Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 337 din 15 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 295 din 30 octombrie 1997
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Nica Leon, preşedintele Partidului Liber Democrat, impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 10 din 22 ianuarie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 1 iulie 1997, în prezenta recurentului şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 15 iulie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 10 din 22 ianuarie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/1996 , invocatã de Nica Leon în Dosarul nr. 5/1996 a Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Pentru a decide astfel, completul de judecata a reţinut, în esenta, ca textul atacat nu infrange nici o norma constituţionalã şi ca, de altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor <>art. 46 din Legea nr. 27/1996 , în cadrul controlului prealabil, prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, constatând constituţionalitatea textului, motivele care au fundamentat aceasta decizie subzistand în cauza, neexistand vreun element nou care sa facã necesarã reconsiderarea lor.
Impotriva acestei decizii, Nica Leon a declarat recurs, în esenta, pentru urmãtoarele motive:
- folosirea practicii jurisdicţionale a Curţii în soluţionarea cauzelor ce îi sunt deduse nu este admisibilã, deoarece "într-un stat de drept organele abilitate de lege sa aplice normele de drept trebuie sa se orienteze exclusiv numai pe lege", practica aplicându-se "în ţãrile primitive, unde nu exista legi, aceasta fiind exercitatã de sfatul batranilor";
- în contestaţia introdusã la Tribunalul Municipiului Bucureşti a invocat şi neconstituţionalitatea <>art. 17 din Legea nr. 27/1996 , nu numai pe cea a art. 46, precum şi neconstituţionalitatea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 3/1996 ;
- soluţia la fond este gresita, deoarece <>art. 17 din Legea nr. 27/1996 , potrivit cãruia cererea de înregistrare a unui partid politic trebuie sa fie însoţitã, printre alte acte, de o lista cu semnãturile a cel puţin 10.000 de membri fondatori, raportat la prevederile art. 37 alin. (1) din Constituţie - care statueazã ca cetãţenii se pot asocia liber în partide politice - prin condiţionarea înregistrãrii de un anumit numãr de membri fondatori, ingradeste dreptul constituţional la asociere;
- <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/1996 este neconstitutionala, ilegala şi lipsitã de efecte juridice, deoarece "printr-o hotãrâre a Guvernului nu se poate modifica o lege" şi pentru ca nu a fost aprobatã de Parlament printr-o lege, astfel cum dispune art. 114 alin. (1), (3), (4) şi (5) din Constituţie.
În temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului constata ca "excepţia ridicatã este vadit neîntemeiatã, iar contestaţia formulatã a fost respinsã ca nefondata de cãtre Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã".
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca "excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 17 alin. (1) lit. (b) şi ale <>art. 46 din Legea nr. 27/1996 sunt nefondate", deoarece "instituirea unui anumit prag de reprezentativitate nu poate aduce atingere dreptului la libera asociere, ci urmãreşte ca asocierea cetãţenilor în partide sa aibã semnificatia institutionalizarii unui curent politic, fãrã de care partidul respectiv nu-şi poate îndeplini rolul de a contribui la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetãţenilor", ca "adoptarea unei ordonanţe de urgenta nu este condiţionatã de existenta unei legi speciale de abilitare a Guvernului", ordonanta de urgenta intrand în vigoare dupã depunerea acesteia, spre aprobare, la Parlament, şi ca "actul prin care s-a modificat <>art. 46 din Legea nr. 27/1996 a fost o ordonanta de urgenta" - în acest caz fiind vorba de o delegare legislativã - şi nu de o hotãrâre a Guvernului.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului şi ale procurorului, prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Motivul de recurs, potrivit cãruia completul de judecata, la fond, n-ar fi trebuit sa-şi bazeze concluziile pe practica jurisdicţionalã a Curţii - practica având valoare numai în ţãrile primitive, unde nu exista legi -, nu poate fi luat în considerare, deoarece chestiunea excede obiectului recursului, discuţia asupra rolului şi locului practicii judecãtoreşti în sistemul izvoarelor dreptului putând fi facuta în cadrul unui demers teoretic, cu grija elementara pentru respectarea cerinţelor minime ale unui discurs doctrinar.
De altfel, soluţia bazatã pe practica Curţii respecta dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor, prevederile legale a cãror constitutionalitate a fost stabilitã potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie nemaiputand face obiectul exceptiei.
În ceea ce priveşte obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, care nu ar fi numai a <>art. 46 din Legea nr. 27/1996 , ci şi a art. 17 din aceeaşi lege, precum şi a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 3/1996 , nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, conform cãrora Curtea "hotãrãşte asupra exceptiei ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor", cat şi cele ale art. 23 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de instanta în fata cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate printr-o încheiere, care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, pentru susţinerea sau combaterea acesteia, şi opinia instanţei asupra exceptiei, nu permit instanţei constituţionale sa se pronunţe asupra unor excepţii de neconstituţionalitate ridicate în fata ei, nemijlocit, direct în recurs.
Din actul de sesizare înaintat Curţii de cãtre Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia a IV-a civilã, rezulta ca recurentul a invocat numai excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 46 din Legea nr. 27/1996 , iar nici un alt act din Dosarul nr. 5/1996 al aceleiaşi instanţe nu cuprinde vreo referire la <>art. 17 din Legea partidelor politice nr. 27/1996 sau la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/1996 .
În aceste împrejurãri, este evident ca recurentul extinde excepţia şi la alte texte legale decât cele pe care le-a atacat în fata tribunalului, or, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra acestora, nefiind sesizatã în condiţiile articolului constituţional şi ale dispoziţiilor Legii nr. 47/1992 sus-amintite.
În practica sa, Curtea Constituţionalã a hotãrât în mod constant ca ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate direct în recurs afecteazã ratiunile pentru care s-au instituit cele doua grade de jurisdicţie, cu toate consecinţele ce decurg de aici pentru judecata în fond, unde pãrţile pot sa-şi administreze probele şi sa ridice excepţii. În acest sens, Curtea s-a pronunţat, spre exemplu, prin deciziile nr. 3 din 6 ianuarie 1994, nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 94 din 17 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi nr. 293 din 19 noiembrie 1996.
Pentru considerentele de mai sus, faptul ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/1996 nu a fost încã aprobatã prin lege, astfel cum prevede art. 114 alin. (5) din Constituţie, nu prezintã interes din moment ce neconstituţionalitatea ordonanţei nu a fost invocatã şi în fata tribunalului care a sesizat Curtea.
Observatia, în motivarea recursului, ca modificarea unei legi printr-o hotãrâre a Guvernului nu produce efecte juridice, este justa, însã recurentul se afla în eroare, fãcând confuzie între un act normativ cu putere de lege - Ordonanta de urgenta a Guvernului care a modificat <>Legea nr. 27/1996 - şi o reglementare emisã în aplicarea legii - hotãrârea Guvernului.
În consecinta, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Nica Leon, preşedintele Partidului Liber Democrat, impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 10 din 22 ianuarie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 15 iulie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
