Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 339 din 18 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si art. 337 raportate la art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 301 din 17 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi art. 337 raportate la art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lukas Andras în Dosarul nr. 926/254/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã personal partea Aura Ioniţã şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Partea prezentã lasã la aprecierea Curţii soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 926/254/2006, Tribunalul Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 336 şi art. 337 raportate la art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lukas Andras în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, deoarece este restrâns dreptul unui inculpat sã formuleze un recurs cu privire la o hotãrâre judecãtoreascã prin care i se respinge o apãrare fundamentalã şi care, în opinia sa, ar avea drept consecinţã încetarea procesului penal. Pe de altã parte, autorul excepţiei considerã cã persoana faţã de care s-a dispus extinderea procesului penal trebuie sã aibã posibilitatea de a solicita unei instanţe superioare verificarea legalitãţii unei astfel de soluţii.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã opineazã cã textele legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale menţionate şi nu îngrãdesc în niciun mod sau mãsurã dreptul la liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi nici normele constituţionale referitoare la înfãptuirea justiţiei, deoarece instanţa nu a procedat la soluţionarea fondului atunci când a dispus extinderea procesului penal cu privire la o altã persoanã.
Instanţa de judecatã considerã cã dispoziţiile legale criticate contravin liberului acces la justiţie, deoarece partea interesatã nu poate ataca o hotãrâre de desesizare prin care s-au rezolvat chestiuni ce ţin de fond. S-a ajuns la o astfel de concluzie din perspectiva hotãrârii instanţei de fond în integralitatea sa şi prin prisma dispoziţiilor referitoare la respingerea excepţiei lipsei plângerii prealabile invocate de alt inculpat.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor la un proces echitabil.
De asemenea, prevederile art. 385^1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, instituind reguli privind hotãrârile judecãtoreşti supuse recursului, sunt conforme prevederilor constituţionale ale art. 129, potrivit cãrora, împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac în condiţiile legii. Totodatã, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti, la toate cãile de atac prevãzute de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 336 cu denumirea marginalã Extinderea procesului penal pentru alte fapte, art. 337 cu denumirea marginalã Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane şi art. 385^1 alin. 1 lit. a) cu denumirea marginalã Hotãrârile supuse recursului, toate din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 336: "Când în cursul judecãţii se descoperã în sarcina inculpatului date cu privire la sãvârşirea unei alte fapte prevãzute de legea penalã, având legãturã cu infracţiunea pentru care este trimis în judecatã, procurorul poate cere extinderea procesului penal şi în ce priveşte aceastã faptã, iar instanţa, dupã caz:
a) dacã procurorul declarã cã pune în mişcare acţiunea penalã, instanţa, atunci când gãseşte cererea întemeiatã, procedeazã la extinderea procesului penal şi la judecarea cauzei şi cu privire la fapta descoperitã;
b) dacã procurorul declarã cã nu pune în mişcare acţiunea penalã, instanţa sesizeazã, prin încheiere, organul de urmãrire penalã competent pentru efectuarea de cercetãri cu privire la fapta descoperitã.
Dacã procurorul nu participã la judecatã şi sunt întrunite condiţiile prevãzute în alin. 1, instanţa extinde din oficiu procesul penal şi procedeazã la judecarea cauzei în întregul ei sau, dupã caz, sesizeazã, prin încheiere, organul de urmãrire penalã competent pentru efectuarea de cercetãri cu privire la fapta descoperitã.
Dispoziţiile art. 335 alin. 3 se aplicã în mod corespunzãtor."
- Art. 337: "În cursul judecãţii, când se descoperã date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la sãvârşirea faptei prevãzute de legea penalã pusã în sarcina inculpatului sau date cu privire la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã de cãtre o altã persoanã, dar în legãturã cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoanã.
Dispoziţiile art. 336 se aplicã în mod corespunzãtor."
- Art. 385^1 alin. 1 lit. a): "Pot fi atacate cu recurs:
a) sentinţele pronunţate de judecãtorii în cazurile prevãzute de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>deciziilor nr. 257 din 17 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004, nr. 348 din 21 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004, şi nr. 833 din 2 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337, art. 385^1 alin. 1 lit. a) şi art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de acestea, Curtea mai constatã cã autorul excepţiei, pornind de la raţiuni desprinse dintr-o situaţie particularã, contrage vicii de neconstituţionalitate, nu ale textelor legale criticate, ci, mai degrabã, ale modului în care acestea au fost aplicate. Or, Curtea Constituţionalã nu este competentã sã examineze asemenea aspecte, care, în esenţã, se circumscriu regulilor referitoare la interpretarea şi aplicarea normelor juridice, atribut conferit în exclusivitate instanţelor de drept comun. De altfel, nu se poate susţine cã este încãlcat liberul acces la justiţie, deoarece nu se poate contesta o încheiere prin care judecãtorul sesizeazã organul de urmãrire penalã competent pentru efectuarea de cercetãri în vederea extinderii procesului penal cu privire la alte persoane. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de legiuitor şi, în aceastã situaţie prin care se iniţiazã un nou proces penal, nu este restrâns în niciun fel dreptul pãrţii de a se adresa instanţei, de a formula apãrãri şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil.
În sfârşit, nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece vizeazã situaţia în care o persoanã declaratã nevinovatã are dreptul sã cearã examinarea declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicţie superioarã. Or, dispoziţiile legale contestate nu dispun nimic cu privire la o astfel de împrejurare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi art. 337 raportate la art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lukas Andras în Dosarul nr. 926/254/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
