suprafeţele terestre şi acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, care intra în componenta Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii". Regimul juridic al bunurilor proprietate publica este stabilit de dispoziţiile cuprinse în art. 135 alin. (5) din Constituţie, conform cãrora "bunurile proprietate publica sunt inalienabile", precum şi de dispoziţiile prevãzute în <>Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia.
În consecinta, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, cu majoritate de voturi, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 69/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Agroindustriala "Delta Invest" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 4.514/CA/2000 al Curţii de Apel Constanta - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 decembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
*
OPINIE SEPARATĂ
Consider ca soluţia de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", adoptatã cu votul majoritãţii membrilor Curţii Constituţionale, este gresita, întrucât dispoziţiile legale criticate contravin, în mod flagrant, prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi, referitoare la ocrotirea proprietãţii private "în mod egal de lege, indiferent de titular".
<>Legea nr. 82/1993 a prevãzut la alin. 1 al art. 10 ca "Suprafeţele terestre şi acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente în perimetrul Rezervatiei Biosferei «Delta Dunãrii», delimitat potrivit art. 1, împreunã cu resursele naturale pe care le genereazã, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes naţional...". Acest text s-a menţinut şi dupã modificãrile şi completãrile ulterioare ale <>Legii nr. 82/1993 prin <>Legea nr. 69/1996 , <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 şi prin <>Legea nr. 454/2001 .
Iniţial în alin. 2 al <>art. 10 din Legea nr. 82/1993 s-a prevãzut ca "Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 terenurile care se afla în perimetrul rezervatiei şi care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privatã al persoanelor fizice şi juridice sau aparţin domeniului public ori privat local sau judeţean".
Dupã modificãrile şi completãrile succesive, în prezent textul alin. 2 al art. 10 are urmãtoarea redactare: "Sunt exceptate de la prevederile alin. 1:
a) terenurile din perimetrul rezervatiei care, potrivit legii, sunt proprietate privatã a persoanelor fizice;
b) terenurile din perimetrul rezervatiei, care, potrivit legii, sunt proprietate publica sau privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale;
c) terenurile din perimetrul rezervatiei, ocupate de amenajãrile agricole şi piscicole, cuprinse în anexa nr. 2, care constituie domeniu public de interes judeţean şi care sunt în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea."
Se impune observatia, înainte de toate, ca existenta ori inexistenta dreptului de proprietate al societãţii comerciale, autor al exceptiei de neconstituţionalitate, întinderea acestui drept, legalitatea şi valabilitatea titlului de proprietate asupra terenului din litigiu constituie probleme de fapt a cãror stabilire, pe baza unui probatoriu pertinent, intra în competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti. Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra acestor probleme de fapt. În schimb, ea, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, trebuie sa se pronunţe asupra intelesului contrar Constituţiei al normei legale examinate. Or, acceptând, chiar şi numai ipotetic, ca asupra unor terenuri din perimetrul rezervatiei ar putea avea drept de proprietate privatã şi o persoana juridicã (alta decât unitãţile administrativ-teritoriale), pare evident ca neocrotirea acestei proprietãţi de lege în mod egal cu proprietatea privatã a altor titulari - persoane fizice sau unitãţi administrativ-teritoriale - este contrarã Constituţiei.
Nu pot accepta argumentul invocat în susţinerea constituţionalitãţii textului de lege examinat, potrivit cãreia asupra terenurilor din perimetrul rezervatiei nu poate exista drept de proprietate privatã, întrucât însãşi Constituţia încadreazã întregul perimetru al rezervatiei în domeniul public. Observ, pe de alta parte, ca nu toate terenurile şi resursele naturale din perimetrul rezervatiei fac obiectul, potrivit prevederilor art. 135 alin. (4) din Constituţie, exclusiv al proprietãţii publice, legea fiind cea care le încadreazã în acest domeniu, iar pe de alta parte, însãşi legea prevede existenta proprietãţii private a unor titulari, exceptând-o din domeniul public.
Nu este pertinent, în opinia mea, nici argumentul ca societãţile comerciale cu capital privat nu puteau dobândi drept de proprietate asupra unor terenuri din perimetrul rezervatiei. Susţinerea ca un asemenea drept de proprietate s-a putut dobândi doar în temeiul dispoziţiilor <>Legii nr. 15/1990 privind organizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, lege preconstitutionala, care nu putea trece în proprietatea societãţilor comerciale întregul patrimoniu al fostelor unitãţi economice de stat, este gresita. Societãţile comerciale puteau dobândi dreptul de proprietate şi cu alt titlu, iar legalitatea şi valabilitatea titlurilor respective constituie probleme de fapt ce trebuie examinate de instanţele judecãtoreşti. Este şi mai important faptul ca chiar şi <>Legea nr. 82/1993 , adoptatã dupã intrarea în vigoare a Constituţiei, a recunoscut dreptul de proprietate privatã a persoanelor juridice, fãrã nici o deosebire, asupra unor terenuri din perimetrul rezervatiei. Suprimarea, printr-o modificare ulterioara, a unui drept de proprietate privatã recunoscut de lege nu poate fi privitã decât ca o expropriere, ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Constituţie. Neexceptarea de la includerea în domeniul public a terenurilor din perimetrul rezervatiei care sunt proprietatea privatã a persoanelor juridice (altele decât unitãţile administrativ-teritoriale) nu poate fi tratata ca o omisiune legislativã. Având în vedere ca pana la un timp legea a prevãzut printre terenurile exceptate şi cele din proprietatea privatã a persoanelor juridice, iar apoi a restrâns sfera terenurilor exceptate, este evident ca legiuitorul, în mod voit, a instituit un tratament juridic, sub aspectul ocrotirii proprietãţii private, diferenţiat în raport cu titularul acestei proprietãţi.
Dispoziţia legalã examinata, datoritã modului diferenţiat al reglementãrii ocrotirii proprietãţii private, diferentiere facuta în funcţie de titularul proprietãţii, contravine prevederilor art. 1 alin. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit cãrora "Orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional". Conform dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Constituţie, aceste reglementãri fac parte din dreptul intern.
Judecãtor,
Kozsokar Gabor
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
