Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 340 din 5 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, modificata si completata
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Florin Cornel Balanescu în Dosarul nr. 1/2002, de Paula Tirla în Dosarul nr. 3/2002, de Ministerul Public în Dosarul nr. 4/2002 şi de Laurentiu Paduraru în Dosarul nr. 5/2002 ale Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecãtori. La apelul nominal fãcut în Dosarul nr. 259C/2002, la care sunt conexate dosarele nr. 260C/2002, 261C/2002 şi nr. 262C/2002, se prezintã personal Florin Cornel Balanescu, Paula Tirla şi Laurentiu Paduraru, autori ai exceptiei, lipsa fiind celelalte pãrţi, procedura de citare fiind legal îndeplinitã. Preşedintele acorda cuvântul asupra cererilor prealabile, fata de care Florin Cornel Balanescu, în temeiul art. 27 pct. 2 teza întâi din Codul de procedura civilã, formuleazã cerere de recuzare a domnului judecãtor Şerban Viorel Stanoiu. Ministerul Public solicita respingerea cererii. Curtea respinge cererea ca fiind inadmisibila în temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, potrivit cãruia "o data legal sesizatã, Curtea procedeazã la examinarea constituţionalitãţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului şi nici cele privind recuzarea judecãtorilor". Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele acorda cuvântul în fond. Florin Cornel Balanescu, în esenta, susţine ca dispoziţiile <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, 21, 24, art. 49 alin. (1), art. 125 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât liberul acces la justiţie este garantat doar pentru categoria magistraţilor declaraţi reusiti la examenul de capacitate, iar nu şi pentru categoria celor declaraţi nereusiti. Aceste doua categorii se afla doar strict formal în situaţii diferite, ceea ce nu justifica aplicarea unui tratament juridic diferenţiat. Solicita ca, în situaţia admiterii exceptiei de neconstituţionalitate, în conformitate cu prevederile <>art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa se extindã controlul de constitutionalitate şi asupra prevederilor art. 62 alin. 3 şi ale <>art. 63 alin. 6 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, care sunt neconstituţionale în mãsura în care restrang cazurile în care Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida examenul de capacitate doar la acele ipoteze în care se constata ca nu au fost respectate condiţiile prevãzute de lege referitoare la organizarea examenului sau dacã rezultatele au fost denaturate prin sãvârşirea unor fraude. În final, arata ca aplicarea unui tratament juridic diferit este nejustificatã şi din considerente de ordin uman, expunand o ampla situaţie de fapt şi propuneri de lege ferenda; critica este intemeiata pe jurisprudenta Curţii Constituţionale în materia liberului acces la justiţie, precum şi pe jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului. În concluziile lor Paula Tirla şi Laurentiu Paduraru declara ca achieseaza la concluziile coautorului exceptiei, Florin Cornel Balanescu, sustinand ca dispoziţiile de lege criticate, întrucât nu se referã şi la categoria candidaţilor nereusiti la examen, au semnificatia unei lacune de reglementare. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind nefondata. Având în vedere ca prevederile art. 64 din legea criticata reglementeazã doar ipoteza în care Consiliul Superior al Magistraturii refuza sa propunã numirea magistratului, dupã validarea examenului de capacitate, de cãtre preşedintele României, instanta de judecata, sesizatã fie în temeiul prevederilor <>Legii nr. 92/1992 , fie în baza <>Legii nr. 29/1990 , nu se poate substitui comisiei de examinare. Asadar, prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin încheierile din 20 mai 2002, pronunţate în dosarele nr. 1/2002, nr. 3/2002, nr. 4/2002 şi nr. 5/2002, Curtea Suprema de Justiţie - Completul de 9 judecãtori, prevãzut de <>art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Florin Cornel Balanescu, Paula Tirla, Ministerul Public şi Laurentiu Paduraru în cauze având ca obiect plângerile formulate în temeiul art. 21 din Constituţie şi al <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, impotriva hotãrârilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au respins cererile de reexaminare a lucrãrilor susţinute cu prilejul participãrii la examenul de capacitate. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>Legii nr. 92/1992 , în ansamblul sau, şi, în special, ale art. 64 sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul unei persoane la judecarea cauzei sale în cadrul unui proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil de cãtre o instanta independenta şi impartiala. Starea de neconstituţionalitate consta în aceea ca "legea nu prevede expres posibilitatea unei cai de atac în justiţie impotriva hotãrârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a examenului de capacitate, pe care sa o poatã exercita şi procurorii şi judecãtorii care au fost declaraţi respinsi la examenul în cauza", incalcandu-se astfel liberul acces la justiţie, "care are ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale, pe care le-a instituit, nici o categorie sau grup social". Prevederile art. 64 din legea criticata incalca şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât creeazã o "discriminare între candidaţii declaraţi reusiti la examenul de capacitate, ţinând cont în exclusivitate de rezultatele examenului, comunicate de cãtre comisia de examinare, fãrã a lua în calcul şi memoriile celor declaraţi nereusiti". Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, introduse prin Legea nr. 181/2002, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul României a trimis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/6.847/AN din 12 iulie 2002, punctul sau de vedere, în sensul respingerii exceptiei de neconstituţionalitate, cu urmãtoarea motivare: "În ce priveşte conformitatea art. 64 din Legea pentru organizarea judecãtoreascã cu prevederile constituţionale, aratam ca dispoziţia legalã invocatã nu contravine art. 21 din Constituţie care consacra accesul liber la justiţie. Art. 64 alin. 2 din lege instituie tocmai posibilitatea de a ataca în justiţie refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea de cãtre Preşedintele României, printr-o plângere suspensivã de executare. Referitor la invocarea neconstitutionalitatii textelor criticate în raport cu art. 16 din Constituţie, consideram ca şi sub acest aspect excepţia este neîntemeiatã. Fãrã indoiala, dispoziţiile criticate de semnatarul exceptiei nu creeazã discriminãri între cetãţeni pe criteriile egalitãţii în drepturi, prevãzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituţie, cat şi în art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Norma cuprinsã în textul de lege criticat e aplicabilã tuturor cauzelor de acest fel, precum şi tuturor pãrţilor din aceste cauze, în egala mãsura." Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5.959 din 5 iulie 2002, punctul sau de vedere, în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare: "Inexistenta unor prevederi speciale în <>Legea nr. 92/1992 , care sa stabileascã posibilitatea exercitãrii unor cai de atac impotriva hotãrârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare sau invalidare a examenului de capacitate nu exclude posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa instanţei de contencios administrativ, în termenele şi în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 . Prin urmare cu toate ca art. 62 alin. 3 şi <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 nu conţin prevederi exprese pentru exercitarea unei cai de atac în justiţie impotriva hotãrârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare sau invalidare a examenului de capacitate, pe care sa o exercite candidaţii la acest examen, indiferent dacã au fost declaraţi admişi sau respinsi, consideram ca nu exista discriminare între cele doua categorii de candidaţi." Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele judecãtorului-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale <>art. 1-3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Prin încheierile din 20 mai 2002 instanta de judecata a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, modificatã şi completatã, iar din cererile formulate în motivarea exceptiei rezulta ca autorii acesteia au criticat pentru neconstituţionalitate şi legea menţionatã, în ansamblul sau. De asemenea, în cadrul dezbaterilor autorii exceptiei au solicitat Curţii Constituţionale ca, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, în temeiul <>art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa dispunã extinderea controlului de constitutionalitate şi asupra prevederilor art. 62 alin. 3 şi ale <>art. 63 alin. 6 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, modificatã şi completatã, care nu pot fi disociate de prevederile art. 64 din aceeaşi lege. Examinând încheierile de sesizare, Curtea constata ca este legal sesizatã doar cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997. Curtea respinge cererea de extindere a exceptiei de neconstituţionalitate asupra altor prevederi ale <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, deoarece aceasta ar avea semnificatia sesizãrii directe a Curţii, lucru nepermis de dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 . Potrivit prevederilor art. 25 alin. (2) din aceeaşi lege, controlul poate fi extins numai în ipoteza în care, constatând neconstituţionalitatea unei prevederi legale, retine ca în cuprinsul actului atacat exista şi alte prevederi contrare Constituţiei, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare. Dispoziţiile <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, criticate de autorii exceptiei, au urmãtorul cuprins: "În cazul în care magistratul nu a fost propus de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numit de Preşedintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data validãrii examenului de capacitate îi înceteazã calitatea de magistrat. Impotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevãzut la alin. 1. Plângerea este suspensivã de executare. Curtea Suprema de Justiţie judeca plângerea în complet format din 9 judecãtori. Hotãrârea pronunţatã este irevocabilã." Autorii exceptiei de neconstituţionalitate susţin ca aceasta prevedere legalã contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, având urmãtorul cuprins: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 20 alin. (2): "Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Curtea retine ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. <>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã reglementeazã în art. 58-64 examenul de capacitate pe care trebuie sa-l susţinã magistraţii stagiari - judecãtori şi procurori - pentru a fi numiţi în funcţie prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 47 din lege. Examenul de capacitate se susţine în fata unei comisii în compunerea prevãzutã de lege, iar rezultatele examenului sunt validate de Consiliul Superior al Magistraturii. Art. 64 invocat de autorii exceptiei nu se referã la validarea examenului de capacitate, ci la situaţia în care, dupã validarea examenului, Consiliul Superior al Magistraturii refuza sa propunã Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului care a fost declarat reuşit la examen. În acest caz şi numai în acesta magistratul se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie. Textul de lege menţionat nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, dat fiind ca dispoziţiile pe care le cuprinde se aplica în mod egal tuturor persoanelor pe care le vizeazã, şi anume candidaţilor declaraţi reusiti la examenul de capacitate, care însã - din motive a cãror temeinicie poate fi apreciatã de justiţie - nu au fost propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiţi de Preşedintele României. Textul nu contravine, de asemenea, prevederilor art. 21 din Constituţie şi nici ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu conţine norme restrictive privind accesul la justiţie al persoanelor la care se referã, ci, dimpotriva, stabileşte dreptul acestora de a se adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie. În conţinutul sau excepţia de neconstituţionalitate vizeazã omisiunea legiuitorului de a permite - prin acelaşi text al legii - şi candidaţilor respinsi la examenul de capacitate de a se adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie. În examinarea criticii formulate de autorii exceptiei Curtea Constituţionalã retine ca, în cadrul procedurii prevãzute de <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, candidaţii declaraţi nereusiti la examenul de capacitate nu se afla în aceeaşi situaţie juridicã cu cei declaraţi reusiti la examenul de capacitate, astfel ca tratamentul diferenţiat ce li se aplica - în ce priveşte folosirea cãilor de atac în justiţie - nu incalca prevederile art. 16 din Constituţie. Pe de alta parte, Curtea observa ca dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale au în vedere accesul la justiţie pentru apãrarea drepturilor şi a intereselor legitime, adicã a acelor drepturi şi interese care sunt reglementate prin lege. Or, posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine statator, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementeazã. A decide altfel ar insemna sa se recunoascã organelor de justiţie competenta de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluarile fãcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluarile proprii ale judecãtorilor, ceea ce ar excede în mod evident atribuţiilor instanţelor judecãtoreşti. Rezulta asadar ca dispoziţiile criticate de autorii exceptiei nu contravin prevederilor constituţionale invocate de aceştia şi nici prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, 123, art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, modificatã şi completatã, ridicatã de Florin Cornel Balanescu în Dosarul nr. 1/2002, de Paula Tirla în Dosarul nr. 3/2002, de Ministerul Public în Dosarul nr. 4/2002 şi de Laurentiu Paduraru în Dosarul nr. 5/2002 ale Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecãtori. Definitiva. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 decembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
