Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 341 din 18 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 14 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 4.267/333/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi de Nicolae Sbarcea în Dosarul nr. 1.428/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorii Lãcrãmioara Camelia Popescu Sfat şi Nicolae Sbarcea au depus concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.677D/2007 şi nr. 1.846D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.846D/2007 la Dosarul nr. 1.677D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 13 noiembrie 2007 şi 29 noiembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.267/333/2007 şi nr. 1.428/42/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^10 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã şi, respectiv, art. 385^10 , în integralitatea sa, din acelaşi cod.
Excepţia a fost ridicatã în dosarele de mai sus de Lãcrãmioara Camelia Popescu Sfat şi Nicolae Sbarcea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, deoarece creeazã unele discriminãri, dar nu a arãtat în concret în ce constau acestea.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul este singura autoritate competentã sã stabileascã regulile generale de procedurã cu eventuale derogãri sau excepţii, dacã acestea nu contravin unor dispoziţii sau principii constituţionale. De altfel, prevederile legale criticate se aplicã tuturor pãrţilor din procesul penal, fãrã nicio discriminare. Este firesc ca, pentru asigurarea unei bune desfãşurãri a justiţiei, motivele de recurs sã fie depuse într-un termen rezonabil, pentru ca şi celelalte pãrţi sã le cunoascã şi sã aibã timp pentru pregãtirea apãrãrii lor.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece instituirea în textul de lege a unei obligaţii valabile pentru toate persoanele care declarã recurs într-o cauzã penalã, de a-şi motiva în scris cererea într-un anumit termen, nu contravine principiului egalitãţii în faţa legii. De asemenea, nu se încalcã nici dreptul la apãrare, întrucât în alin. 2^1 al articolului criticat se prevede cã, şi în situaţia în care nu se respectã obligaţia de motivare în scris a cererii de recurs, instanţa trebuie sã ia în considerare, din oficiu, cazurile de casare potrivit art. 385^9 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii ori discriminãri pe considerente arbitrare. Totodatã nu este îngrãdit nici dreptul pãrţilor la apãrare, acestea fiind libere sã-şi valorifice pretenţiile şi de a dovedi netemeinicia pretenţiilor pãrţii adverse.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^10 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Motivarea recursului, care au urmãtorul conţinut:
"Recursul trebuie motivat.
Motivele de recurs se formuleazã în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecatã.
În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevãzute în alin. 1 şi 2, instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385^9 alin. 3, se iau în considerare din oficiu.
Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplicã în cazul prevãzut în art. 385^6 alin. 3, când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 355 din 23 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, şi <>Decizia nr. 710 din 13 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedurã penalã. Cu acele ocazii s-a statuat cã asigurarea bunei desfãşurãri a unui proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor procedurale în anumite termene, a cãror stabilire este lãsatã la libera apreciere a legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului sã fie depusã într-un timp rezonabil înaintea primului termen de judecatã, pentru ca şi celelalte pãrţi sã le cunoascã şi sã aibã timp pentru pregãtirea apãrãrii lor, iar completul de judecatã sã se pregãteascã pentru dezbatere.
De asemenea, toate cerinţele legale prevãzute de text se aplicã deopotrivã tuturor pãrţilor procesului penal, cadru în care acestea îşi pot exercita fãrã nicio îngrãdire dreptul la apãrare în tot cursul procesului, inclusiv atunci când formuleazã motivele de recurs. De altfel, dreptul pãrţii de a formula recurs împotriva unei hotãrâri pronunţate de instanţa judecãtoreascã se realizeazã, sub toate aspectele, în condiţiile legii, în conformitate cu art. 129 din Constituţie. Aşa fiind, invocarea încãlcãrii art. 16 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi şi dreptul la apãrare în situaţiile prevãzute de textul legal este lipsitã de temei.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã cu privire la art. 385^10 din Codul de procedurã penalã în integralitatea sa.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 4.267/333/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi de Nicolae Sbarcea în Dosarul nr. 1.428/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
