Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 337 din 18 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 70 alin. (1) si art. 74 alin. (3) si (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 257 din 1 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) şi ale <>art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 7.098/55/2007 al Judecãtoriei Arad.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 ca inadmisibilã şi ca neîntemeiatã pentru art. 74 alin. (3) şi (7) din aceeaşi lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 7.098/55/2007, Judecãtoria Arad a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) şi <>art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Stancu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate împotriva unei încheieri pronunţate de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Astfel, <>art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 este neconstituţional, deoarece nu face în niciun fel referire la abaterile disciplinare comise în exteriorul penitenciarului, cum ar fi cazul unei fapte sãvârşite în incinta unui tribunal.
Articolul 74 alin. (3) şi (7) este neconstituţional, întrucât judecãtorul delegat nu ascultã martorii propuşi de condamnat, care este astfel lipsit de dreptul la apãrare şi nu beneficiazã de un proces echitabil de vreme ce sancţiunea aplicatã nu este suspendatã în momentul introducerii plângerii ori a contestaţiei.
Judecãtoria Arad opineazã cã nu pot fi primite criticile referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 , deoarece autorul excepţiei nu a invocat niciun temei constituţional în susţinerea acesteia.
De asemenea, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din aceeaşi lege este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În sfârşit, cu privire la critica <>art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , instanţa de judecatã opineazã cã este fondatã, deoarece în fapt soluţionarea contestaţiilor are loc la nivelul judecãtoriilor dupã expirarea executãrii sancţiunilor aplicate persoanelor condamnate. În eventualitatea admiterii contestaţiei persoanei condamnate şi anulãrii hotãrârii comisiei de disciplinã de cãtre instanţa de judecatã, sancţiunea aplicatã acestuia (suspendarea dreptului la activitãţi sportive pentru maximum o lunã, suspendarea dreptului de a presta o muncã pentru maximum o lunã, suspendarea dreptului de a primi şi cumpãra bunuri pentru maximum douã luni, suspendarea dreptului de a primi vizite pentru cel mult 3 luni) este în fapt executatã şi nu existã o posibilitate realã de reparare în naturã a unui eventual prejudiciu cauzat persoanelor condamnate. Aşa fiind, instanţa de judecatã considerã cã dreptul persoanelor condamnate de a se adresa judecãtorului pentru verificarea legalitãţii şi temeiniciei sancţiunilor disciplinare aplicate împotriva lor dobândeşte un caracter pur formal, lipsit de efecte practice. În acest fel, dreptul persoanelor condamnate de a beneficia de judecarea în mod echitabil de cãtre o instanţã asupra pretinselor încãlcãri ale drepturilor sale, drept impus de dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, este încãlcat.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate referitoare la caracterul definitiv al hotãrârii de sancţionare asigurã posibilitatea tuturor pãrţilor de a formula apãrãri, de a propune probe şi de a recurge la cãile de atac prevãzute de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã procesul echitabil şi liberul acces la justiţie, în deplinã concordanţã cu art. 21 din Constituţie.
Mai mult, dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, sens în care legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procesuale, fãrã ca astfel de reguli sã aducã atingere dreptului la un proces echitabil. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului prin Decizia Pilla contra Italiei din 23 septembrie 2004, când a decis cã, în mãsura în care cererile reclamantului se referã la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 70 alin. (1) cu denumirea marginalã Abateri disciplinare şi ale art. 74 alin. (3) şi (7) cu denumirea marginalã Plângerea împotriva hotãrârii comisiei de disciplinã din <>Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au urmãtorul conţinut:
- art. 70 alin. (1): "Constituie abateri disciplinare urmãtoarele fapte:
a) prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din penitenciar ori nerespectarea orei de revenire în penitenciar;
b) tulburarea în orice mod a programului de muncã, a programelor socioeducative care se deruleazã în penitenciar;
c) procurarea sau deţinerea de bani, bunuri ori de alte valori, în alte condiţii decât cele prevãzute de lege;
d) comunicarea cu exteriorul prin mijloace de comunicare la distanţã, în alte condiţii decât cele prevãzute de lege;
e) utilizarea în alte condiţii decât cele prevãzute de lege a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului;
f) nerespectarea oricãrei obligaţii care revine persoanei condamnate la executarea unei pedepse privative de libertate, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a acesteia, ale ordinelor emise în baza legii şi ale regulamentului de ordine interioarã a penitenciarului, dupã punerea acestora la dispoziţie potrivit art. 43, dacã aceasta creeazã un pericol real pentru siguranţa sau ordinea în penitenciar.";
- art. 74 alin. (3) şi (7): "(3) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricãrei alte persoane, în vederea aflãrii adevãrului. [...]
(7) Plângerea formulatã conform alin. (1) şi contestaţia introdusã potrivit alin. (5) nu suspendã executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevãzute în art. 71 alin. (1) lit. f)."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 462 din 15 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 din Legea nr. 275/2006 .
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus-menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 , Curtea constatã cã autorul nu a invocat niciun temei constituţional cãruia sã-i contravinã textele legale criticate. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate." În caz contrar, Curtea s-ar substitui autorului excepţiei, poziţie care i-ar permite posibilitatea de a se autosesiza. De asemenea, critica din perspectiva unei omisiuni legislative nu poate fi primitã, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 7.098/55/2007 al Judecãtoriei Arad.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
