Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 340 din 4 decembrie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala, lit. b) si alin. (2), art. 17-20, art. 21 alin. (5) si (6) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 30 ianuarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala, lit. b) şi alin. (2), art. 17-20, art. 21 alin. (5) şi (6) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicatã de Ali Kareem Tirkan Al Shikaki în Dosarul nr. 2.384/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 296C/2001, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 18-20 şi ale art. 22 din aceeaşi ordonanta, excepţie ridicatã de Hashem Hamza Ali în Dosarul nr. 2.385/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ. La apelul nominal în Dosarul nr. 296C/2001 se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, întrucât între acestea exista o strânsã legatura. Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 296C/2001 la Dosarul nr. 295C/2001, deoarece cauzele au ca obiect neconstituţionalitatea unor dispoziţii din aceeaşi ordonanta a Guvernului. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 128C/2001 la Dosarul nr. 127C/2001.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate. În acest sens se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale, prin care aceasta s-a mai pronunţat în legatura cu constituţionalitatea textelor de lege criticate şi prin excepţiile de fata. În consecinta, se apreciazã ca în aceste dosare excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi (6) şi ale <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 urmeazã sa fie respinse ca inadmisibile, iar excepţiile referitoare la celelalte dispoziţii din lege urmeazã sa fie respinse ca neintemeiate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin Încheierile din 8 şi 29 mai 2001, pronunţate în dosarele nr. 2.385/2001 şi 2.384/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala, lit. b) şi alin. (2), art. 17-20, art. 21 alin. (5) şi (6) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţii ridicate de Ali Kareem Tirkan Al Shikaki şi Hashem Hamza Ali.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 11, 16, 18, 20, 21, 23, 24, 25, 49 şi 123 din Constituţie, precum şi ale art. 3, 5, 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, în Dosarul nr. 295C/2001 se invoca şi încãlcarea prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 4 şi ale art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar în Dosarul nr. 296C/2000 se considera ca sunt incidente şi dispoziţiile art. 33 al Convenţiei din 1951 privind statutul refugiatilor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã, exprimandu-şi opinia în dosarele nr. 2.384/2001 şi nr. 2.385/2001, apreciazã ca textele vizate de excepţiile de neconstituţionalitate sunt conforme cu prevederile constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciazã ca "excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22, în raport cu art. 23, 25 şi 49 din Constituţie, este neîntemeiatã", iar "în ceea ce priveşte raportarea art. 20 alin. (5) la dispoziţiile constituţionale, excepţia este lipsitã de obiect". Se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5) din ordonanta criticata, care permite restrangerea dreptului la libera circulaţie în cazul strãinilor solicitanti ai statutului de refugiat este neîntemeiatã în raport cu art. 25 şi 49 din Constituţie, în schimb "în raport cu art. 20 alin. (1) din Constituţie prin încãlcarea art. 5 CEDO şi art. 2 din Protocolul nr. 4 CEDO este intemeiata". Se apreciazã, de asemenea, ca art. 13 alin. (1) lit. a) din ordonanta criticata este constituţional "în raport cu dispoziţiile art. 16, art. 18, art. 24, art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie". Se mai arata ca dispoziţiile <>art. 20 alin. (5) în redactarea criticata au fost abrogate prin Legea nr. 323/2001 , iar prevederile art. 21 alin. (6) din ordonanta au fost modificate prin aceeaşi lege, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate ridicatã cu privire la aceste dispoziţii este lipsitã de obiect. În ceea ce priveşte incidenta dispoziţiilor CEDO se arata ca "dreptul de a obţine statutul de refugiat nu este un drept garantat de CEDO şi nici nu este un drept civil în sensul articolului 6 din CEDO". Se apreciazã însã ca "o problema serioasã rãmâne articolul 22 din ordonanta, conform cãruia solicitantul rãmâne în zona de tranzit sau poate fi cazat în centre speciale de primire şi cazare" şi, în consecinta, se arata ca "reglementarea nu este suficient de previzibila şi nu este de natura a inlatura arbitrariul deoarece, în practica regimul în care se afla solicitantii este asemãnãtor stãrii de detenţie, aspect de natura a ridica probleme din punctul de vedere al art. 5 alineat 1 din Convenţie".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România:
- Art. 9 alin. (5) şi art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala, lit. b) şi alin. (2), privind procedura ordinarã de acordare a statutului de refugiat;
- Art. 17-20, referitoare la procedura accelerata de acordare a statutului de refugiat;
- Art. 21 şi 22, privind procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.
Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin ca textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii constituţionale: art. 11 - tratatele ratificate de Parlament; art. 16 alin. (1) - egalitatea cetãţenilor; art. 18 - cetãţenii strãini şi apatrizii; art. 20 - tratatele internaţionale privind drepturile omului; art. 21 - accesul liber la justiţie; art. 23 - libertatea individualã; art. 24 - dreptul la apãrare; art. 25 - libera circulaţie; art. 49 - restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 123 - înfãptuirea justiţiei.
În susţinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se invoca şi încãlcarea dispoziţiilor art. 3, 5, 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţii care privesc interzicerea torturii, dreptul la libertate şi la siguranta, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea discriminarii. De asemenea, se invoca încãlcarea "art. 2 din Protocolul nr. 4 şi art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeanã a drepturilor omului", precum şi art. 33 al Convenţiei din 1951 privind statutul refugiatilor, fãrã însã sa se indice în mod concret în ce anume constau aceste încãlcãri.
Analizând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţionalã constata ca textele de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate şi în aceste dosare.
I. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 11 iulie 2001, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6) (referitoare la caracterul definitiv şi executoriu de drept al hotãrârii pronunţate în prima instanta) din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , statuand, în esenta, ca aceste prevederi incalca dreptul la apãrare garantat de art. 24 din Constituţie, întrucât "hotãrârea primei instanţe este definitiva şi executorie, aceasta hotãrâre urmeazã a fi pusã în aplicare imediat. Drept urmare, în exercitarea caii de atac a recursului (care nu este suspensiv de executare), solicitantul, nemulţumit de soluţia de respingere a cererii sale de cãtre prima instanta, nu va mai putea sa beneficieze efectiv de dreptul de a se apara în fata instanţei de recurs".
Ulterior pronunţãrii <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 29 mai 2001 a fost adoptatã <>Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, lege prin care a fost abrogat art. 20 alin. (6) din ordonanta, iar art. 20 alin. (5) şi art. 21 alin. (6) au fost modificate. Ca urmare, prin Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001, Curtea Constituţionalã a constatat ca dispoziţiile <>art. 20 alin. (5) şi (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 nu mai pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate, iar excepţiile de neconstituţionalitate referitoare la acestea au devenit inadmisibile, în temeiul prevederilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã. În temeiul aceloraşi dispoziţii legale, prin Decizia nr. 238 din 5 iulie 2001, nepublicata, Curtea Constituţionalã a respins, ca devenitã inadmisibila, şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 .
II. Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17-20 şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , dispoziţii de lege criticate, de asemenea, ca fiind neconstituţionale, Curtea constata ca şi acestea au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate şi, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, excepţiile au fost respinse ca fiind neintemeiate. Tot ca neîntemeiatã a fost respinsã prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 238 din 5 iulie 2001 şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 13 alin. (1) lit. b) din ordonanta criticata, decizie prin care s-a reţinut ca "acest text de lege garanteazã dreptul la apãrare şi dreptul la interpret, fiind în concordanta cu prevederile constituţionale ale art. 24 şi art. 127".
III. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la contrarietatea dintre prevederile <>art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 şi dispoziţiile art. 49 din Constituţie, prin Decizia nr. 238 din 5 iulie 2001 Curtea Constituţionalã a statuat ca "textul criticat permite restrangerea dreptului de libera circulaţie în cazul strãinilor solicitanti ai statutului de refugiat, restrangere care este conformã cu dispoziţiile constituţionale, deoarece ea are loc numai pentru motivele enumerate de text, care coincid cu cele prevãzute în art. 49 din Constituţie".
IV. În legatura cu invocarea încãlcãrii unor dispoziţii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001 Curtea a reţinut ca textele de lege criticate "nu opresc, în realitate, pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi aparate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care conditioneaza, într-o societate democratica, procesul echitabil".
De asemenea, cu referire la susţinerea privind încãlcarea dispoziţiilor art. 33 al Convenţiei din 1951 privind statutul refugiatilor, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 209 din 28 iunie 2001 s-a constatat ca acestea nu sunt incidente în cauza, întrucât "art. 33 al Convenţiei din 1951 stabileşte cazurile în care un refugiat nu poate fi expulzat sau returnat de cãtre un stat contractant".
În plus, în acest dosar se invoca şi încãlcarea "art. 2 din Protocolul nr. 4 şi art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeanã a drepturilor omului". Analizând conţinutul acestor prevederi se constata ca ele sunt în sensul dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Constituţie, astfel încât, pentru argumentele expuse cu prilejul inlaturarii susţinerilor de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , critica nu poate fi reţinutã.
Curtea Constituţionalã constata ca argumentele care au fundamentat deciziile citate anterior îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte art. 22 alin. (1),
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenite inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi (6) şi ale <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de Ali Kareem Tirkan Al Shikaki şi Hashem Hamza Ali în dosarele nr. 2.384/2001 şi nr. 2.385/2001 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ.
2. Respinge excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala şi lit. b), art. 17-art. 20 alin. (1)-(4), art. 21 alin. (5) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţii ridicate de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 decembrie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
