Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 34 din 24 ianuarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 2, art. 399 alin. 2^1 si art. 515 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 8 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2, art. 399 alin. 2^1 şi art. 515 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ana Sorohan în Dosarul nr. 7.655/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 130D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.655/314/2009, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 373^1 alin. 2, art. 399 alin. 2^1 şi art. 515 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ana Sorohan într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã art. 373^1 alin. 2 şi art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedurã civilã contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât reprezintã un impediment real sub raport constituţional al accesului liber la justiţie. În ceea ce priveşte art. 515 din acelaşi cod, susţine cã acesta contravine art. 44 din Legea fundamentalã, întrucât pentru partea din preţ care depãşeşte valoarea creanţei ar trebui sã existe şi acordul debitorului.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã apreciazã cã prevederile art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece legiuitorul, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate institui reguli speciale de procedurã şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale. Raţiunea pentru care legiuitorul a înlãturat, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silitã o constituie celeritatea ce se justificã în aceastã etapã proceduralã.
În ce priveşte art. 399 din Codul de procedurã civilã, aratã cã acesta nu contravine art. 21 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât în cadrul procedurii reglementate de acest text de lege sunt supuse controlului judecãtoresc toate actele de executare silitã.
Cu privire la art. 515 din Codul de procedurã civilã, aratã cã acesta nu contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece aplicarea lui are la bazã acordul de voinţã dintre creditor şi adjudecatar.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 373^1 alin. 2, art. 399 alin. 2^1 şi art. 515 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins.
- Art. 373^1 alin. 2: "Instanţa de executare încuviinţeazã executarea silitã a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printro singurã încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executãrii silite.";
- Art. 399 alin. 2^1: "De asemenea, dupã ce a început executarea silitã, cei interesaţi sau vãtãmaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, datã fãrã îndeplinirea condiţiilor legale."
- Art. 515: "La cererea adjudecatarului, executorul judecãtoresc, cu acordul creditorului, poate stabili plata preţului în rate, numãrul acestora, cuantumul şi data scadenţei lor, precum şi suma care se plãteşte de îndatã drept avans."
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã. Este invocatã şi încãlcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Asupra prevederilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã s-a mai pronunţat, în raport cu critici de neconstituţionalitate similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, sau Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010.
Cu acele prilejuri Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate instituie reguli speciale de procedurã privind exercitarea cãilor de atac, care nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Raţiunea pentru care legiuitorul delegat a înlãturat, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silitã este aceea a celeritãţii ce se justificã în aceastã etapã procesualã. Astfel, creditorul este lipsit de interes sã atace o hotãrâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-şi apãra drepturile, în raport cu orice incident de executare silitã, pe calea contestaţiei la executare.
Cu privire la încheierea de respingere a cererii de încuviinţare a executãrii silite, nu existã interesul debitorului de a ataca o asemenea hotãrâre şi de aceea nici nu a fost prevãzutã pentru el calea de atac a recursului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-şi apãra drepturile prin exercitarea cãii de atac a recursului, posibilitate pe care în domeniul executãrii silite debitorul o are asiguratã prin dreptul de a formula contestaţii împotriva oricãrui act de executare.
În ce priveşte art. 399 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.082 din 14 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 1 noiembrie 2011, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Curtea a reţinut cã procedura contestaţiei la executare este destinatã sã înlãture neregularitãţile comise cu prilejul urmãririi silite sau sã expliciteze titlul executoriu ce urmeazã a fi valorificat. În cadrul soluţionãrii contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurãri care vizeazã fondul cauzei şi care sunt de naturã sã repunã în discuţie hotãrâri care emanã de la organe cu activitate jurisdicţionalã în faţa cãrora au avut loc dezbateri contradictorii, pãrţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apãrãrile de fond necesare. O soluţie contrarã sub acest aspect ar nesocoti principiul autoritãţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei.
Referitor la prevederile art. 515 din Codul de procedurã civilã, Curtea observã cã acestea reglementeazã posibilitatea ca, la cererea adjudecatarului, executorul judecãtoresc, cu acordul creditorului, sã poatã stabili plata preţului în rate, numãrul acestora, cuantumul şi data scadenţei lor, precum şi suma care se plãteşte de îndatã drept avans.
Or, din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate reiese cã textul de lege criticat ar trebui sã prevadã cã, în ipoteza în care imobilul urmãrit este adjudecat la un preţ mai mare decât valoarea creanţei, este necesar sã fie exprimat şi acordul debitorului.
Critica este neîntemeiatã, întrucât prevederile art. 515 din Codul de procedurã civilã nu pot fi interpretate şi aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispoziţii procedurale privind executarea silitã, astfel cã, potrivit art. 562 din Codul de procedurã civilã, suma de bani realizatã prin executare silitã se elibereazã creditorului urmãritor pânã la acoperirea integralã a drepturilor sale, iar suma rãmasã disponibilã se predã debitorului. În atare situaţie, Curtea nu poate reţine încãlcarea prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2, art. 399 alin. 21 şi art. 515 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ana Sorohan în Dosarul nr. 7.655/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 ianuarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
