Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 341 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 4 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Hong Shengdong în Dosarul nr. 4.200/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, personal, însoţit de interpretul autorizat de limbã chinezã, dl. Ioan Budura, lipsind partea Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru strãini, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 197D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Huang Yushun şi Guo Jing în Dosarul nr. 19.057/2/2005 (1904/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund autorii excepţiei, personal, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 236D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Liu Ali în Dosarul nr. 6.461/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorii excepţiilor, prin traducãtor, sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 236D/2007 şi nr. 197D/2007 la Dosarul nr. 2.421D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorii excepţiei, prin intermediul traducãtorului, aratã cã ordonanţa criticatã este incompletã şi nu respectã dreptul de proprietate al strãinilor care au realizat investiţii în timpul şederii legale în România şi pe care sunt în situaţia de a le pierde prin executarea dispoziţiilor de pãrãsire a teritoriului ţãrii.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu conţin dispoziţii care sã afecteze dreptul de proprietate. Totodatã, precizeazã cã susţinerile formulate de autorii excepţiei evocã situaţii de fapt specifice speţelor ce urmeazã a fi soluţionate de instanţa de judecatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 noiembrie 2006 şi 31 ianuarie 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.200/2/2006 şi nr. 6.461/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Hong Shengdong şi Liu Ali în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispoziţii de pãrãsire a teritoriului României, emise de Autoritatea pentru strãini. De asemenea, prin Încheierea din 12 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 19.057/2/2005, aceeaşi instanţã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţia fiind invocatã de Huang Yushun şi Guo Jing într-o acţiune având acelaşi obiect precum cauzele anterioare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemãnãtor, se susţine cã dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 contravin art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 14 din convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, "precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie şi garanteazã dreptul de proprietate privatã şi dreptul persoanei la nediscriminare". În acest sens, se aratã cã "prin refuzul de a li se prelungi dreptul de şedere temporarã cetãţenilor strãini care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile generale şi cele speciale, în funcţie de scopul şederii" şi "pentru un motiv insuficient probat", şi emiterea, în consecinţã, a unei dispoziţii de pãrãsire a teritoriului României, "se limiteazã excesiv şi discriminatoriu dreptul constituţional de proprietate al acestora". Mãsura dispusã încalcã, de asemenea, şi principiul proporţionalitãţii, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi, întrucât condiţiile legale criticate privesc doar pe cetãţenii strãini, acestea sunt apreciate de autorii excepţiei ca fiind discriminatorii.
Autorii excepţiei apreciazã cã textele de lege criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în sensul de a fi suficient de accesibile şi precise încât sã înlãture orice risc de arbitrariu. De asemenea, susţin cã "nu este obiectiv posibil ca realizarea unei investiţii sã corespundã ad litteram unui plan de afaceri iniţial", în condiţiile în care, din cauze independente de voinţa strãinului, legate de obţinerea formalitãţilor necesare, investiţia începe a se derula dupã o perioadã mare de timp de la proiectarea acelui plan de afaceri, iar piaţa afacerilor este într-o continuã transformare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu reglementeazã un drept de proprietate asupra unui bun, ci recunosc strãinilor un drept, sub condiţia îndeplinirii unor cerinţe specifice.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale. Astfel, acestea nu instituie reguli juridice contrare dreptului de proprietate privatã, ci doar condiţioneazã prelungirea dreptului de şedere al strãinilor în România de îndeplinirea anumitor cerinţe specifice fiecãrei categorii de strãini, strâns legate de scopul prelungirii acestui drept. Totodatã, dispoziţiile contestate se adreseazã numai cetãţenilor strãini, fiind aplicabile în mod unitar acestora, în funcţie de situaţiile identice în care se aflã, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii, prin <>art. I pct. 42 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, textele iniţial criticate au fost parţial modificate, astfel încât soluţiile legislative conţinute de acestea se regãsesc, în prezent, în art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 . Dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) - Prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale: "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã se pot acorda dacã strãinul îndeplineşte urmãtoarele condiţii: a) activitatea societãţii comerciale se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri. (...)
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute în prezentul articol se face cu urmãtoarele documente: (...)
b) documentele care atestã cã activitatea se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri."
Autorii excepţiei considerã cã textele de lege menţionate încalcã prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, norme referitoare la dreptul de proprietate, precum şi ale art. 14 din convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, texte prin care se interzice discriminarea.
Examinând dispoziţiile legale criticate, raportat la prevederile din Legea fundamentalã şi din instrumentele juridice internaţionale invocate, Curtea Constituţionalã constatã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Astfel, Curtea constatã cã susţinerile autorilor excepţiei referitoare la încãlcarea dreptului de proprietate şi a principiului nediscriminãrii nu pot fi reţinute. Aceasta, deoarece <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 56/2007 , reglementeazã regimul strãinilor în România, respectiv regulile pe care aceştia trebuie sã le respecte pentru a obţine dreptul legal de şedere pretins. Prin urmare, actul normativ criticat se adreseazã strãinilor, astfel cã criticile privind regimul juridic discriminatoriu al acestora faţã de cel aplicabil cetãţenilor români nu poate fi reţinut. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 443 din 30 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 15 iunie 2006, şi prin <>Decizia nr. 897 din 5 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 .
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dreptului de proprietate privatã, Curtea observã cã textele de lege examinate nu conţin norme privind acest drept şi, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu au incidenţã în cauzã. Dispoziţiile de lege criticate nu fac decât sã enumere condiţiile şi actele necesare prelungirii dreptului de şedere temporarã a strãinilor în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale, condiţii ce se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de strãini nominalizatã de lege solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România şi se justificã prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului. Astfel, potrivit dispoziţiilor <>art. 55 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , prelungirea ulterioarã a dreptului de şedere temporarã se poate acorda dacã activitatea societãţii comerciale se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri pe baza cãruia a fost acordat dreptul iniţial de şedere, iar potrivit art. 55 alin. (3) lit. b) din aceeaşi ordonanţã, dovada îndeplinirii acestor condiţii se face cu documente care atestã cã activitatea se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri. Odatã ce este vorba de o prelungire a dreptului de şedere temporarã, este normal şi justificat ca pentru acordarea acesteia sã fie necesarã îndeplinirea unor condiţii asemãnãtoare celor solicitate la acordarea dreptului iniţial de şedere temporarã, datã fiind menţinerea aceluiaşi scop pretins de solicitantul dreptului. Condiţiile legale cerute se justificã prin însãşi raţiunea pentru care este acordatã prelungirea dreptului de şedere în România, şi anume desfãşurarea de activitãţi comerciale, motiv care trebuie sã subziste ori de câte ori se pretinde acordarea acestui drept.
De asemenea, în ceea ce priveşte criticile referitoare la lipsa de accesibilitate şi precizie a textelor de lege criticate, Curtea constatã cã acestea nu sunt întemeiate. Prin conţinutul lor normativ, dispoziţiile art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt suficient de clare şi precise, astfel încât destinatarul normei juridice sã înţeleagã atât comportamentul cerut de lege, cât şi consecinţele nerespectãrii ei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Hong Shengdong, Huang Yushun şi Guo Jing, respectiv de Liu Ali, în dosarele nr. 4.200/2/2006, nr. 19.057/2/2005 (1.904/2005), respectiv nr. 6.461/2/2006, ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
