Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petruş Dobrotă în Dosarul nr. 323/44/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.440D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită, de fapt, modificarea soluţiei legislative. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 18 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 323/44/2015, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petruş Dobrotă, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă se îngrădeşte accesul la justiţie al celui care nu poate invoca o hotărâre judecătorească cu acelaşi obiect şi cauză, dar în care nu a fost parte. Prin astfel de hotărâri contrarii se dă naştere unei practici neunitare fără a avea nicio posibilitate de revizuire a hotărârii ulterioare. Prin impunerea identităţii de părţi şi nu doar a obiectului şi a cauzei se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de nenumărate ori de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Se ajunge la situaţia în care aceeaşi lege îndreptăţeşte un justiţiabil şi lezează pe un altul, în funcţie de interpretarea judecătorului. Astfel, dispoziţiile legale criticate îngrădesc dreptul la anularea hotărârii ulterioare în măsura în care există alte hotărâri bazate pe acelaşi obiect şi cauză. 6. Autorul excepţiei a mai arătat că, prin dispoziţiile art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se îngrădeşte dreptul celor în privinţa cărora s-a pronunţat deja o hotărâre judecătorească definitivă de a beneficia de acest mecanism prin care se asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti, întrucât decizia pronunţată într-un recurs în interesul legii produce efecte doar pentru viitor. 7. Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Aceasta arată că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care să se poată exercita această cale de atac. 8. Prevederile legale invocate sunt norme de procedură, iar în conformitate cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituţionale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac şi modul în care pot fi probate. Se mai arată că dispoziţiile criticate nu aduc atingere egalităţii în faţa legii şi liberului acces la justiţie întrucât reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, menţionând jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale. 11. De asemenea, mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, în conformitate cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. 12. Avocatul Poporului apreciază că nu se aduce atingere accesului liber la justiţie, întrucât acesta semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătoreşti, nu îngrădesc, ci permit accesul liber la justiţie. 13. Se mai arată că scopul recursului în interesul legii este acela de a uniformiza aplicarea legii pe viitor, împiedicând perpetuarea practicii neunitare, iar normele interpretative edictate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii nu pot retroactiva. Potrivit dispoziţiilor procedurale, decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prevederi ce au următorul conţinut: - Art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;" - Art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă: "(2) Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese." 17. În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi în art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. 19. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări; competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", sens în care este Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005. 20. Or, autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică faptul că ipoteza legală criticată priveşte o triplă condiţie, în sensul că, pentru a se putea folosi de calea de atac extraordinară a revizuirii trebuie să existe o triplă identitate: de părţi, de obiect şi de cauză. Mai exact, acesta critică că nu se permite şi altei persoane care nu a fost parte într-un dosar, fiind deci terţ, să promoveze revizuirea beneficiind de o hotărâre judecătorească ulterioară mai favorabilă persoanei care este parte în acel dosar. Însă, legiuitorul a dorit ca numai partea ale cărei drepturi au fost afectate prin încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei prime hotărâri judecătoreşti printr-o hotărâre judecătorească ulterioară care vizează aceeaşi persoană să poată invoca respectiva cale de atac a revizuirii, în condiţii strict reglementate de lege. Cu alte cuvinte, opţiunea legiuitorului a fost determinată de faptul că o hotărâre judecătorească potrivnică trebuie să privească aceeaşi parte care şi-a văzut stabilite drepturile printr-o hotărâre judecătorească anterioară şi a cărei autoritate de lucru judecat a fost încălcată printr-o hotărâre judecătorească ulterioară. 21. Curtea constată că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti reprezintă un element component al principiului securităţii raporturilor juridice, principiu care derivă, în mod implicit, din dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie în componenta sa referitoare la statul de drept. De aceea, repunerea în discuţie a autorităţii de lucru judecat poate fi realizată doar în anumite condiţii strict şi limitativ reglementate prin lege prin intermediul unor căi de atac care să reflecte caracterul extraordinar al procedurii. În acest caz, legiuitorul a reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă şi a impus condiţia implicită de a exista o identitate a părţii care promovează calea de atac extraordinară a revizuirii, limitând efectele revizuirii la cazul respectiv (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016). Reglementarea menţionată este una rezonabilă, de natură a proteja drepturile şi interesele legitime ale persoanelor aflate în diverse raporturi juridice. Aceste prevederi legale se aplică, de altfel, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. 22. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 privind egalitatea în drepturi şi nici a art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea, Curtea constată că prevederile art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică nu sunt incidente în cauză. 23. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că ele vizează efectele hotărârilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în urma promovării unui recurs în interesul legii. În cazul de faţă, nu există o astfel a hotărâre a instanţei supreme, existând, potrivit afirmaţiilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, doar o solicitare a acestuia adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a promova un astfel de recurs în interesul legii care să vizeze drepturile militarilor români detaşaţi în cadrul unor misiuni internaţionale. În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu sunt, de fapt, aplicabile în cauza de faţă, neavând legătură cu soluţionarea ei, fapt ce conduce, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale care prevede că aceasta "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petruş Dobrotă în Dosarul nr. 323/44/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 mai 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
pentru AUGUSTIN ZEGREAN
În temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă
coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
