Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 336 din 18 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248, art. 248^1 si art. 145 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 14 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248, art. 248^1 şi art. 145 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ioan Ştef în Dosarul nr. 5.200/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã, de Paul Nicolae Frãsie în Dosarul nr. 7.566/306/2006 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã şi de Aron Lungu în Dosarul nr. 1.352/219/2006 al Judecãtoriei Dej.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La Dosarul nr. 1.609D/2007, partea Administraţia Naţionalã a Rezervelor de Stat, Unitatea Teritorialã 95 Jibou a depus concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.609D/2007, nr. 1.732D/2007 şi nr. 1.810D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.732D/2007 şi nr. 1.810D/2007 la Dosarul nr. 1.609D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 1 noiembrie 2007, 19 noiembrie 2007 şi 19 aprilie 2007, pronunţate în dosarele nr. 5.200/83/2006, nr. 7.566/306/2006 şi nr. 1.352/219/2006, Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã, Tribunalul Sibiu - Secţia penalã şi Judecãtoria Dej au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248, art. 248^1 şi art. 145 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã în dosarele de mai sus de Ioan Ştef, Paul Nicolae Frãsie şi Aron Lungu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 136 alin. (1), (2) şi (5) potrivit cãrora "(1) Proprietatea este publicã sau privatã. (2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale. [...] (5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice".
Astfel, teza finalã a art. 248 din Codul penal supune unei ocrotiri speciale partea din patrimoniu care constituie proprietate publicã, cu o incriminare mai severã. Prin urmare, se face o distincţie între proprietatea publicã şi cea privatã. Trimiterea, în textul art. 248 din Codul penal, la unitãţi din cele la care se referã art. 145 extinde aria de aplicare a textului incriminator dincolo de limitele valorii sociale apãrate. Aceasta, deoarece definirea noţiunii de "public" este mult prea generalã, putând crea ambiguitãţi. Aşa fiind, sintagma "o pagubã patrimoniului" este neconstituţionalã cât timp se referã în general la patrimoniu, compus integral sau în parte din bunuri şi valori proprietate privatã, şi nu numai la proprietatea publicã. În sfârşit, pentru aceleaşi argumente şi prevederile art. 248^1 din Codul penal sunt, în opinia autorului, neconstituţionale.
Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu este vorba de o discriminare, sub aspect sancţionator, între fapte ce aduc atingere proprietãţii publice sau private, ci despre un tratament diferit între diferitele forme de abuz în serviciu, dupã cum acestea aduc atingere intereselor unor persoane sau intereselor publice. Împrejurarea cã una dintre urmãrile imediate prevãzute în art. 248 din Codul penal este o pagubã adusã patrimoniului unei instituţii din cele menţionate în art. 145 din acelaşi cod nu trebuie privitã prin raportare la noţiunea de proprietate publicã, deoarece proprietatea publicã nu se confundã cu patrimoniul.
Tribunalul Sibiu - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres atingerea adusã proprietãţii publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea bunului mers al activitãţii subiectului pasiv sau pãgubirea patrimoniului acesteia. Împrejurarea cã una dintre urmãrile imediate prevãzute în art. 248 din Codul penal este o pagubã adusã patrimoniului unei instituţii din cele menţionate în art. 145 din acelaşi cod nu trebuie privitã prin raportare la noţiunea de proprietate publicã, deoarece proprietatea publicã nu se confundã cu patrimoniul. De asemenea, textul legal criticat nu conţine niciun fel de norme de naturã sã afecteze dreptul inculpatului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale puse la dispoziţie tuturor persoanelor care se aflã în aceeaşi situaţie juridicã.
Judecãtoria Dej opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracţiune de serviciu, şi nu una contra patrimoniului, valoarea socialã ocrotitã fiind bunul mers al activitãţii unitãţilor indicate în art. 145 din Codul penal.
În plus, sancţionarea mai severã prevãzutã de art. 248^1 din Codul penal reprezintã o opţiune de politicã penalã, de competenţa exclusivã a legiuitorului.
În sfârşit, legiuitorul nu a avut în vedere în mod expres atingerea adusã proprietãţii publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea activitãţii subiectului pasiv prin pãgubirea patrimoniului acestuia. Împrejurarea cã urmarea imediatã prevãzutã de art. 248 din Codul penal s-a produs în patrimoniul unei instituţii din cele menţionate de art. 145 din acelaşi cod nu poate fi privitã prin raportare la noţiunea de proprietate publicã, deoarece proprietatea nu se confundã cu patrimoniul.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 referitoare la Abuzul în serviciu contra intereselor publice, ale art. 248^1 referitoare la Abuzul în serviciu în formã calificatã şi ale art. 145 referitoare la definirea conceptului de Public, toate din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 248: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţã, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o tulburare însemnatã bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei unitãţi din cele la care se referã art. 145 sau o pagubã patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";
- Art. 248^1: "Dacã faptele prevãzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 145: "Prin termenul "public" se înţelege tot ce priveşte autoritãţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publicã, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în numeroase rânduri, dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi critici. Cu acele ocazii, pronunţând <>deciziile nr. 294 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, nr. 832 din 2 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, şi nr. 139 din 5 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 noiembrie 1999, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248, art. 248^1 şi art. 145 din Codul penal.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248, art. 248^1 şi art. 145 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ioan Ştef în Dosarul nr. 5.200/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã, de Paul Nicolae Frãsie în Dosarul nr. 7.566/306/2006 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã şi de Aron Lungu în Dosarul nr. 1.352/219/2006 al Judecãtoriei Dej.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
