Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 337 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000 , cu modificarile si completarile ulterioare, si a celor ale art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 , astfel cum a fost modificat prin art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 127/2005
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 313 din 13 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 33 din Legea nr. 1/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi a celor ale <>art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 , astfel cum a fost modificat prin <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 127/2005 , excepţie ridicatã de Ioan Pleşca şi Victoria Pleşca în Dosarul nr. 5.766/306/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Elena Cernescu, avocatul Ioan Ban, cu împuternicire avocaţialã. Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul pãrţii solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã aceasta a fost formulatã în mod abuziv, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume <>deciziile nr. 214/2007 , nr. 246/2007 şi nr. 395/2009. Apreciazã însã cã în prezenta cauzã apar elemente noi, sub aspectul unuia dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului, şi anume principiul securitãţii raporturilor juridice, potrivit cãruia soluţia definitivã a oricãrui litigiu nu trebuie repusã în cauzã. Ca atare, considerã cã, în ceea ce priveşte termenul de decãdere instituit prin <>art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 , referitor la persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termenele prevãzute de <>Legea nr. 169/1997 , existã similitudini cu <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.352/2008 , astfel încât, în ceea ce priveşte aceastã criticã, se impune admiterea în parte a excepţiei de neconstituţionalitate formulate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.766/306/2007, Tribunalul Sibiu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 din Legea nr. 1/2000 şi a celor modificatoare al acestuia, respectiv <>art. I pct. 37 al titlului VI din Legea nr. 247/2005 , şi a celor ale <>art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 , aşa cum a fost modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 127/2005 , excepţie ridicatã de Ioan Pleşca şi Victoria Pleşca într-o cauzã civilã având ca obiect fond funciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 33 din Legea nr. 1/2000 şi cele ale <>art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 sunt neconstituţionale, întrucât, din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 şi art. 20 alin. (2), acestea contravin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Aceştia invocã Cauza Brumãrescu contra României,1999, prin care s-a statuat cã unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securitãţii raporturilor juridice, considerente aplicabile şi în privinţa dispoziţiilor de lege apreciate a fi neconstituţionale în speţa de faţã, deoarece acestea "stabilesc un nou termen pentru formularea de cereri privind restituirea terenurilor, deşi prin reglementãri anterioare au fost stabilite alte termene ce nu au fost prorogate". Astfel, aratã cã "se ajunge în situaţia ca titlurile de proprietate validate de instanţe în anii 1994-1995 sã fie infirmate în baza posibilitãţii oferite de textele atacate".
Tribunalul Sibiu - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul neconstituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate. În acest sens, aratã cã raporturile juridice asupra cãrora instanţa de judecatã s-a pronunţat trebuie sã se bucure de stabilitate, prin aceasta conferindu-se credibilitate actului de justiţie şi eficienţã normei juridice.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, determinate de raţiuni care vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, şi cele ale <>art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, astfel cum a fost modificat prin <>art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 127/2005 privind modificarea <>art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi a <>art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 21 septembrie 2005.
Textele de lege au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 33 din Legea nr. 1/2000 : "(1) Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi foştii proprietari cãrora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverinţele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor <>art. III din Legea nr. 169/1997 . Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se considerã a fi depuse în termen chiar dacã acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înştiinţând despre acest lucru şi persoanele îndreptãţite. Persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus în termenele prevãzute de <>Legea nr. 169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, dupã caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri pânã la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. În cazul formelor asociative prevãzute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate în curs de constituire, cererea poate fi formulatã de comitetul ad-hoc de iniţiativã.
(2) În situaţia în care dupã depunerea cererilor de reconstituire s-au administrat probe care atestã alte terenuri ce au aparţinut petenţilor în proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente, dacã sunt libere.";
- <>Art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 : "Persoanele fizice şi persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafaţã ce pot fi restituite conform prezentei legi, pânã la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv."
Autorii excepţiei susţin cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile <>art. 33 din Legea nr. 1/2000 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 247/2005 şi <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 127/2005 , acordã beneficiul repunerii în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole sau forestiere, posibilitatea fiind însã limitatã la anumite categorii de persoane, şi anume acelea care au solicitat terenurile în termenul iniţial prevãzut de <>Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , dar nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate, cele ale cãror titluri de proprietate au fost anulate în condiţiile <>art. III din Legea nr. 169/1997 , precum şi acelea ale cãror terenuri nu au fost atribuite, în mod legal, altor persoane. Aşa fiind, legiuitorul condiţioneazã repunerea în termen de îndeplinirea anumitor condiţii.
Ca atare, exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, determinate de raţiuni care vizeazã tocmai asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile.
Pentru aceleaşi argumente, Curtea constatã cã nici prevederile <>art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 33 din Legea nr. 1/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi a celor ale <>art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 , astfel cum a fost modificat prin <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 127/2005 , excepţie ridicatã de Ioan Pleşca şi Victoria Pleşca în Dosarul nr. 5.766/306/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
