Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 336 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^3 alin. 1 si 1^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 9 aprilie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1 şi 1^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vip Prod" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.593/197/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.593/197/2009, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1 şi 1^1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de recurentul-debitor Societatea Comercialã "Vip Prod" - S.R.L. din Braşov cu ocazia soluţionãrii recursului civil formulat împotriva Încheierii de şedinţã a Camerei de Consiliu din data de 11 martie 2009, pronunţatã de Judecãtoria Braşov, în contradictoriu cu intimatul-creditor Sorin Peneş, având ca obiect învestire cu formulã executorie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 129, precum şi prevederilor art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã cã, prin reglementarea unor hotãrâri judecãtoreşti ce nu pot fi supuse controlului de legalitate a unei instanţe superioare, este îngrãdit accesul liber la justiţie şi se instituie un regim discriminatoriu între creditor şi debitor, în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor procesuale. Astfel, se acordã numai creditorului posibilitatea de a exercita recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de învestire cu formulã executorie a hotãrârii judecãtoreşti sau a altui înscris ce poate constitui titlu executoriu.
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^3 alin. 1 şi 1^1 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de învestire cu formulã executorie a hotãrârii judecãtoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de cãtre instanţã a titlului executoriu în cazurile prevãzute de lege poate fi atacatã cu recurs de cãtre creditor. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel lipsã.
Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulã executorie a hotãrârii judecãtoreşti sau a altui înscris în cazurile prevãzute de lege nu este supusã niciunei cãi de atac."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor cuprinse în art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi referitoare la dreptul persoanei lipsite de libertate prin arestare sau reţinere la un recurs în faţa unui tribunal.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Faptul cã încheierea prin care s-a admis cererea de învestire cu formulã executorie a hotãrârii judecãtoreşti sau a altui înscris în cazurile prevãzute de lege nu este supusã niciunei cãi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, potrivit art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Acest text constituţional lãsã la latitudinea legiuitorului reglementarea cãilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmã sã excepteze de la exercitarea lor, atunci când considerã cã se impune, anumite hotãrâri judecãtoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate.
De altfel, reglementarea actualã din Codul de procedurã civilã permite pãrţii sã introducã contestaţia la executare, ceea ce oferã celor interesaţi sau vãtãmaţi, dupã ce executarea silitã a început, dreptul de a cere anularea titlului învestit cu formulã executorie dat fãrã îndeplinirea condiţiilor legale. Faptul cã exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintã un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmãrit sã restrângã posibilitatea de tergiversare a executãrii silite, prin exercitarea abuzivã a unei atari cãi de atac, şi sã realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Cu privire la încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetãţenilor numai în mãsura în care aceştia se gãsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 247 din 9 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, şi <>Decizia nr. 664 din 10 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006.
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De asemenea, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, acestea neavând incidenţã în aceastã cauzã civilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1 şi 1^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vip Prod" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.593/197/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
