Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 336 din 24 septembrie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 684 din 7 noiembrie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 321D/2013.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, doamna consilier Ecaterina Mirea, cu împuternicire depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
În susţinerea excepţiei, acesta arată, pe de o parte, că Avocatul Poporului are interes în formularea prezentei excepţii având în vedere evenimentele petrecute în anul 2012, iar, pe de altă parte, că art. 58 din Constituţie consacră specializarea funcţională a Avocatului Poporului. De aceea, se consideră că Avocatul Poporului nu are competenţa constituţională de a apăra drepturile persoanei juridice, ci doar pe cele ale persoanelor fizice. Prin urmare, art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie trebuie să fie interpretat prin raportare la art. 58 din Constituţie, iar concluzia logico-juridică ce se impune este aceea că legalitatea sesizării Curţii Constituţionale de către Avocatul Poporului este determinată de necesitatea respectării rolului şi statutului Avocatului Poporului.
Totodată, se mai arată că Avocatul Poporului, potrivit jurământului pe care îl depune, nu este un arbitru al disputelor dintre instituţiile şi autorităţile publice, ci apărătorul drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în raport cu autorităţile administraţiei publice.
Având în vedere cele de mai sus, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că Avocatul Poporului poate ridica excepţia de neconstituţionalitate şi în cazurile care nu vizează drepturile şi libertăţile persoanelor fizice.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se apreciază că Avocatul Poporului, prin excepţia formulată, tinde la o limitare a atribuţiilor sale prin interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 58 şi art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie. Or, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, nu a dat o asemenea interpretare restrictivă prevederilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie; mai mult, în jurisprudenţa acesteia se regăsesc mai multe cazuri în care Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională pe calea unei excepţii de neconstituţionalitate, fără ca aceasta să privească drepturi sau libertăţi fundamentale. Totodată, se mai apreciază că o departajare foarte strictă a competenţei Avocatului Poporului cu privire la posibilitatea acestuia de a formula excepţii de neconstituţionalitate care privesc sau nu direct sau indirect drepturi sau libertăţi fundamentale nu este benefică bunei funcţionări a societăţii.
În aceste condiţii, se apreciază că nu există niciun motiv pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale consacrată prin Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Adresa nr. 4.135 din 14 mai 2013, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.840 din 15 mai 2013, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă art. 58 din Constituţie "în măsura în care sunt interpretate în sensul că Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituţională cu obiecţii sau excepţii de neconstituţionalitate şi în alte cazuri decât cele care privesc drepturile şi libertăţile persoanelor fizice".
Se arată că art. 58 alin. (1) din Constituţie consacră specializarea funcţională a Avocatului Poporului, limitând competenţa acestuia la domeniul apărării drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Sesizarea Curţii Constituţionale pe calea unei obiecţii sau excepţii de neconstituţionalitate este o modalitate de îndeplinire a rolului său constituţional, respectiv apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. În consecinţă, Avocatul Poporului apreciază că obiecţia sau excepţia de neconstituţionalitate pe care o formulează, pe lângă condiţiile procedurale ce determină legalitatea sesizării, trebuie să se circumscrie rolului şi atribuţiilor sale specifice şi să respecte statutul acestuia.
Având în vedere cele de mai sus, Avocatul Poporului arată că în situaţia în care textul legal criticat s-ar interpreta în sensul recunoaşterii competenţei sale de a ridica obiecţii şi excepţii de neconstituţionalitate în toate cazurile, ar echivala cu încălcarea art. 58 şi 59 din Constituţie.
În fine, se susţine că jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu este constantă în ceea ce priveşte rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice, invocându-se, în acest sens, considerentele Deciziei nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, pe de o parte, în sensul recunoaşterii competenţei sale de a ridica excepţii de neconstituţionalitate în toate cazurile, şi cele din deciziile nr. 1.631 din 20 decembrie 2011 şi nr. 45 din 20 ianuarie 2011, pe de altă parte, în sens contrar.
În consecinţă, Avocatul Poporului apreciază că "dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că Avocatul Poporului poate ridica excepţia de neconstituţionalitate şi în cazurile care nu vizează drepturile şi libertăţile persoanelor fizice".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că "excepţia de neconstituţionalitate a art. 13 alin. (1) lit. f) [din Legea nr. 35/1997 - s.n.] ar putea fi admisă, în măsura în care se interpretează că Avocatul Poporului poate ridica excepţii de neconstituţionalitate în orice procese, chiar dacă textul legal a cărui constituţionalitate se analizează nu afectează drepturi sau libertăţi ale unor persoane fizice".
În acest sens, se arată că din interpretarea sistematică a dispoziţiilor constituţionale ale art. 58 şi art. 146 lit. d) se ajunge la concluzia că atribuţia de rang constituţional care permite ridicarea din oficiu a excepţiilor de neconstituţionalitate trebuie să se circumscrie rolului Avocatului Poporului, în caz contrar, s-ar ajunge la o denaturare a rolului acestuia în sistemul constituţional şi instituţional românesc.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului Avocatului Poporului, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29 şi 32 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, care au următorul cuprins: "(1) Avocatul Poporului are următoarele atribuţii: [...]
f) poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul legal criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 58 referitor la rolul Avocatului Poporului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
1. Curtea reţine că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în motivarea acesteia, face trimitere atât la posibilitatea Avocatului Poporului de a ridica obiecţie de neconstituţionalitate, cât şi excepţie de neconstituţionalitate, în realitate, conţinutul normativ al art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 vizează doar situaţia în care acesta "poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate". În consecinţă, Curtea constată că, în realitate, Avocatul Poporului solicită constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 în măsura în care nu circumstanţiază posibilitatea sa de a sesiza Curtea Constituţională pe calea excepţiei de neconstituţionalitate exclusiv cu probleme care ţin de apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
2. Competenţa Avocatului Poporului de a ridica excepţii de neconstituţionalitate a fost introdusă prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003.
Soluţia legislativă criticată a fost introdusă în cuprinsul Legii nr. 35/1997 prin art. I pct. 10 din Legea nr. 233/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 22 iunie 2004, şi se regăsea la art. 13 lit. c3) din Legea nr. 35/1997. În urma republicării Legii nr. 35/1997, soluţia legislativă criticată se regăseşte la art. 13 alin. (1) lit. f).
3. Curtea constată că art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 reia la nivel infraconstituţional dispoziţiile art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora "excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului".
Prin Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007, Curtea Constituţională a stabilit că "art. 146 din Constituţie nu condiţionează, în modul arătat de Guvern, cazurile în care Avocatul Poporului este abilitat să adreseze Curţii Constituţionale sesizări şi, respectiv, excepţii de neconstituţionalitate".
Guvernul, în punctul de vedere transmis şi reţinut în decizia sus-menţionată, a apreciat că "din interpretarea sistematică a textelor legale care reglementează rolul şi atribuţiile Avocatului Poporului, precum şi a dispoziţiilor constituţionale ce reglementează sfera subiectelor de drept care pot sesiza Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate reiese că Avocatul Poporului are competenţa de a declanşa controlul de constituţionalitate prin sesizarea Curţii Constituţionale numai în ceea ce priveşte apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice".
4. Aşadar, conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului poate declanşa controlul de constituţionalitate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate indiferent de problemele vizate prin aceasta (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, Decizia nr. 567 din 11 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 14 iulie 2006, Decizia nr. 392 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 15 mai 2007, Decizia nr. 742 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Decizia nr. 365 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 9 aprilie 2009, Decizia nr. 1.555 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 28 decembrie 2009, sau Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010), însă ridicarea directă a excepţiei de neconstituţionalitate este şi rămâne la aprecierea exclusivă a Avocatului Poporului, acesta neputând fi obligat sau împiedicat de nicio autoritate publică să ridice o atare excepţie.
În consecinţă, Curtea constată că Avocatul Poporului are exclusivitatea în privinţa deciziei de a ridica o excepţie de neconstituţionalitate, parte a independenţei instituţionale şi funcţionale de care acesta se bucură, astfel încât nu există niciun interes al Avocatului Poporului în promovarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, din moment ce, prin chiar modul său de acţiune, se poate conforma înţelesului constituţional al textului.
5. În aceste condiţii, Curtea reţine că, de fapt, prin excepţia formulată, Avocatul Poporului doreşte constatarea neconstituţionalităţii unei interpretări date normei respective, interpretare ce rezultă indirect dintr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007); întrucât norma legală criticată este o preluare aproape in terminis a textului constituţional al art. 146 lit. d) teza a doua, text căruia deja Curtea Constituţională i-a stabilit înţelesul, este inadmisibil a se constata neconstituţionalitatea unei interpretări date normei constituţionale chiar de Curtea Constituţională.
De altfel, a accepta punctul de vedere al Avocatului Poporului ar însemna că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de acesta ulterior anului 2003 şi care nu au privit drepturile şi libertăţile fundamentale să fi fost formulate cu încălcarea Constituţiei, iar Curtea Constituţională, dat fiind că le-a analizat pe fond, să fi încălcat ea însăşi Constituţia.
6. Curtea mai reţine că art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în sensul că Avocatul Poporului nu este limitat la a sesiza Curtea Constituţională pe cale de excepţie numai la aspecte ce vizează drepturile şi libertăţile fundamentale; în consecinţă, din moment ce textul constituţional nu a fost revizuit, o atare interpretare a Curţii Constituţionale nu mai poate fi pusă în discuţie.
De altfel, orice reviriment jurisprudenţial presupune existenţa unor elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei, în cazul de faţă, celei a Curţii Constituţionale. Or, în cauza de faţă, Avocatul Poporului nu a adus astfel de elemente.
7. În concluzie, Curtea constată că, în realitate, se solicită constatarea neconstituţionalităţii interpretării date unei dispoziţii constituţionale chiar printr-o decizie a Curţii Constituţionale. Or, având în vedere art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, o atare solicitare excedează competenţei Curţii Constituţionale şi, în consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), ale art. 29 şi art. 32 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
