Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 336 din 17 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 27, art. 28 alin. (1) si (2), art. 32 alin. (1) lit. b) si ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Club OK" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 7.621/245/2008 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã, cauzã ce face obiectul Dosarului nr. 2.033D/2008 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.116D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi ale <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Luminiţa Buche în Dosarul nr. 4.860/300/2008 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent informeazã Curtea cã autorul excepţiei a transmis la dosarul cauzei o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen "necesar în vederea angajãrii unui avocat specializat în susţinerea excepţiilor de neconstituţionalitate". Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii având în vedere faptul cã între data invocãrii excepţiei în faţa instanţei de judecatã şi termenul de astãzi aceasta a dispus de suficient timp pentru depunerea tuturor demersurilor şi diligenţelor în sensul invocat mai sus. Curtea, apreciind ca fiind netemeinic motivatã, respinge cererea în temeiul art. 156 din Codul de procedurã civilã şi al <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.372D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Rostas Armanca în Dosarul nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006) al Judecãtoriei Cluj-Napoca. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.515D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Maria Toplici în Dosarul nr. 6.715/300/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, vãzând identitatea parţialã de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii lor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor. Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.515D/2008, nr. 2.372D/2008 şi nr. 2.116D/2008 la Dosarul nr. 2.033D/2008, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, indicând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 820/2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 3 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 7.621/245/2008, Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Prin Încheierea din 24 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.860/300/2008, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Prin Încheierea din 4 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006), Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Prin Încheierea din 31 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.715/300/2005, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Societatea Comercialã "Club OK" - S.R.L. din Iaşi, de Luminiţa Buche, de Rostas Armanca, respectiv de Maria Toplici în cauze civile având ca obiect obligaţia de a face. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 , care prevãd posibilitatea desfiinţãrii, fãrã acordul proprietarului, a unei construcţii edificate pe un teren proprietate privatã, constituie o încãlcare a dreptului de proprietate garantat de art. 44 alin. (1) din Constituţie. Mãsura desfiinţãrii construcţiei este, în acelaşi timp, disproporţionalã - faţã de situaţia care a determinat-o, abuzivã - în lipsa unor criterii suplimentare de apreciere a motivelor care o genereazã şi nejustificatã - sub aspectul respectãrii condiţiilor impuse de art. 53 din Legea fundamentalã privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, soluţia desfiinţãrii construcţiei este "obligatoriu şi previzibilã" pentru instanţã, aceasta neavând decât posibilitatea admiterii cererii de desfiinţare, formulatã de agentul constatator, fãrã sã efectueze un control efectiv privind legalitatea sau nelegalitatea condiţiilor în care a fost realizatã respectiva construcţie. În plus, în Dosarul nr. 2.116D/2008, autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) din legea criticatã contravin principiului egalitãţii şi nediscriminãrii, deoarece, "pe calea unei acţiuni în justiţie formulatã de cãtre autoritatea administrativã, aceasta poate obţine un titlu de desfiinţare a construcţiei respective fãrã a mai fi necesarã o autorizaţie de demolare, aşa cum impune cadrul legal". Prevederile <>art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 îngrãdesc liberul acces la justiţie şi exercitarea dreptului la un proces echitabil, deoarece permit agentului constatator stabilirea într-un mod arbitrar şi abuziv a unui termen pentru încadrarea în prevederile autorizaţiei de construcţie sau pentru eliberarea unei autorizaţii. În sfârşit, dispoziţiile art. 35 alin. (2) din acelaşi act normativ încalcã, de asemenea, accesul liber la justiţie, având în vedere cã este nejustificat caracterul definitiv al mãsurii de oprire a executãrii lucrãrilor, dispuse de cãtre agentul constatator prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Referitor la dispoziţiile art. 27 din lege, criticate în Dosarul nr. 2.515D/2008, autorul excepţiei susţine cã acestea constituie "un precedent periculos de creare a unei categorii de cetãţeni care ar fi de rang doi, ceea ce contravine atât normelor constituţionale, cât şi pactelor şi tratatelor internaţionale la care România este parte". Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.033D/2008, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii sunt constituţionale. Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã nu îşi exprimã opinia cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi ale <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 , ce constituie obiectul excepţiei ridicate în Dosarul nr. 2.116D/2008, iar în privinţa dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 32 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, criticate în Dosarul nr. 2.515D/2008, apreciazã cã nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate. Judecãtoria Cluj-Napoca, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.372D/2008, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în dosarele nr. 2.372D/2008 şi nr. 2.515D/2008, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul fiecãruia din cele douã cauze este neîntemeiatã şi indicã, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de pildã deciziile nr. 865/2008, nr. 676/2008 sau nr. 199/2005. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţionalã prin deciziile sale nr. 409/2005, nr. 159/2006 sau nr. 639/2007. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile "art. 26 alin. (1)", art. 27, art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit.b) şi ale <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004. Referitor la prevederile "art. 26 alin. (1)" din lege, Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei vizeazã doar dispoziţiile alin. (1) lit. a) ale art. 26, astfel cã doar asupra acestora urmeazã sã fie exercitat controlul de constituţionalitate. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 27 din Legea nr. 50/1991 , se observã cã acestea au fost modificate şi completate, astfel: alin. (1) şi (5) - modificate de articolul unic pct. 2 din <>Legea nr. 376/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, alin. (3) - modificat de <>art. I pct. 28 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008, iar alin. (6) - abrogat de art. I pct. 29 din acelaşi act normativ. Textele de lege criticate au în prezent urmãtorul conţinut: - Art. 26 alin. (1) lit. a): "(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sã fie considerate infracţiuni: a) executarea sau desfiinţarea, totalã ori parţialã, fãrã autorizaţie a lucrãrilor prevãzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de cãtre investitor şi executant."; - Art. 27: "(1) Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autoritãţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia sã urmãreascã respectarea disciplinei în domeniul autorizãrii executãrii lucrãrilor în construcţii în cadrul unitãţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încãlcarea prevederilor legale, sã aplice sancţiuni sau sã se adreseze instanţelor judecãtoreşti şi organelor de urmãrire penalã, dupã caz. (2) Arhitectul-sef al judeţului şi personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmãresc respectarea disciplinei în domeniul autorizãrii executãrii lucrãrilor de construcţii pe teritoriul administrativ al judeţului, precum şi respectarea disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului legatã de procesul de autorizare a construcţiilor. (3) Contravenţiile prevãzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h)-l), se constatã şi se sancţioneazã de cãtre compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autoritãţilor administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele sãvârşite în unitatea lor administrativ-teritorialã sau, dupã caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare. (4) Contravenţiile prevãzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) şi j) se constatã şi se sancţioneazã de cãtre organele de control ale consiliului judeţean, pentru faptele sãvârşite pe teritoriul judeţului respectiv, şi, dupã caz, de cãtre cele ale municipiului Bucureşti. (5) Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale administraţiei publice locale, se înainteazã, în vederea aplicãrii sancţiunii, şefului compartimentului care coordoneazã activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, dupã caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unitãţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cãrui razã s-a sãvârşit contravenţia."; - Art. 28 alin. (1) şi (2): "(1) O datã cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevãzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executãrii lucrãrilor, precum şi, dupã caz, luarea mãsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrãrilor executate fãrã autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. (2) Decizia menţinerii sau a desfiinţãrii construcţiilor realizate fãrã autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de cãtre autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, dupã caz, de instanţã. Pentru lucrãri ce se executã la clãdirile prevãzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional."; - Art. 32 alin. (1) lit. b): "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune, dupã caz: (...) b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal."; - Art. 35 alin. (2): "(2) Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acestuia. Plângerea suspendã executarea sancţiunii amenzii, dar nu suspendã mãsura de oprire a executãrii lucrãrilor, dispusã o datã cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, în condiţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (2)." În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la principiul garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate privatã şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi din Constituţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 14 - Interzicerea discriminãrii şi ale art. 17 (şi nu art. 11) - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea Constituţionalã constatã cã textele de lege atacate au mai constituit, parţial, obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din prisma unor critici similare. Astfel, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii faţã de prevederile <>art. 44 şi 53 din Legea fundamentalã. De exemplu, prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea a statuat cã "textul constituţional (...) referitor la garantarea dreptului de proprietate statorniceşte cã limitele şi conţinutul acestuia sunt stabilite prin lege", iar alin. (7) prevede cã dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. De asemenea, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea cã dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportã unele limitãri, care trebuie sã pãstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al cetãţenilor. În acest sens sunt, spre exemplu, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 144 din 25 martie 2004 şi hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului Sporrong şi Lonnroth contra Suediei din 1982, Brumãrescu contra României din 1999 şi Basoukou contra Greciei din 2005. În ceea ce priveşte edificarea de construcţii, nu se poate susţine cã prin desfiinţarea unei construcţii nelegal executate s-ar încãlca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusã de o instanţã judecãtoreascã la finalul unui proces în care s-au putut formula apãrãri şi administra probe, este consecinţa nerespectãrii de cãtre constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizãrile necesare edificãrii imobilului respectiv." De asemenea, prin <>Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, Curtea a reţinut cã prin textul de lege criticat se instituie obligaţia obţinerii autorizaţiei de construcţie, al cãrei scop este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzãtoare, sancţiunea nerespectãrii acestei obligaţii - desfiinţarea construcţiei - nefiind contrarã prevederilor constituţionale ale art. 53. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulatã de autorul excepţiei în Dosarul nr. 2.116D/2008, privind neconcordanţa dintre prevederile <>art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 şi exigenţele principiilor egalitãţii şi al nediscriminãrii, consacrate de <>art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat, prin aceeaşi Decizie nr. 159/2006 , cã obligaţia obţinerii autorizaţiei prealabile de demolare "nu incumbã, în mod evident, instanţelor de judecatã, care pot dispune demolarea prin hotãrâre judecãtoreascã, în virtutea prerogativei lor generale de jurisdicţie." Având în vedere natura criticilor formulate în prezenta excepţie, pe de o parte, şi argumentele şi soluţiile din jurisprudenţa în materie a Curţii, la care s-a fãcut referire, pe de altã parte, se constatã cã în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice modificarea acestei jurisprudenţe, astfel cã aceasta se impune a fi menţinutã. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 din Legea nr. 50/1991 , care, în opinia autorului, produc efecte discriminatorii, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece textul stabileşte competenţa de constatare şi sancţionare a contravenţiilor reglementate de <>Legea nr. 50/1991 a autoritãţilor publice administrative locale, în cadrul unitãţilor lor administrativ-teritoriale, fãrã a avea aşadar consecinţe asupra principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) şi (2) din legea examinatã, faţã de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, deoarece textele de lege atacate nu conţin norme contrare liberului acces la justiţie şi nici exercitãrii dreptului la un proces echitabil. Totodatã, Curtea constatã cã procedura de constatare şi sancţionare a contravenţiilor de cãtre agentul constatator reprezintã o etapã administrativã, aceasta fiind urmatã de cea jurisdicţionalã, declanşatã prin acţiunea judiciarã a pãrţii vãtãmate şi în cadrul cãreia ea îşi poate formula apãrãrile şi exercita garanţiile şi drepturile procesuale specifice unui proces echitabil, pretinsele "abuzuri de drept" fiind supuse controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei. Nici dispoziţiile <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 nu sunt de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie al persoanei interesate, ci, dimpotrivã, reglementeazã o cale de acces la instanţã, respectiv plângerea contravenţionalã. Faptul cã înaintarea acestei plângeri nu suspendã de drept mãsura de oprire a executãrii lucrãrilor, dispusã odatã cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, ci are efect suspensiv doar asupra executãrii amenzii contravenţionale, nu echivaleazã cu o lipsire a exerciţiului liberului acces la justiţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 27, art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi ale <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Club OK" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 7.621/245/2008 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã, de Luminiţa Buche în Dosarul nr. 4.860/300/2008 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã, de Rostas Armanca în Dosarul nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006) al Judecãtoriei Cluj-Napoca, respectiv de Maria Toplici în Dosarul nr. 6.715/300/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
