Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 341 din 18 aprilie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de catre regimurile instaurate in Romania cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive etnice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 12 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.936/com/2005.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate se aplicã în mod unitar tuturor celor vizaţi de ipoteza normei şi nu contravin, aşadar, principiului egalitãţii şi al nediscriminãrii, acest principiu presupunând aplicarea unui tratament juridic diferit unor situaţii deosebite, respectiv a unui regim juridic identic pentru situaţii egale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.936/com/2005, Curtea de Apel Suceava Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice. Excepţia a fost ridicatã din oficiu de cãtre instanţa de judecatã într-o cauzã având ca obiect o contestaţie împotriva unei decizii a Casei Judeţene de Pensii Suceava prin care aceasta a anulat decizia prin care reclamantului i s-au acordat drepturile prevãzute de <>Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecatã aratã cã textul de lege criticat contravine prevederilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, precum şi celor ale art. 20 din aceasta, cu raportare la dispoziţiile art. 14 şi 41 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii şi dreptul la reparaţie echitabilã.
În acest sens se susţine cã textul de lege atacat creeazã o discriminare, întrucât persoanele aici enumerate, respectiv cele care au activat în miliţie, securitate sau instanţe militare, sunt excluse de la beneficiul drepturilor acordate în temeiul <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 doar pentru "simplul fapt cã locul lor de muncã era la acea instituţie, care, de altfel, funcţiona conform legilor de la acea vreme" şi independent de funcţia deţinutã acolo sau dacã au sãvârşit o faptã culpabilã, care, eventual, sã fi fost doveditã şi sancţionatã potrivit legii. Astfel, se introduce o culpabilizare generalã, indiferent de vina personalã, încãlcându-se "principiile egalitãţii pe motive de apartenenţã, precum şi al nediscriminãrii".
Mai menţioneazã cã, în speţa dedusã judecãţii, dispoziţiile de lege criticate "sancţioneazã o persoanã persecutatã din motive etnice pentru aspecte petrecute ulterior şi fãrã legãturã cu drepturile ce i se cuvin pentru persecuţiile suferite".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere prin care apreciazã cã prevederile <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 sunt constituţionale, întrucât acestea nu contravin principiilor egalitãţii în drepturi şi nediscriminãrii, consacrate de art. 4 alin. (2) şi de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Pe de o parte, principiul egalitãţii în drepturi impune reglementarea unui tratament juridic egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite, iar pe de altã parte, instituirea prin dispoziţiile de lege criticate a unor categorii de persoane cãrora nu li se aplicã prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 reprezintã opţiunea legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite în care acestea se aflã, poate sã reglementeze excluderea lor de la beneficiul acordãrii unor drepturi.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de prevederile art. 41 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 189/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Prevederile prezentei ordonanţe nu se aplicã persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra pãcii şi omenirii, celor care înainte de 23 august 1944 au desfãşurat o activitate fascistã în cadrul unei organizaţii sau mişcãri de acest fel, precum şi celor care în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 au fãcut parte din aparatul de represiune, securitate, miliţie şi din instanţele militare care au instrumentat şi au judecat procese politice ale opozanţilor regimului comunist."
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal considerã cã acest text de lege contravine art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi al nediscriminãrii din motive de apartenenţã politicã, precum şi art. 14 şi 41 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii, respectiv dreptul la reparaţie echitabilã, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Analizând textul de lege criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentalã şi din instrumentele juridice internaţionale pretins a fi încãlcate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
Instituirea prin dispoziţiile de lege criticate a unor categorii de persoane cãrora nu li se aplicã prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 , respectiv persoanele condamnate pentru infracţiuni contra pãcii şi omenirii, cele care înainte de 23 august 1944 au desfãşurat o activitate fascistã în cadrul unei organizaţii sau mişcãri de acest fel, precum şi cele care în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 au fãcut parte din aparatul de represiune, securitate, miliţie şi din instanţele militare care au instrumentat şi au judecat procese politice ale opozanţilor regimului comunist, nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi.
În concordanţã cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţionalã a statuat în numeroase rânduri în deciziile sale în materie cã principiul egalitãţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.
În consecinţã, Curtea observã cã, în cadrul competenţelor sale, legiuitorul poate adopta reglementãri prin care unele persoane sã nu beneficieze de acordarea unor drepturi, ţinând seama de situaţiile diferite în care acestea se aflã şi fãrã ca astfel sã se încalce principiul egalitãţii în drepturi.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate "sancţioneazã o persoanã persecutatã din motive etnice pentru aspecte petrecute ulterior şi fãrã legãturã cu drepturile ce i se cuvin pentru persecuţiile suferite", Curtea constatã cã aceasta nu se referã la o problemã de constituţionalitate, ci la o problemã care ţine de domeniul interpretãrii şi aplicãrii legii, care nu intrã însã sub incidenţa controlului de constituţionalitate, fiind de atributul exclusiv al instanţei de judecatã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate faţã de dispoziţiile art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 41 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea observã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, întrucât reglementeazã dreptul la reparaţie echitabilã al pãrţii lezate în cazul constatãrii de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a unei încãlcãri a acestei convenţii sau a protocoalelor sale şi dacã dreptul intern al statului pârât nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinţelor acestei încãlcãri.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, excepţie ridicatã din oficiu de cãtre Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.936/com/2005 al acestei instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 aprilie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
