Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 339 din 16 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 pct. 2, art. 30, 32, 33, 34 si ale art. 35 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 3 octombrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 pct. 2, art. 30, 32, 33, 34 şi ale art. 35 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Mariana Porneala în Dosarul nr. 42/2003 al Tribunalului Militar Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei şi partea Vintila Porneala, lipsa fiind Primãria Municipiului Tulcea, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã.
Partea Vintila Porneala arata ca este de acord cu susţinerile autorului exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispoziţiile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 42/2003, Tribunalul Militar Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 pct. 2, art. 30, 32, 33, 34 şi ale art. 35 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Mariana Porneala, inculpata în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 26 pct. 2, art. 30 şi ale art. 32-35 din Codul de procedura penalã sunt în vãditã contradictie cu prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi accesul liber la justiţie, ale art. 20 din Constituţie, care stabilesc aplicarea directa a prevederilor tratatelor internaţionale în materia drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în speta dreptul la un proces echitabil, ale art. 49 din Legea fundamentalã, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, precum şi ale art. 125 din Constituţie, referitoare la instanţele judecãtoreşti. În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arata ca normele ce reglementeazã competenta de judecata, cuprinse în art. 26 pct. 2, art. 30 şi art. 32-35 din Codul de procedura penalã, sunt neconstituţionale, deoarece dau în competenta tribunalului militar fapte sãvârşite de persoane care nu au calitatea de militar şi care ar trebui sa fie judecate de instanţe civile.
În opinia Tribunalului Militar Bucureşti, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât instanţele militare judeca dupã aceleaşi norme de procedura penalã ca şi instanţele civile, iar potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege. Faptul ca în Codul de procedura penalã sunt stabilite competente diferite ale instanţelor, inclusiv ale instanţelor militare, în raport cu calitatea persoanei inculpatului, nu incalca prevederile constituţionale invocate în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate. Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedura penalã, instanta arata ca excepţia nu are legatura cu cauza, întrucât dispoziţiile respective reglementeazã competenta teritorialã a instanţelor.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca textele de lege criticate sunt constituţionale, nefiind incalcate prevederile constituţionale şi nici cele ale documentelor internaţionale invocate. Se arata ca instituirea de competente, dupã calitatea persoanei, pentru instanţele militare nu înseamnã încãlcarea prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, la aplicarea tratatelor internaţionale privind drepturile omului, la accesul liber la justiţie sau la restrangerea exerciţiului unor drepturi ori al unor libertãţi.
Guvernul considera, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiatã în raport cu toate prevederile constituţionale şi internaţionale invocate de autorul exceptiei. În acest sens se arata ca textele din Codul de procedura penalã criticate nu incalca prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât nu se creeazã privilegii sau discriminãri. Nu este afectat nici accesul liber la justiţie (art. 21), deoarece pãrţile procesului penal beneficiazã de toate garanţiile procesuale în fata instanţelor militare ca şi în cazul judecãrii procesului penal de cãtre instanţele civile. În ceea ce priveşte susţinerea conform cãreia dispoziţiile art. 26 pct. 2, art. 30 şi ale art. 32-35 din Codul de procedura penalã ar contraveni prevederilor art. 49 din Constituţie, Guvernul arata ca aceasta nu poate fi reţinutã deoarece nu se poate vorbi de dreptul de a fi judecat de o anumitã instanta, ci de dreptul de a fi judecat de instanta competenta determinata potrivit dispoziţiilor din Codul de procedura penalã. Or, acest drept nu este restrâns. De altfel, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege. De asemenea, Guvernul considera ca textele legale criticate nu incalca nici prevederile art. 20 din Constituţie raportate la tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului.
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Cu privire la dispoziţiile art. 26 pct. 2 din Codul de procedura penalã, care dau în competenta tribunalului militar unele infracţiuni sãvârşite de civili, se arata ca acestea nu contravin principiului egalitãţii cetãţenilor, ţinând seama de situaţia diferita în care se afla persoanele respective. Totodatã, dispoziţiile art. 30 din Codul de procedura penalã stabilesc regulile de competenta teritorialã fãrã a face deosebire între instanţele civile şi cele militare. Se apreciazã a fi lipsitã de temei şi invocarea neconstitutionalitatii art. 32, 33 şi 34 din Codul de procedura penalã, dispoziţii aplicabile în toate cazurile de indivizibilitate şi conexitate a cauzelor, indiferent de natura civilã sau militarã a instanţei. Competenta şi procedura de judecata, aceleaşi pentru instanţele judecãtoreşti fie civile, fie militare, sunt exclusiv opera legiuitorului [art. 125 alin. (3) din Constituţie]. În aceeaşi mãsura nu se justifica invocarea încãlcãrii art. 21 din Constituţie privind accesul la justiţie şi nici a art. 20 raportat la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece drepturile menţionate sunt asigurate şi în activitatea instanţelor militare, persoanele în cauza având posibilitatea sa îşi exercite drepturile procesuale ca şi în fata unor instanţe civile. În acelaşi timp, nu poate fi susţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, întrucât judecarea cauzei de cãtre o instanta militarã reprezintã un aspect de ordin procedural şi nu implica o restrangere a drepturilor fundamentale ale persoanei.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 pct. 2, art. 30, 32, 33, 34 şi ale art. 35 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura penalã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 26 pct. 2 (Competenta tribunalului militar): "Tribunalul militar judeca în prima instanta: (...)
2. urmãtoarele infracţiuni sãvârşite de civili:
a) infracţiunile contra bunurilor aflate în proprietatea, administrarea sau folosinta Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei - Direcţia generalã a penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciului de Protecţie şi Paza, care prin natura sau destinaţia lor au un caracter militar sau intereseazã capacitatea de apãrare ori siguranta statului;
b) infracţiunile prevãzute în art. 348-354 din Codul penal";
- Art. 30 (Competenta pentru infracţiunile sãvârşite în ţara): "Competenta dupã teritoriu este determinata de:
a) locul unde a fost sãvârşitã infracţiunea;
b) locul unde a fost prins fãptuitorul;
c) locul unde locuieşte fãptuitorul;
d) locul unde locuieşte persoana vãtãmatã.
Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente potrivit alin. 1, în a carei raza teritorialã s-a efectuat urmãrirea penalã.
Când urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre Parchetul General de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie sau de cãtre parchetele de pe lângã curţile de apel ori de pe lângã tribunale sau de cãtre un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte cãreia dintre instanţele prevãzute în alin. 1 îi revine competenta de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurãrile cauzei, sa fie asigurata buna desfãşurare a procesului penal.
Prin <<locul sãvârşirii infracţiunii>> se înţelege locul unde s-a desfãşurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.";
- Art. 32 (Reunirea cauzelor): "În caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata în prima instanta, dacã are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi faptuitorii, se efectueazã de aceeaşi instanta.";
- Art. 33 (Cazurile de indivizibilitate): "Este indivizibilitate:
a) când la sãvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;
b) când doua sau mai multe infracţiuni au fost sãvârşite prin acelaşi act;
c) în cazul infracţiunii continuate sau în orice alte cazuri când doua sau mai multe acte materiale alcãtuiesc o singura infracţiune.";
- Art. 34 (Cazurile de conexitate): "Este conexitate:
a) când doua sau mai multe infracţiuni sunt sãvârşite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreunã, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;
b) când doua sau mai multe infracţiuni sunt sãvârşite în timp ori în loc diferit, dupã o prealabilã înţelegere între infractori;
c) când o infracţiune este sãvârşitã pentru a pregati, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni, ori este sãvârşitã pentru a înlesni sau a asigura sustragerea de la rãspundere penalã a fãptuitorului altei infracţiuni;
d) când între doua sau mai multe infracţiuni exista legatura şi reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justiţiei.";
- Art. 35 alin. 2 şi 3 (Competenta în caz de indivizibilitate sau conexitate): [...] "Dacã dintre instanţe una este civilã, iar alta militarã, competenta revine instanţei militare.
Dacã instanta civilã este superioarã în grad, competenta revine instanţei militare echivalente în grad cu instanta civilã."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt neconstituţionale deoarece prevãd competenta tribunalului militar de a judeca infracţiuni sãvârşite de persoane care nu au calitatea şi statutul de militar şi care ar trebui, în mod firesc, sa fie date în competenta instanţelor civile. Asimilarea civililor cu militarii şi judecarea lor de cãtre instanţele militare este consideratã de autorul exceptiei ca o discriminare şi ca o încãlcare a drepturilor şi libertãţilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21, 49 şi 20 raportate la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi în art. 125.
Examinând dispoziţiile legale criticate prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata. Astfel, nu se poate susţine încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece regimul juridic diferit, sub raportul competentei instanţelor, este consecinta situaţiei deosebite în care se gãsesc persoanele respective.
Curtea constata, de asemenea, ca invocarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedura penalã, care stabilesc competenta teritorialã fãrã deosebire între instanţele civile şi cele militare, este lipsitã de temei, ca şi invocarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 32, 33 şi 34 din acelaşi cod. Stabilirea competentei şi procedurii de judecata fiind atributul legiuitorului, nu se justifica invocarea încãlcãrii art. 21 din Constituţie şi nici a art. 20 raportat la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece drepturile menţionate sunt asigurate şi în activitatea instanţelor militare, persoanele în cauza având posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale în aceleaşi condiţii ca şi în fata instanţelor civile.
În acelaşi timp, nu se justifica nici invocarea încãlcãrii art. 49 din Constituţie, deoarece judecarea cauzei de cãtre instanta militarã reprezintã un aspect de ordin procedural şi nu implica o restrangere a drepturilor fundamentale ale persoanei.
Asa cum s-a arãtat, stabilirea competentei instanţelor de judecata fiind atributul legiuitorului, acesta poate modifica dispoziţiile privitoare la competenta. Astfel, de exemplu, prin <>Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedura penalã şi a unor legi speciale (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003), dispoziţiile art. 26 pct. 2 au fost implicit abrogate prin noua redactare a acestui articol. Aceste dispoziţii, potrivit art. XI pct. 2 din lege, intra în vigoare de la 1 ianuarie 2004, pana atunci rãmânând în vigoare dispoziţiile existente, care nu pot fi considerate ca neconstituţionale.
De altfel, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Codul de procedura penalã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 273 din 26 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 4 august 2003, prin care excepţia a fost respinsã ca neîntemeiatã.
Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 pct. 2, art. 30, 32, 33, 34 şi ale art. 35 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Mariana Porneala în Dosarul nr. 42/2003 al Tribunalului Militar Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
