Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 34 din 29 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 si ale art. 63 lit. i) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 116 din 10 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 şi ale <>art. 63 lit. i) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Cabinetul de Avocaturã Corina Dodoiu în Dosarul nr. 2.093/2003 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, deoarece prevederile legale criticate nu înfrâng dispoziţiile constituţionale invocate. Instituirea unei proceduri administrative jurisdicţionale nu înlãturã posibilitatea pãrţii interesate de a se adresa instanţei de judecatã în mod direct.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.093/2003, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 şi ale <>art. 63 lit. i) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Excepţia a fost ridicatã de reclamantul Cabinetul de Avocaturã Corina Dodoiu, în dosarul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicitã sã se constate nulitatea absolutã a tablourilor barourilor care compun Uniunea Avocaţilor din România.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât oferã posibilitatea sustragerii conduitei profesionale şi disciplinare a avocaţilor controlului exercitat de instanţele judecãtoreşti. Astfel, consiliul baroului şi Consiliul Uniunii Avocaţilor din România sunt învestite cu competenţe jurisdicţionale de înfãptuire a justiţiei, precum şi cu stabilirea normelor de procedurã dupã care se desfãşoarã judecata prin statut, norme care se completeazã cu cele din Codul de procedurã civilã, aplicabil numai activitãţii instanţelor judecãtoreşti. În opinia autorului, se îngrãdeşte accesul liber la justiţie, deoarece textele criticate consacrã caracterul definitiv al hotãrârilor luate de organele profesiei.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, întrucât reglementarea de cãtre legiuitor, în mod expres, doar a cãilor de atac în cadrul jurisdicţiei specifice profesiei de avocat nu poate avea în nici un caz semnificaţia excluderii celor interesaţi de la liberul acces la justiţie, deoarece într-o asemenea ipotezã îşi va gãsi aplicabilitatea <>art. 4 din Legea nr. 29/1990 (care se referã tocmai la cazul actelor administrativ-jurisdicţionale pentru care accesul la instanţele judecãtoreşti nu este asigurat în baza unei dispoziţii exprese din legea specialã).
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece instituirea unor proceduri administrativ-jurisdicţionale este menitã sã asigure soluţionarea mai rapidã a unor categorii de litigii, evitarea supraîncãrcãrii instanţelor judecãtoreşti cu cauze ce pot fi soluţionate pe aceastã cale şi înlãturarea cheltuielilor de judecatã. Aşa fiind, existenţa organelor administrative de jurisdicţie nu poate sã ducã la înlãturarea intervenţiei instanţelor judecãtoreşti, în condiţiile stabilite de lege. Aceastã consecinţã rezultã şi din exigenţele principiului separaţiei puterilor în stat care, în ceea ce priveşte relaţia dintre administraţia publicã şi autoritatea judecãtoreascã, exclude posibilitatea ca un organ al administraţiei publice, chiar cu caracter jurisdicţional, sã se substituie autoritãţii judecãtoreşti.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Faptul cã prin <>Legea nr. 51/1995 s-au reglementat doar cãile de atac în cadrul jurisdicţiilor specifice profesiei de avocat nu poate avea semnificaţia excluderii celor interesaţi de la liberul acces la justiţie, deoarece organele administrative cu caracter jurisdicţional nu se substituie autoritãţii judecãtoreşti. În consecinţã, procedura administrativ-jurisdicţionalã constituie o mãsurã de protecţie care nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea accesului la justiţie întrucât în conformitate cu prevederile art. 126 din Constituţia României, republicatã, justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 şi <>art. 63 lit. i) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 56: "Avocatul nemulţumit de deciziile decanului le poate ataca la consiliul baroului, iar pe cele date de consiliu, la Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, potrivit legii şi statutului";
- Art. 63 lit. i): "Consiliul uniunii se întruneşte trimestrial şi ori de câte ori este nevoie. El are urmãtoarele atribuţii:
[...]
i) anuleazã hotãrârile barourilor pentru nelegalitate;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 20, art. 21 alin. (1) şi (2), art. 123, art. 125 alin. (1), (2) şi (3), art. 126 din Constituţia României, precum şi art. 1, 7, 8, 28 şi 29 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Dupã aprobarea <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , Constituţia a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile constituţionale invocate sunt cuprinse în art. 20, 21, 124, 126 şi 127, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 124: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
(3) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 126: "(1) Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
(2) Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organicã.
(5) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organicã pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.";
- Art. 127: "Şedinţele de judecatã sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege.";
- Art. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţã şi trebuie sã se comporte unele faţã de celelalte în spiritul fraternitãţii.";
- Art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fãrã deosebire la o protecţie egalã a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar încãlca prezenta Declaraţie şi împotriva oricãrei provocãri la o astfel de discriminare.";
- Art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Orice persoanã are dreptul sã se adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituţie sau prin lege.";
- Art. 28 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Fiecare persoanã are dreptul sã beneficieze, pe plan social şi internaţional, de existenţa unei ordini care sã permitã ca drepturile şi libertãţile enunţate în prezenta Declaraţie sã-şi poatã gãsi o realizare deplinã.";
- Art. 29 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului:
"1. Individul are îndatoriri faţã de colectivitate, numai în cadrul acesteia fiind posibilã dezvoltarea liberã şi deplinã a personalitãţii sale.
2. În exercitarea drepturilor şi libertãţilor sale, fiecare persoanã este supusã numai îngrãdirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurãrii recunoaşterii şi respectului drepturilor şi libertãţilor celorlalţi şi în vederea satisfacerii cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunãstãrii generale, într-o societate democraticã.
3. Aceste drepturi şi libertãţi nu vor putea, în nici un caz, sã fie exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei susţine în esenţã cã s-au încãlcat dispoziţiile constituţionale şi prevederile conţinute în actele normative internaţionale invocate, întrucât prin textele legale care formeazã obiectul excepţiei s-au instituit atribuţii jurisdicţionale în favoarea organelor de conducere ale barourilor şi ale Uniunii Avocaţilor din România, împiedicându-se accesul la justiţie al avocaţilor nemulţumiţi de mãsurile adoptate prin actele de decizie ale acestor organe.
Motivele excepţiei nu sunt întemeiate, dat fiind cã din textele de lege menţionate nu rezultã cã avocaţii nemulţumiţi de deciziile organelor de conducere ale barourilor şi ale Uniunii Avocaţilor din România nu şi-ar putea exercita dreptul de a se adresa instanţelor judecãtoreşti pentru desfiinţarea eventualelor mãsuri nelegale luate prin aceste decizii. Instituirea, în legãturã cu exercitarea profesiei de avocat, a unei jurisdicţii administrative şi a unor cãi de atac specifice acesteia, nu înlãturã posibilitatea celor interesaţi de a se adresa instanţelor judecãtoreşti, fie în mod direct - ţinând seama de prevederile art. 21 alin. (4) din Constituţia României, republicatã, în conformitate cu care jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative fie dupã parcurgerea unei trepte speciale sau dupã epuizarea tuturor cãilor de atac instituite în cadrul jurisdicţiilor specifice profesiei de avocat.
În sfârşit, Curtea Constituţionalã constatã cã a mai examinat pe calea controlului anterior dispoziţiile <>art. 51 din Legea nr. 51/1995 , devenit art. 56 dupã republicare, prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995. În considerarea aceloraşi raţiuni, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) şi al art. 20, 21, 124, 126 şi 127 din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 şi <>art. 63 lit. i) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Cabinetul de Avocaturã Corina Dodoiu în Dosarul nr. 2.093/2003 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 ianuarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
